Proiectul intitulat „Patrimoniul digital transfrontalier şi prezentarea istoriei comune, organizarea sesiunilor ştiinţifice, realizarea publicaţiilor„ – HURO /0801/101.

Partenerul principal al proiectului este Consiliul Judeţean Hajdú-Bihar, partenerii sunt: Arhiva Judeţului Hajdú-Bihar, Biblioteca Judeţeană şi Centrul Cultural  „Méliusz Juhász Péter” din oraşul Derbrecen, Primăria Municipiului Oradea iar partenerii asociaţi sunt: Arhivelor Naţionale ale României – Direcţia Judeţeană Bihor, Fundaţia de Protejare a Monumentelor Istorice din Judeţul Bihor şi Consiliul Judeţean Bihor.

Proiectul are ca scop general cercetarea şi punerea în valoare a trecutului istoric şi a relaţiilor culturale în Euroregiunea Bihor – Hajdú Bihar. Doreşte să stimuleze receptivitatea locuitorilor regiunii faţă de cunoaşterea trecutului comun, să întărească relaţiile culturale transfrontaliere, iar prin realizarea unui program de dezvoltare bazat pe cooperare, comunităţile de pe ambele judeţe ale frontierei să se bucure de avantajele acestui proiect.

Bazele de date

În acest sens, scopul concret al proiectului este realizarea unei baze de date şi a unei reţele de comunicaţie informatizată comună, publicarea on-line a documentelor prelucrate.

Procesele verbale ale oraşului Oradea

La începutul secolului al XVIII-lea Oradea era împărţită în trei suburbii cu statuturi juridice diferite: Olosigul și Velenţa erau subordonate episcopiei romano-catolice de Oradea, în timp ce Oraşul Nou era supus Capitlului romano-catolic. Mai târziu, în 1792, în urma diminuării rolului militar al cetăţii orădene, cu consimţământul Comisiei Locumtenenţiale s-a  înfiinţat în imediata vecinătate de latura vestică a şanţului cetăţii un nou nucleu urban: Subcetatea.

Această bază de date vă pune la dispoziţie registrele de procese verbale ale celor patru localităţi de la începuturi până la unificarea acestora din anul 1850. Originalele proceselor verbale se păstrează în colecţia Direcţiei Judeţene Bihor a Arhivelor Naţionale, în cadrul fondului „Primăria Municipiului Oradea” (nr. fond 143).

– Oraşul Nou: 71 de volume începând din anul 1716

– Olosig: 63 de volume începând din anul 1740

– Subcetate: 18 volume începând din anul 1802

– Velenţa: 3 volume începând din anul 1803.

Puteţi căuta în baza de date după denumirea localităţii și data proceselor verbale. Pentru acurateţea rezultatelor de căutare vă rugăm să indicaţi data căutată conform exemplului de mai jos:   (1803. 02. 13).

Este însă posibil să căutaţi doar pe an, respectiv an şi lună. Căutarea mai poate fi restrânsă pe localităţi: Oraşul Nou, Olosig, Velenţa şi Subcetate.

În momentul de faţă în baza de date puteţi regăsi procesele verbale ale Oraşului Nou urmând ca în viitor să adăugăm actele celorlalte trei oraşe.

Matricole parohiale

Matricolele sau registrele de stare civilă sunt izvoarele de bază ale cercetării genealogice. Există trei tipuri de matricole: pentru naşteri (botezuri), căsătorii şi decese. Legea numărul XXIII din 1827 a ordonat realizarea acestor registre în două exemplare din care exemplarele de copie erau aşezate în arhivele comitatului pe teritoriul căreia se afla parohia respectivă. Matricolele mai vechi se regăsesc în arhivele bisericeşti sau ale parohiilor locale.

Registrele comunităţilor religioase reformate, romano-catolice şi greco catolice, ortodoxe şi israelite din comitatul Bihor se regăsesc în arhiva noastră începând de la ultimii ani ai celui de al treilea deceniu al secolului al 19-lea la numărul de fond IV.B 465-470. Locul matricolelor eclezistice a fost preluată de sistemul de stat al registrului de stare civilă începând din 1 octombrie 1895.

