În ţara noastră măsurătorile de radon au fost iniţiate la începutul anilor‚ 90 de mentorul nostru, domnul profesor Constantin Cosma. Din păcate, datorită surselor de finanţare, paşii făcuţi în această direcţie au fost foarte mici, astfel până în 2013 aveam doar 1800 de măsurători efectuate. În acest moment avem aproximativ 5000 de măsurători efectuate în case din 18 judeţe din România.

Ca şi termen de comparaţie, în UK doar într-o singură celulă cu suprafaţa de 10 x 10 km pătrați s-au făcut 24.000 de măsurători.

În judeţul Bihor ne-am îndreptat atenţia în special asupra zonei uranifere Băiţa-Ştei-Vașcău. Prin intermediul unui proiect (www.irart.ro) cofinanţat prin Fondul European de Dezvoltare Regională în perioada 2010 – 2013 am reuşit să efectuăm măsurători detaliate în aproximativ 300 de case din zona menţionată.

Mai mult decât atât, în 20 de case s-au implementat cu succes tehnici de reducere a concentraţiei de radon, care, în anumite cazuri, a fost redusă de la valori de peste o mie Bq/m3 la valori sub 200 Bq/m3. Valoarea limită recomandată de Comisia Europeană este de 300 Bq/m3, dincolo de care se impune aplicarea unor metode de reducere a concentraţiei de radon.

Excluzând zona Băiţa-Ştei, la nivelul judeţului Bihor am centralizat aproximativ 400 de măsurători.

Media concentraţiei de radon pentru judeţul Bihor este de 246 Bq/m3, mult mai ridicată decât media înregistată pentru restul judeţelor monitorizate. Dintre casele monitorizate în judeţul Bihor, 25% depăşesc valoarea prag recomandată de Comisia Europeană. Pentru Oradea avem doar 10 măsurători, un număr mult prea mic pentru a fi relevat, însă pentru cei interesaţi media acestor valori este apropiată celei rapoartate pentru România (176 Bq/m3). (Alexandra Cucoș, manager al proiectului Smart radon)

Măsurătorile efectuate în zona Băiţa au confirmat cercetătorilor, din păcate, că este o zonă cu risc crescut privind expunerea la radon.

Rezultatele obţinute au indicat cât de complexă este această problemă a expunerii la radon şi cât de important este efectuarea de măsurători la noi în casă şi să nu ne bazăm prea mult pe ce a măsurat vecinul.

Ca exemplu, la o anumită casă am găsit concentraţii de 150 Bq/m3, iar la casa vecină de peste 1000 Bq/m3. Chiar şi în interiorul aceleaşi case am observat variaţii mari de la o încăpere la alta, concentraţii scăzute fiind identifcate de regulă în bucătărie (podea de gresie), iar ridicate la nivelul dormitoarelor, în special în cazul celora care prezentau o pardoseală cu scânduri, fără şapă de beton.

În dormitoarele situate deasupra pivniţei concentraţia este, în medie, cu 25 % mai scăzută decât în cazul celor care nu aveau pivniţă sub casă. În anumite case, pe lângă radonul din sol, o sursă importantă a reprezentat-o materialele de construcţie utilizate, acestea fiind procurate din perimetrul minei de uraniu. (Alexandra Cucoș, manager al proiectului Smart radon)

Radonul în concentrație mare în Peştera Urşilor? 

Referitor la articolele apărute recent în presă privind concentraţiile mari de Radon în unele peşteri turistice din România cercetătorii incluși în acest proiect comunică:

În anii 2015-2016, în cadrul Proiectului CAVEMONITOR (Director Dr. Silviu Constantin), cercetători de la Institutul de Speologie „Emil Racoviţă” (Bucureşti şi Cluj), împreună cu reprezentanți ai Universității Babeş-Bolyai, au realizat o monitorizare complexă a 5 peşteri turistice. S-a urmărit variaţia parametrilor fizici şi chimici din atmosfera peşterii în funcţie de traficul turistic, modul în care fauna subterană este afectată de turismul speologic precum şi impactul microbiologic în sectoarele turistice.

În cadrul proiectului s-au realizat şi măsurători sistematice ale concentraţiei de radon.

Rezultatele măsurătorilor sunt în curs de prelucrare, iar concluziile finale privind vulnerabilitatea peşterilor vor fi făcute publice în cursul acestui an.

În ce priveşte rezultatele măsurătorilor de radon, dorim să clarificăm faptul că în toate peşterile la care s-a făcut referire în presă (Urşilor, Muierilor, Polovragi), concentraţiile măsurate nu sunt de natură să reprezinte un pericol pentru sănătatea turiştilor având în vedere timpul scurt pe care aceştia îl petrec în subteran.

Doar expunerea sistematică la concentraţii ridicate de radon reprezintă un pericol pentru sănătate. În acest sens, obiectul cercetărilor este de a stabili în ce măsură radonul prezintă un pericol ocupaţional pentru persoanele care petrec mult timp în peşterile respective (în principal, ghizii sau cercetătorii).

De asemenea, în peşteri, unde trebuie implementate protocoale pentru expunerea profesională. Este vorba de Peştera Urşilor, foarte vizitată, unde un ghid, în sezonul cald, ar trebui să îşi limiteze circuitele la 12 ore pe lună.

În peşteri – Urşilor, Muierii, Polovragi, cele mai vizitate, cu un mare potenţial turistic, valorile sunt în intervalul 1.000 – 2.000 de Bq/mc.

Sunt puncte pe traseul turistic unde valorile sunt mari şi unde ar trebui staţionarea limitată pe durata unui circuit turistic, poate chiar evitate anumite zone, iar ghizii şi personalul expus profesional ar trebui să fie informaţi şi să îşi limiteze expunerea. (Alexandra Cucoș, manager al proiectului Smart radon)

sursa: Alina Nechita, Radio România Cluj