Bine că aţi revenit, sănătos şi în putere, ca urmare a vizitei în interesul serviciului, cu însoţitoare la bord şi la tribord, în Japonia vecină şi prietenoasă. Am auzit că acolo toată lumea zâmbeşte, chiar şi atunci când te feliază vreun samurai sindicalist, cu sabia.

Am spus unora că, odată ce v-aţi întors acasă, o să le povestiţi salariaţilor din SRR, pe bază de comunicat, despre tot ce aţi făcut în deplasarea naponă, dar mi s-a râs în olfactiv: „fuji, mă!”

Nu m-am străduit să le explic cât de bine vă cunosc şi vă ştiu izbânzile manageriale, mai ales pe cele de la studiourile regionale, cu osebire la Radio România Cluj, devenit poligon experimental. Ţin să vă mulţumesc la cele mai înalte temperaturi pentru răspunsurile pe care mi le-aţi dat, ca un veritabil preşedinte, la scrisorile mele de amor, printr-o muţenie extrem de elocventă şi argumentată. Din obişnuinţa hăptagului, un neologism austro-ungar însemnând poziţia de drepţi, aţi ajuns la o perfecţionare extraordinară a acestei poziţii, fundamental cazonă şi de apreciere profesională, de perfecţionare a gimnasticii subalterne şi a flotărilor obediente, aţi realizat perfecţiunea şi originalitatea la superlativ: atunci când vă rostiţi numele, luaţi poziţia de drepţi.

Desigur, numele dumneavoastră în istoria radioului public rămâne încrustat cu litere de aur, pentru pălmaşi şi urmaşi, chiar şi printr-un simplu citat dintr-un comunicat: „… etapa actuală reprezintă cea mai fastă perioadă din ultimii douăzeci de ani ai Societăţii Române de Radiodifuziune, care prin posturile sale este lider de audienţă, generează evenimente culturale şi educative majore… reprezintă un model de stabilitate şi performanţă financiară recunoscut internaţional, cifrele fiind dincolo de orice subiectivism”. Rog cititorii să nu mai râdă în fund. De aici rezultă şi faptul lesne de înţeles, că proiectul de reformare a grilei de programe a fost atât de benefic, încât a dus la un eşec strălucit, iar apropo de audienţă, sute de mii de beneficiari au întors spatele studiourilor regionale, neregăsindu-se în ofertele făcute.

Nimeni nu vă contestă pionieratul FM în România, dar, la ora actuală (ora veselă), tot implicat politic, dar acum „pân’ la ţâţişoare, pân’ la buzişoare”, le comiteţi în dispreţ faţă de beneficiar, de plătitorul de taxă radio. Ignorând realitatea din teritoriu, fără un studiu aplicat şi pe specific, aţi generat un experiment negradual şi neracordat la obiectivele majore ce guvernează grila de programe şi personalitatea unui studio regional. Să adăugăm la aceasta şi „calitatea” profesional-morală a unora dintre factorii de decizie impuşi (vezi cazul Radio România Cluj), avem tabloul de efecte, de competenţe active ce au generat floarea declinului în studiourile regionale, ieşite, evident, din competiţia media. Studiind, chiar şi la suprafaţă, fenomenul indus şi provocat, avem şi certitudinea dezinformării pe care o practicaţi, a generalizărilor necontrolabile, constructoare de false realităţi, îmbujorate de succese inexistente. Comunicatele dumneavoastră suferă de manii nu numai ale persecuţiei, dar şi ale constituţiei, fiindcă pozaţi într-un mare luptător cu efemeridele ce subminează puterea de stat, ori se ştie că medicii recomandă cât mai multă mişcare.

Ce fac şi cine sunt ei, duşmanii poporului, care vor să transmită ora inexactă la radioul public? „…câţiva foşti şi actuali salariaţi, neperformanţi, pseudo-lideri sindicali… autori de sute de petiţii, mese rotunde, acuzaţii denigratoare şi reclamaţii… articole mincinoase şi defăimătoare… calomnii, delaţiuni, neadevăruri şi atacuri suburbane…” Doamne, Dumnezeule, radioul public este în pericol, au revenit teroriştii din ’89, vampirii organizaţi şi setoşi de sângele nevinovat al echipei dumneavoastră şi, în primul rând, dornici de jugulara dumneavoastră. La rândul său, micul protejat, Bogdan Roşca, managerul de la Radio Cluj, bagă şi el pe foc, avertizând Asociaţia Profesionistă din Presă – Cluj ca nu cumva să devină „… portavocea unor colegi a căror expertiză în domeniul radioului este egală cu zero şi servesc unor interese distructive…”.

Într-o normalitate profesională şi etică, în respect faţă de instituţia radioului public, ipochimenul nu ar fi avut acces la nici o funcţie de decizie, avându-se în vedere mediocritatea sa, inapetenţa pentru gândirea constructivă şi lipsa vocabularului relaţional, de comunicare. Dezinteresul dumneavoastră s-a generalizat şi la nivelul Consiliului de Administraţie al SRR şi, de aceea, cred că suferă şi mapamondul de încălzirea globală, ceea ce, îmi pare foarte rău să vi-o spun, va amâna vizita dvs. de lucru în Alaska, una scurtă, cât o noapte polară.

Apropo de avortul spontan la licurici: cartea promisă, care o să vă aducă bune servicii, pe termen luuuung, e gata, aşteaptă în editură. Îi dăm drumul?

Uchi mi kaetta a toki!

Pamfletul meu este şi un poem de dragoste nestăpânită, după cum aţi constatat, în rimă albă.

Cornel Udrea, Pensionar kamikaze