Varietatea informaţiilor înregistrate în matricole diferă în măsura vechimii şi a diferitelor tipuri de registre. Este important de ştiut că în matricolele bisericeşti se foloseau mai multe limbi: cel mai des cea latină şi maghiară, dar nu lipseşte nici germana sau limba română. Cercetarea este îngreunată şi de faptul denumirea unor localităţi, respectiv modul de scriere ale unor nume s-a schimbat dealungul vremurilor. Această bază de dată care în momentul de faţă conţine matricolele reformate ale judeţului Bihor vă ajută şi în eliminarea acestor probleme.

Diplome

Fondul de diplome al Arhivei Judeţului Hajdú-Bihar conţine documentele de acest gen ale oraşului Debrecen, a districtului Hajdú şi a comitatului Bihor. Cea mai veche piesă a colecţiei provine din 1331, iar cel mai târziu din 1895. În această bază de date se regăsesc 93 de diplome emise înainte de anul 1526 (Meo.), respectiv 287 de piese emise după această dată (Muo.)

Hărţi manuscrise, tipărite, cadastrale şi militare

Colecţia de hărţi a Arhivei Judeţului Bihor conţine hărţi manuscrise, tipărite, cadastrale şi militare. Colecţia de hărţi manuscrise se află la numărul de fond XV. 3. în cadrul căreia se regăsesc următoarele subcategorii: oraşul Debrecen (Dvt), oraşele Hajdú (Hvt), judeţul Bihor (Bmt), judeţul Hajdú (Hmt) şi judeţul Szabolcs. În această bază de date în momentul de faţă se regăsesc hărţile judeţului Bihor (Bmt).

Ordonanţe de Regulament privind organizarea comunelor

Baza de date prelucrează fondul ordonanţelor de regulament ale comunelor din comitatul Bihor, care se află în colecţia Arhivei Judeţului Bihor la numărul de fond IV.B. 457. Colecţia întruneşte grupat pe localităţi regulamentele de organizare ale comunelor alături de ordonanţele şi regulamentele privind apărarea împotriva incendiilor, examinarea carnei, ajutorul comunitar, întrebuinţarea păşunilor şi a pădurilor, etc.

Documente hidrografice

Pe baza legii numărul XXIII din 1885 privind gospodărirea apelor autorizaţiile privind folosirea sau reglarea apelor, respectiv pentru lucrările de apărare împotriva inundaţiilor erau emise de către autoritatea administrativă regională competentă: vicecomitele sau primarul în cazul oraşelor cu rang municipal. După eliberarea autorizaţiei toate documentele au fost predate spre păstrare arhivarului comitatens sau orăşenesc, care a prevăzut acestea cu un număr de pachet şi un număr de registru de gospodărire a apelor (asemănător cărţii funciare).

Numerele de pachet au fost date în ordinea arhivării, în timp ce numărul de registru hidrografic s-a compus dintr-un număr cu cifre romane care indica râul sau pârâul mai mare de bazinul căreia aparţinea lucrarea hidrografică şi un număr cu cifre arabe dată în ordinea eliberării autorizaţiei. Numărului hidrografic era ataşat o carte hidrografică de 4 pagini, în care au trecut principalele date ale construcţiei. După pacea de la Trianon Ungaria a început din nou numerotarea, noile documente fiind marcate cu prescurtarea „TU”.

Această bază de date care prelucrează pachetele de avizări hidrografice ale comitatului Bihor poate fi căutat după următoarele criterii:

–        localitatea (construcţiei sau a proprietarului de construcţie) şi locul hidrografic: denumirea veche şi cea actuală atât în limba maghiară ca şi în limba română;

–        numele (proprietarului, proiectantului, etc.) care poate să fie o persoană, comună, instituţie sau chiar statul;

–        principalele date ale construcţiei: număr de pachet (ex.: 23., 501., TU 81.), număr de registru hidrografic (ex.: I/14., IV/3., TU II/34.), tipul construcţiei (moară de apă, dig, fântână arteziană, canal de irigaţie, etc.).

Sursa:  Proiectul  HURO/0801/101