Du-te la …
UZP Bihor on YouTubeFeed RSS

DDG și nemurirea de carton (III)


De unde atâta încrâncenare în acest spațiu ce ar fi trebuit să fie unul al detașării, necesar  reflecției, analizei comprehensive a realității, fără de care nici un demers jurnalistic nu poate să stea în picioare? Lipsa de credibilitate acționează asemenea metastazei, devastând tot ce-i iese în cale. Și Doru Dinu Glăvan a atins acest prag critic al pierderii încrederii în tot ceea ce a reușit să întreprindă, în tot ceea ce a reușit să-și treacă sub numele său, sub semnătura sa. Mulți colegi din UZPR mă întreabă de ce s-a ajuns aici. De ce asistăm astăzi la una dintre cele mai penibile rupturi între oameni care altădată au nutrit același respect cuvenit meseriei pe care nimeni nu o practică din dispoziție, ci doar din blestemul de a se confunda cu nevoia de a fi la dispoziția cititorului, ascultătorului, privitorului?

Spațiul acesta este  unul scos de sub tensiunea disputelor politice, acolo unde există simpla motivație de a ajunge și de a stăpâni puterea!

Dacă ar fi să încercăm detașarea, când vorbim despre DDG, am putea să construim o imagine reală a celui care a dorit să ne reprezinte mai mult chiar decât ne-am dorit-o noi, în cele din urmă. Dacă ar fi să explicăm această agresiune, cu siguranță că am ajunge să definim violul. Brutalitatea cu care DDG a reușit să-și elimine incomozii (cei care nu erau de acord cu punctele lui de vedere), chiar dacă uniunea avea prin statutul de funcționare ideea de conducere colectivă, prin Art.30, litera ”a”, care prevede că ”Consiliul Director asigură conducerea operativă a uniunii, între două adunări generale de alegeri”.

Dar, o astfel de prevedere, coroborată și cu litera ”m” al aceluiași articol 30, îi conferea lui DDG și masei amorfe (pe care și-a dorit-o „El Lider Maximo” a fi Consiliul său Director) șansa de a face tot ceea ce și-a dorit, devenind mai mult un Capo di tutt’i capi decât un președinte onorabil al UZPR! De fapt, acțiunile sale întreprinse în folosul hrănirii orgoliilor personale îl prezentau sub aura oneroaselor misiuni care astăzi încep să iasă la lumină, precum mai iese fumul de la incendiul produs în catacombele personalității sale multiple: când om bun, când om rău.

DDG a fost în stare să mintă, să fure, să încalce legea, să nu-și  respecte cuvântul, pierzând și ultima avuție a unui om, onoarea. În jurul său a reușit să creeze vid, să rămână singur, atâta timp cât din ce în ce mai puțini membri din Consiliul Director au mai îngăduit să cauționeze din ce în ce mai gravele derapaje de la lege. Dacă excesele de personalitate au putut fi trecute cu vederea, până la un anumit moment, încălcările prevederilor statutului (de altfel ciuntit și modificat doar pentru ca el să poată conduce UZPR la modul discreționar) și fărădelegile comise, cu o componentă serioasă penală, nu au mai lăsat spațiul de negociat, astfel încât, în adunarea Consiliului Director, un raport devastator al Comisiei de atestare îl pune în situația fără ieșire de a recunoaşte că a greșit, că a încălcat grav statutul UZPR, a mințit și a semnat adeverinţele privind indemnizația acordată asociațiilor profesionale de creație cu utilitate publică, pentru 43 de solicitanți, fără a aștepta ca acestea să fie trecute prin analiza Consiliului Director.

