În cadrul proiectului „Arta în obiectivele turistice”, în Turnul Primăriei Oradea a fost vernisată expoziția intitulată „Pledoarie pentru zbor”. Este cea de-a șaptea expoziție de pictură, decorativ-simbolică, a artistei, profesor Eugenia Drăgoi, membră a Uniunii Artiştilor Plastici Bihor.

Expoziţia cuprinde un număr de 34 de lucrări realizate în tehnici diferite:  ulei, acryl, acuarelă, xilogravură, sgrafitto, pastel pe pânză, carton, lemn și placaj stratificat.

Tema zborului a fost adordată din unghiul de vedere al iubitorului de poezie, multe din lucrări având ca punct de plecare versuri eminesciene, ale lui Vasile Alecsandri, G. Topârceanu, Ana Blandiana, precum şi legendele antice şi antroposofice.

Abordarea temei zborului de orice fel (al păsărilor, fluturilor, seminţelor purtate de vânt, al gândurilor, sunetelor, ori îngerilor) este o adevărată provocare pentru artist.

Zborul, în mituri și în vise, exprimă o dorință de sublimare, de căutare a unei armonii interioare, de depășire a conflictelor. Când nu știi, nu poți sau nu vrei s-o făptuiești ceri visului să o realizeze, depășind-o.

Pasărea este un mesaj al cerului, în limba greacă acest cuvânt însemnând prevestire. În taoism, nemuritorii iau înfățișarea de păsări pentru a semnifica ușurința, eliberarea de greutatea pământească; pasărea este imaginea sufletului care scapă din trup sau numai a funcțiilor intelectuale (Rig Veda spune că inteligența este cea mai iute dintre păsări).

Anumite desene preistorice (din grotele din Altamira sau Lascaux)  reprezentând oameni-păsări au putut fi interpretate în sens analog: zbor al sufletului sau zbor extatic al șamanului. Păsările simbolizează stările spirituale, iar îngerii stările superioare ale ființei. În Islam, păsările sunt simbolul îngerilor. În vechile texte vedice, o pasăre este aceea care se duce să ia soma, adică ambrozia, pe un munte inaccesibil și-l dă oamenilor.

În Coran, cuvântul pasăre este luat adesea drept sinonim cu destin : De gâtul fiecărui om am legat pasărea lui.

Aripile sunt simbolul avântului, al eliberării (sufletului sau spiritului) de trecere la corpul subtil, al descătușării de sub apăsarea terestră. Ezoterismul terestru exprimă acest lucru prin imaginea vulturului care devorează leul. Aripile nu se iau, se cuceresc !

Expoziția a fost vernisată de istoricul de artă, Dr. Agata Chifor.

Ioan Degău