Piesa cu acest titlu, a cunoscutului dramaturg american Arthur Miller, a fost scrisă în 1994, fiind inspirată din evenimentul ce a avut loc în noaptea de 9-10 noiembrie, la sfârșitul anilor 30, cunoscut in istorie ca „ Noaptea de Cristal”. Atunci, străzile Germaniei naziste au fost acoperite de sticla geamurilor de la casele și magazinele evreilor, care au fost jefuite, vandalizate, incendiate. Era începutul Holocaustului.
În „Oglinda spartă”, dramaturgul american, de origine evreiască, explorează povestea unui cuplu new-yorkez, prins între tensiunile conjugale și conștientizarea momentului istoric, creând o dramă psihoterapeutică clasică. Spectacolul cu același titlu, a cărui premieră a avut loc, recent, pe scena teatrului orădean „Regina Maria”, păstrează din piesa originală doar firul narațiunii și esența mesajului. Apreciatul critic și dramaturg rus Roman Doljanski face translarea acțiunii în actualitatea imediată, cu referire la alt tip de antisemitism și de teroare, conflictul din Gaza.Textul lui Doljanski devine astfel o incursiune în istoria contemporană, cu accent pe presiunea socialului și politicului asupra psihicului uman. Apelând și la un limbaj contemporan frecvent uzitat și adecvat.
Iar TIMOFEI KULIABIN, un tânăr, foarte talentat și versatil regizor, cu un palmares impresionant în lumea teatrului rus și european, montează un spectacol de o modernitate și rezonanță copleșitoare, inspirat de noua etică a lumii contemporane, reușind să propună și o nouă estetică. Vorbim, de fapt, despre o realizare internațională a unui spectacol original, dinamic, antrenant deopotrivă pentru actori și pentru public. Se poate vorbi chiar de o coproducție: textul e tradus de Raluca Rădulescu, interpreții sunt actori ai teatrului „Regina Maria, secția română, „Iosif Vulcan”, iar scenografia, în perfect acord cu viziunea regizorală, e realizată de Oleg Golovko și partitura muzicală ce susține și potențează partitura dramatică dar și jocul actorilor, e compusă de Timofei Pastuhov. Sunt patru artiști ruși, de talie internațională, autoexilați din țara natală, care s-au stabilit în Germania și au realizări artistice remarcabile, în toată Europa. În România au creat un prim spectacol, pe scena teatrului din Sibiu, tot în decursul acestui an. Regizorul Timofei Kuliabin reușește, cu precizia și meticulozitatea unui bijutier, să pună în scenă un text captivant, recurgând la decupaje directe, cinematografice, cu treceri rapide și schimbări de planuri, în care importantă este evidențierea conflictului interior al personajelor, în sincron cu relațiile dintre ele.
Sylvia Gellburg (Denisa Vlad), o tânără și frumoasă femeie, face, în mod inexplicabil, un blocaj locomotor, o paralizie a membrelor inferioare, care o țintuiește într-un scaun cu rotile, după ce află de conflictul din Gaza. Afectat și intrigat de nenorocire, dornic s-o vadă din nou sănătoasă, soțul, Filip Gellburg ( Eugen Neag) apelează la serviciile unui reputat medic, Dr.Harry Hyman (Răzvan Vicoveanu). Împlicarea acestuia este totală. Insistent și determinat, acesta va folosi metode neconvenționale, spre disperarea soțului tot mai nemulțumit, care, suspectând o posibilă idilă între medic și soția sa, nu va ezita să-l reclame directorului clinicii (Richard Balint). În ciuda impedimentelor, Dr.Harry Hyman nu va renunța nici atunci când soțul gelos, simțind atracția medicului pentru frumoasa sa soție, îi va cere insistent să o lase în pace. Iar consecvența sa va da roade. Sylvia se va vindeca, dar va și divorța de soțul gelos, orgolios și manipulator, alături de care a trăit abuzuri emoționale în loc de afecțiune, sinceritate, confort psihic și încredere. Situații care au privat-o de o viață conjugală normală.
Regizorul aduce astfel în prim plan criza tot mai des întâlnită în viața cuplului modern: lipsa de comunicare, egoismul, lipsa de echilibru și asumare, înstrăinarea…Dar și o surprinzătoare răsturnare de situație: soțul va ajunge, la rândul său, pacient în scaunul cu rotile, fără șansă de vindecare. Profund marcat atât de drama conjugală dar, mai cu seamă, afectat de presiunea socială și profesională, la care este supus zi de zi. Conscvent, însă, în dorința de a se răzbuna pe medicul care i-a tratat soția și pe care îl consideră vinovat de drama sa conjugală, nu va ezita să-i ceară, din nou, directorului clinicii să-l dea afară.
Pe măsura derulării, spectacolul capătă accente grave și ridică multe semne de întrebare referitoare și la relația dintre medic și pacient, la tratamentele neconvenționale, la cât este bună intenție și cât manipulare? Lipsa de comunicare, lipsa de sinceritate, confuzia dintre real și imaginar, necesitatea acceptării de sine și recunoașterea slăbiciunilor proprii, o întreagă gamă de stări și sentimente îl fac pe spectator să se întrebe dacă mai poate fi găsită o cale ce duce de la ură spre iertare și care ar fi aceea, în relațiile interumane?

Un spectacol rotund, deschis și încheiat cu dialogul dintre directorul clinicii și medicul curant al soților Gellburg, bine conturat, cu aluzie la problemele de etică profesională și de conștiință. În final, medicul Harry Hyman ia singur decizia de a pleca din clinică, în ciuda insistențelor directorului care cere să rămână, pe motiv că are nevoie de detașare, ca să se autoevalueze.

Este, fără îndoială, un alt tip de spectacol care imprimă un ritm mult mai dinamic, mai puțin întâlnit în repertoriul scenic convențional. O distribuție inspirată în care actorii se mișcă lejer pe un teritoriu dramatic incitant, conferind personajelor credibilitate, tensiune, vulnerabilitate, nesiguranță, consecvență, versatilitate, după caz: Eugen Neag, Denisa Irina Vlad, Răzvan Vicoveanu, Anda Tămășanu, Richard Balint, Alexandru Rusu reușesc să închege, prin joc și acțiunea conflictuală în care suspiciunile, manipulările cad rând pe rând, asemenea pieselor de pe o tablă de șah, lăsând loc adevărului. Un spectacol ce poate aduce oricând un premiu, în palmaresul teatrului.
„ Cioburile” oglinzii sparte recompun, treptat, imaginea pseudo-ficțională a intrigii și a caracterelor, lăsând publicului o profundă impresie și o emoție imediată. Ropotele de aplauze, de la finalul celor două seri de premieră, o confirmă și ele.

Maria Vesa AURSULESEI