Procesul verbal și înregistrarea audio a ședinței din 18 iulie 2017 confirmă cele spuse, putând fi identificată propunerea mea făcută lui Doru Dinu Glăvan, de a-și alege singur pedeapsa ”care să-l educe”, astfel încât pe viitor să nu mai comită un astfel de derapaj de la lege. Atunci, DDG a ales calea suspendării pe trei luni de zile din funcția de președinte, trebuind astfel să-și delege competențele unuia dintre cei doi vicepreședinți ai UZPR. A spus că o va face a doua zi. Indiferent de ceea ce a urmat, rezoluția Consiliului Director din 18.07.2017 stabilea această suspendare a președintelui Doru Dinu Glăvan, astfel încât acesta, până în luna noiembrie, nu mai putea să ia nici o hotărâre, nici măcar convocarea Adunării Generale Extraordinare din 8 septembrie 2017! A doua zi după ședința Consiliului Director din 18.07.2017, Doru Dinu Glăvan refuză să ducă la îndeplinire decizia luată de C.D. aruncând pur și simplu în aer uniunea. Din acel moment DDG a ales comportamentul infractorului. A sustras din sediu toate actele uniunii, chiar dacă Consiliul Director, cu votul unanim al membri lor prezenți la întrunire, l-a suspendat din calitatea de membru UZPR ! De ce din calitatea de membru UZPR și nu doar din aceea de președinte? Pentru simplu motiv că Juriul de Onoare, cel care a făcut această propunere, nu a găsit nici un articol în Statutul măsluit de DDG (pentru a-i servi interesele), în afara Art.32 litera ”o”, articol ce prevede această sancțiune. Dar, DDG se dezlănțuie, văzându-se încolțit și pus în situația de a pierde totul, ceea ce el a adunat timp de două mandate prezidențiale. În primul rând, pericolul de a-i fi descoperite ilegalităţile, înăbușite în timpul prezidențiatului său prin atitudini radicale, prin excluderea celor din preajma lui, care nu au mai dorit să închidă ochii (vezi cazurile Bogdan Gamaleț, Benone Neagoe și încercarea eșuată de a-l da afară și pe vicepreședintele Ion Petrescu).

De la ședința din 18 iulie 2017, după hotărârea Consiliului Director, Doru Dinu Glăvan nu mai avea dreptul de a reprezenta UZPR. Această decizie a fost confirmată de Adunarea Extraordinară din 2.09.2017, adunare care l-a destituit din funcția de președinte, păstrându-i calitatea de membru UZPR, dovedind astfel că nu poate fi vorba de răzbunări personale, ci doar de punerea în acord a unui comportament care frizează infracționalitatea cu nevoia noastră de a ne proteja meseria.

Fiind o fire greu de stăpânit, un fel de vehicul uman care și-a avariat direcția, DDG nu a tras pe dreapta pentru o serioasă revizie tehnică la spitalele de specialitate, ci a continuat să constituie un veritabil pericol public pentru cei pe care a reușit să-i înregimenteze într-o altfel de uniune, în general a pseudo-ziariștilor, aduși la București într-o vineri neagră rău de tot, pentru a vizita monumentul DDG, aflat încă în mișcare. Dar despre asta vom mai vorbi, căci timp avem și nici de subiecte nu ducem lipsă. Toate la timpul  lor. Poate că partea de jurnaliști profesioniști respectabili (plecați de acasă după îndemnizația de jurnalist și nu pentru DDG) își vor da singuri seama (sau citindu-ne pe noi) în ce haloimăs au nimerit, cerându-ne ajutorul, sprijinul și nu în ultimul rând…prietenia. Acestora le spunem astăzi că nu la ușa lui DDG ar trebui să bată, căci acolo nu se dă nimic, acolo se ia doar libertatea, atâta timp cât la noi, ușa este larg deschisă pentru cei care au dreptul să beneficieze de prevederile legii, fără a mai inventa din nou apa din parafrazarea epigramei ”Glăvănel e primul care-a demonstrat / că-n natură / un volum de apă scufundat în vin / e egal cu vinul ce se fură!” Ce a reușit el să organizeze pe 8 septembrie sub porecla de Adunare Generală Extraordinară, vom vedea mâine, căci și mâine este o zi ce va trebui decontată mizeriilor gestionate de glăvanul fără scrupule, atunci când îi este amenințată nemurirea de carton.

Adi Cristi

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *