Du-te la …
UZP Bihor on YouTubeFeed RSS

Tricolorul, „părintele” românilor de pretutindeni


Ziua drapelului naţional, oficializată în 26 iunie, potrivit Legii nr. 96 din 20 mai 1998, a izbutit să unească sufletele românilor de pretutindeni, trezind cu glasuri demne şi onorabile, spiritul vetust al României de altădată.

Steagul constituie, alături de stemă, sigiliu şi imn, intrumentul esenţial de recunoaştere a unui popor, cu întreaga sa cultură şi entitate istorică. Prin toată forţa sa de uniune a tradiţiilor şi valorilor vremii, drapelul insuflă sensibilitatea conştiinţei naţionale şi modelează astfel, un întreg popor.

O relatare mai conturată a utilizătii exclusivă a tricolorului de azi este cea a anilor 1624, respectiv 1765.

Evoluând în importanţa de ordin naţional, tricolorul este propulsat în fruntea ţării pe timpul revoluţiei de la 1821, a cărei conducere a fost deţinută de Tudor Vladimirescu. Inspirat de modelul steagurilor războaielor Evului Mediu, cel al revoluţiei era confecţionat din mătase, în centrul său înfăţişându-se Sfânta Treime flancată de doi militari canonizaţi la rangul de sfinţi (Mucenicul Gheorghe şi Theodor Tiron)

Alături de cununa de lauri care adăpostea acvila stemei, ciucurii  dispersaţi în culorile drapelului, au iniţiat aspiraţia zvâcnindă la unitatea poporului.

Sub conducerea domnitorului Alexandru Dimitrie Ghica, Ţara Românească primeşte aprobarea Porţii pentru utilizarea tricolorului, însă nuanţele erau distribuite orizontal şi inegal. O bună perioadă, drapelul a fost reprezentat prin coduri heraldice. Această ştiinţă dă glas semnificaţiilor culorilor steagului României, care îşi au originea chiar în stindardul dacilor-balaurul- preluat apoi de romani, în timpul Imperiului. Roşul este culoarea măririi, care omagiază sângele vărsat în războaie de către ostaşii români şi puterea de viaţă care le este, în continuare caracteristică. Galbenul (aurul) este nuanţa bogăţiei şi a virtuţii, specifică de altfel holdelor şi bogăţiilor naturale, a grânelor care au servit drept potenţial agricol uriaş atâtea decade la rând. Albastrul (azur) simbolizează libertatea de a trăi sub un cer senin şi loialitatea, nobleţea firii, a naturii umane.

„Primăvara popoarelor” sau anul revoluţiei paşoptiste a însemnat anul marilor schimbări şi iniţiative. În haosul revoluţiei nu s-a omis nici steagul, bineînţeles.

La 14 iunie 1848 se eliberează decretul noii devize: „steagul naţional va avea trei culori: albastru, galben şi roşu. Deviza română, care va fi scrisă atât pe steaguri, cât şi pe monumentele şi decretele publice se va compune din două cuvinte: DREPTATE-FRĂŢIE.”

Solemnitatea acestui simbol naţional, recunoscut şi la Blaj în luna mai a aceluiaşi an, a însemnat setea de unitate naţională a tinerilor. Forţa titanică de luptă pentru recunoaşterea şi eliberarea patriei, izbăveşte prin cuvintele domnitorului Alexandru Ioan Cuza, în 1863: „Steagul e România! Acest pământ binecuvântat al Patriei, stropit cu sângele străbunilor noştri şi îmbelşugat cu sudoarea muncitorului. El este familia, ogorul fiecăruia, casa în care s-au născut părinţii, unde se vor naşte copii noştri! … Steagul e totodată trecutul, prezentul şi viitorul ţării, întreaga istorie a României.”

Ulterior urcării la tron a principelui Carol de Hohenzoller, se revine la stema iniţială a României, plasată în centrul drapelului: acvila cruciată, capul de bour, însemn al Olteniei şi al mării, cei doi lei care menţin scutul şi care evocă unirea înfăptuită în 1600 de Mihai Viteazul şi blazonul familiei aflate la conducere, cu deviza “Nihil sine Deo” (nimic fără Dumnezeu).

În 1948, influenţată fiind de noul curent socialist impus, stema amplasată în mijlocul steagului reprezenta o colaborare între “toate ţările frăţeşti” dar care a fost eliminată odată cu marea revoluţie de la 1989, considerată a fi total în afara sferei istorice naţionale.

În 1994 se oficializează forma actuală a drapelului, prin legea nr.75 care conţine 8 articole, dintre care primul articol lămureşte publicul în privinţa aspectului: “Art. 1. Modelul drapelului României şi intensitatea culorilor acestuia sunt cele prevăzute în anexa nr. 1. Drapelul României are formă dreptunghiulară. Lăţimea drapelului este egală cu 2/3 din lungimea acestuia, iar dimensiunile fâşiilor culorilor sunt egale.”

„Ziua drapelului naţional va fi marcată de către autorităţile publice şi de celelalte instituţii ale statului prin organizarea unor programe şi manifestări cultural-educative, cu caracter evocator sau ştiinţific, consacrate istoriei patriei, precum şi prin ceremonii militare specifice, organizate în cadrul unităţilor Ministerului Apărării Naţionale şi ale Ministerului de Interne”.( Legea nr. 96 din 1998, art. 1, alineat 2)

Sărbătoarea a făcut furori şi printre orădeni. Aceştia au luat parte la evenimentele   fastuoase desfăşurate atât la Biserica cu Lună, cât şi la primărie, ghidaţi fiind de cetăţenii de vază ai oraşului. Printre aceştia se numără primarul municipiului, Ilie Bolojan, viceprimarul Florin Birta, prefectul Claudiu Pop, preotul militar al garnizoanei oraşului, Mircea Ioniţă, parohul Catedralei greco-catolice „Sf. Nicolae” şi deputatul Florin Cherecheş.

Ceremonia a început prin sfinţirea tricolorului şi deplasarea maselor spre platoul Primăriei, unde s-a continuat ritualul de întâmpinare, de prezentare a onorului şi salutul drapelului, cu o solemnitate demnă de un patriotism hieratic.

Acesta din urmă a fost elogiat de personalităţile prezente la eveniment. Această mândrie, potenţată şi de anul Centenarului, se vrea a fi ca un spirit, ca un crez naţional care îşi găseşte templul existenţei sale, în fiecare român.

Manifestarea s-a finalizat prin marşul Detaşamentului de onoare şi uralele prestigioase ale orădenilor. Ziua drapelului a servit aşadar, ca prilej de respiro naţional, prin care am adus recunoştinţă eternă unei istorii atât de bogate în vitejie şi virtute şi am făcut un jurământ sacru, acela de a purta cele trei culori ale patriei cu mândrie, cu justiţie şi loialitate.

Alexandra Torjoc

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *