Mici întâmplări despre matematicieni mari, Thales din Milet, 624-548 (î.d.ch.)
Iul 1, 2017, 0 Comentarii
Thales din Milet este cel dintâi, în toate: primul dintre cei șapte înțelepți greci, primul filosof naturist, primul fizician, primul astronom și primul matematician.
Este primul savant grec și totodată întemeietorul Școlii din Milet, dar scrieri n-a rămas în urma lui.
Thales a prevestit o eclipsă de soare, cea din 28 mai 585 î.ch. (Data a fost stabilită ulterior pe baza calculelor astronomice moderne). Acest fenomen ceresc i-a speriat pe soldații aflați în război în așa fel încât au încetat lupta și au încheiat pace.
De altfel Thales a fost negustor, a călătorit mult în lumea cultă, cunoscută pe atunci ca fiind cuprinsă între Mesopotamia și până-n Egipt. De-a lungul acestor drumuri el a învățat foarte mult, deoarece s-a interesat de toate fenomenele vieții.
Legendele spun că el a câștigat admirația clericilor din Egipt arătând metoda simplă de determinare a înălțimii unei piramide: a înfipt un țăruș în pământ și când umbra lui a fost egală cu înălțimea țărușului el a măsurat lungimea umbrei piramidei care era exact cât înălțimea ei.
Tales este primul om cunoscut din istoria matemeticii care face demonstrații, drept pentru care este numit ”părintele matematicii”.
Au rămas mai multe variante despre o legendă care a rezistat timpului. Iată una dintre ele:
Într-o seară, Thales plimbându-se sub clar de lună, a cercetat cerul și a căzut într-o groapă. Soția l-a mustrat: ”Tu studiezi cerul și nu observi șanțul din fața picioarelor tale”
Thales s-a interesat nu numai de natură, dar și de politică. Concetățenii săi n-au folosit sfaturile lui înțelepte, iar negustorii cei bogați nu i-au prețuit meritele, dar îl bârfeau, spunând: ”Noi nu am călătorit și nu am învățat cât el și totuși suntem mai prețioși ca el. Noi am adunat averi iar el le-a irosit și pe cele moștenite de la tatăl său”
Negustorii din Milet, atâta timp au vorbit în lung și-n lat despre el, până ce zvonul a ajuns și la urechile lui Tales.
El s-a gândit să ”se răzbune”. A cunoscut secretele naturii mai bine ca oricine. A prevăzut într-un an că recolta de măsline va fi îmbelșugată.
Astfel a cumpărat anticipat multe butoaie și a închiriat din timp toate presele de ulei din împrejurime. Când a venit timpul potrivit a vândut butoaiele la preț mărit și a avut ocazia să stbilească și prețul uleiului. În acest fel a făcut rost de o avere cosiderabilă.
I-a chemat pe negustorii cei bogați și le-a zis: ”Ceea ce am câștigat în urma acestei afaceri le voi da săracilor. Să vă fie învățătură de minte că: înțeleptul nu strânge avere ci duce o viață simplă, potrivit caracterului său și nu ca urmare a averii”.
Odată a călătorit cu corabia către Corint și ca de obicei a intrat în discuție cu navigatorii. S-a așezat între ei și le-a spus:
-”Ascultați-mă oameni buni, voi petreceți zile și nopți pe mare. Ați văzut multe lucruri, ați avut parte de multe întâmplări. Mă credeți dacă vă spun că apa este elementul vital pentru oameni? Dar nu numai pentru oameni, credeți-mă că viețuitoarele toate provin din apă.
– Ce frumos vorbești străine, spunea unul dintre navigatori. Noi, care circulăm pe mare te credem cu plăcere. Și l-au crezut, dar negustorii cei bogați au râs de străinul îmbrăcat modest.
– Cerșetorul are camarad tot pe un cerșetor, spunea unul dintre negustori când a văzut că Tales se așează între navigatorii simpli. După aceea au continuat discuțiile despre afaceri, dar aceste discuții s-au transformat în laudă de sine.
Deodată unul dintre marinari strigă: Pirații, au sosit pirații ! Într-adevăr ei au venit și i-au jefuit pe negustori, lăsându-i doar în lenjeriile de corp. Pe Thales și pe navigatori i-au lăsat în pace, deoarece n-aveau nimic prețios la ei. Negustorii s-au plâns că li s-au luat toată averea, lăsându-le doar lenjeriile de corp, fără măcar un rând de haine.
Thales a vrut să le ușureze necazul spunându-le: ”Voi ați pierdut nu numai averea ci și hainele. Pe mine mă așteaptă discipolii mei în portul din Corint. Veți putea primi de la ei haine și bani pentru a vă întoarce acasă.
Așa s-a și întâmplat. La solicitarea lui Thales, discipolii săi le-au dat haine și bani pentru ca negustorii să revină la casele lor.
Dintr-o altă poveste aflăm că Thales a făcut comerț și cu sare. Sacii plini de sare au fost transportați pe spatele măgarilor. S-a întâmplat odată că drumul trecea pe lângă un pârâu și datorită căldurii mari unul dintre măgari a intrat în apă ca să se răcorească. După aceea măgarul și-a dat seama că povara s-a ușurat. Măgarul ”cel deștept” a folosit și altă dată această observație pe când a mai transportat sare. Trecând pe lângă pârâu, cu desagii cu sare în spate, măgarul a intrat în apă. Din nou Tales înregistrase pagube mari.
Ca urmare Thales s-a gândit să umple sacul, aceluiași măgar, nu cu sare ci cu burete. După scăldatul care a intrat în obiceiul măgarului, buretele s-a îmbibat cu apă și greutatea sacului a crescut foarte mult. În consecință, măgarul n-a mai intrat în apă.
Lui Thales i se atribuie multe descoperiri matematice, între care și teorema ce-i poartă numele, dar potrivit observațiilor ea nu este aceeași în fiecare țară.
Thales a murit în jurul anului 548 ( î. d. ch.), în timp ce urmărea jocurile olimpice.
Prof. Barabas Susana