Du-te la …
UZP Bihor on YouTubeFeed RSS

După o viață lungă dedicată gazetăriei, Dimitrie Bălan a ales să meargă pe drumul tăcerii și veșniciei


Cine l-a cunoscut cu adevărat nu-l va uita niciodată…iar cine l-a uitat deja nu l-a cunoscut niciodată”. Sunt cuvinte care i se potrivesc pe deplin colegului nostru Dimitrie Bălan, plecat din această viață la câteva zile după ce a împlinit venerabila vârstă de 83 de ani, o viață pe care a iubit-o pănă în ultima clipă, deși aceasta a fost uneori, ca un naufragiu, mai ales în tinerețe.

Dar cum moartea face dragostea și mai posibilă, familia lui, mai precis fiul său Mihai Andrei, pe care l-a iubit necondiționat, ca un bun părinte, ne-a trimis câteva rânduri din biografia celui care a fost, înainte de toate, soț și tată iubitor și mai apoi gazetarul neobosit Mitică Bălan.

Dimitrie Bălan s-a născut la 22 octombrie 1936 în orașul Cernăuți, pe atunci parte a României Mari, actualmente în Ucraina, ca fiu a lui Teodor Bălan, licențiat în filozofie și filologie, lector, conferențiar și profesor universitar, cunoscător a limbilor franceză, engleză, germana și rusă, iar mama Olga Constanța, functionară. Dimitrie Bălan este absolvent al Liceului Clasic Mixt din Timișoara, promoția 1954. Intră prin concurs la Facultatea de Filologie, secția Limbi Clasice a Universității din Bucuresti, pe atunci denumită C.I.Parhon. In complicatul context al revoluției maghiare din 1956, este exmatriculat din motive politice, mai precis ca refugiat din Bucovina, păcat capital în acea vreme. În 1962 este absolvent al secției de Istorie-Geografie din Universitatea Timișoara, pentru ca în 1972 să mai fi terminat o specializare postuniversită în presă, iar în 1977, Facultatea de Ziaristică din Bucuresti. Intre 1962 si 1965 este profesor in localitatea Răbăgani, judetul Bihor. In 1965 este angajat ca redactor la ziarul ”Crisana”, fiind, pe rând, redactor, redactor principal, publicist comentator și secretar general de redacție. În 1992 se angajează la “Noua Gazeta de Vest” din Oradea. In 1993 înființează și conduce publicația “Agenda afacerilor”. Între 1993-1995 a fost vicepreședinte al Comitetului Județean al “Aliantei Civice” Bihor. În 1995 devine purtătorul de cuvânt al Consiliului Județean Bihor al Întreprinderilor Mici și Mijlocii. Între 1996-1998 lucrează ca șef serviciu la Fabrica de Ulei ”Interoil” Oradea. Din 1998 devine redactor la ”Jurnalul de Dimineață”, unde a exercitat funcția de secretar general de redacție al cotidianului Jurnalul de Dimineață-Magazin. Între 2003 și 2004 este membru fondator și redactor șef al publicației săptamânale “Informația de Vest” (prima serie). Între 2002 și 2006 este redactor al revistei “Impact”, publicație editată de Universitatea din Oradea. Dimitrie Bălan a publicat peste 12.000 de articole, anchete sociale și economice, interviuri, reportaje, note, cronici de film, cronici teatrale, foiletoane satirice. De asemenea, a scris schițe, povestiri, recenzii, cronici în reviste de cultură și artă. În 1961, la Casa de Cultură a Studenților din Timisoara, a realizat, în calitate de scenarist și regizor, un spectacol de varietăți. La 1 decembrie 1968 a avut loc, la Teatrul de Păpuși din Oradea, premiera piesei “Haiducii”, scrisă de Dimitrie Bălan în colaborare cu Alexandru Popescu, iar în 1976, la secția maghiară a aceluiași teatru, s-a jucat premiera piesei “Planeta prieteniei”, scrisă de Dimitrie Balan și tradusă în limba maghiară de Gyorgy Kovacs. In 1969 a scris, în colaborare cu Alexandru Andrițoiu, scenariul și textul prezentării pentru Emisiunea “Oradea pe antena dumneavoastră” a TVR. În 1970 a avut o participare în volumul colectiv de epigrame , intitulat “Dansul sabiilor”, apărut la Editura Facla. Tot în 1970, la Casa de Creație Bihor, editează piesa într-un act “Repetiție întreruptă”, iar în 1991 publică în Revista “Cele Trei Crișuri” piesa într-un act “Striptease” și nuvela “Ușile”. O serie de alte manuscrise, poezii sau piese de teatru scrise de Dimitrie Balan se află în biblioteca și arhiva personală, asteptând a fi publicate.

În 2006 vede lumina tiparului cartea de interviuri “Oamenii cetății și nopțile lor albe”, un volum dedicat unor personalități ale județului Bihor. În această lucrare Dimitrie Bălan evoca prietenia sa cu poetul Alexandru Andrițoiu, Petru Creția, Radu Enescu, și interviuri apărute în alte publicatii sau în curs de apariție cu personalități marcante ale științei și culturii universale, precum Marius Barnard, fratele lui Christian Barnard, primul om care a efectuat o operație de transplant de inimă, Marius fiind mâna a doua în această operație. În acest volum apar interviuri cu prietenul de o viață și fost coleg de liceu, Ioan Holender, cel mai longeviv director al Operei din Viena, regizorul Alexandru Colpacci, ambasadorul Alexandru Victor Micula, Ioan Moldovan, poet, om de cultură și director al revistei Familia, Traian Ștef, redactor șef adjunct la revista ”Familia”, Teodor Maghiar, Kristina Lajosi, Ioan Alexandrescu, Petru Chitulea, Cornel Dehelean, Sorin Borza, Pașcu Balaci, Tiberiu Bondar, Dumitru Radu Popescu și alții. Dimitrie Bălan dorea să scoată un al doilea volum de interviuri, mare parte realizate și scrise cu și despre oamenii de seamă ai cetătii, precum Florin Ardelean, Aurel Chiriac, Horea Ardelean, Maria Vulișici Alexandrescu, Coriolan Vușcan, Mircea Bradu, Viorel Faur, Ștefan Herchi, Florian Chelu, Marius Roșca, Ligia Mirișan.

În  2008 se regăsește printre fondatorii Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România, a cărui membru rămâne până la sfârșitul zilelor.

În 2010 primește de la Ministerul Culturii o Diplomă de Excelență pentru recunoașterea unor merite deosebite aduse la promovarea istoriei, culturii și artei.

Dimitrie Bălan se vede ca un produs al “axei” Cernăuți-Timișoara-București-Oradea, adică spațiul României Mari. În 1965 se căsătorește cu Oprica, de profesie profesoară de limba română iar în 1979 se naște Mihai Andrei, fiul devenit apoi jurist, diplomat, publicist colaborator, cadru didactic și doctorand în istorie.

Vocația lui Dimitrie Bălan a fost una de om ce zidește, ce crede în armonie, dialog, înțelegerea naturii umane așa cum este ea, îmbunătățirea acesteia atât cât se poate. A fost un om profund empatic, luminat și luminos, tolerant, un umanist ca vocație, un bun soț și tată, prieten de nădejde și filantrop.

Și mai putem spune noi, cei care l-am cunoscut mai îndeaproape, că, înainte de-a fi fost un gazetar, Mitică a fost  un om de cursă lungă. Cu el puteai merge oricând până la capătul lumii.

Dumnezeu să-l odihnească în pace !

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *