Miercuri, 24 mai, proiectul Viitorul Memoriei va fi lansat la Oradea şi se va desfăşura în date ce se suprapun cu cele în care au avut loc deportări ale populaţiei evreieşti locale spre Auschwitz şi alte lagare.

„Prin istorii orale şi naraţiuni autobiografice, relevăm poveşti personale în scopul de a recupera demnitatea celor pe care naziştii şi colaboratorii lor entuziaşti au încercat să-i elimine şi să-i şteargă din istorie, prin muncă forţată şi ucideri în masă organizate la scară industrială. În Oradea şi Cluj – ambele oraşe situate în Transilvania de Nord, care a fost sub controlul guvernului ungar din 1940 până la sfârşitul războiului – vom explora istoriile deportărilor devastatoare din mai 1944 către Auschwitz şi alte lagăre de concentrare, unde majoritatea populaţiei evreieşti a regiunii a fost anihilată”, declara Olga Stefan, curator si inițiatoare a proiectului.

Expoziţia de pictură cu lucrări aparţinând grupului de artişti evrei din Oradea, precum Leon Alex, Tibor Ernő, Paul Fux, József Biró, József Klein, Ernő Grünbaum şi Barát Móric – personalităţi marcante ale vieţii artistice ale Oradiei începutului de secol XX, majoritatea ucişi la Auschwitz – relevă contribuţia pe care ei au adus-o Modernismului. Selecţie Olga Ştefan, documentare Ştefan Gaie şi Rodica Indig

• Personalităţi marcante ale vieţii artistice ale Oradiei începutului de secol XX, Leon Alex, Tibor Ernő, József Biró, József Klein, Ernő Grünbaum şi Barát Móric şi-au încheiat destinul uman şi artistic în Holocaust. Tibor Ernő a fost considerat de contemporanii săi pictorul Oradiei. Peisajele sale citadine, podurile de peste Criş, clădirile, stau mărturie şi astăzi despre frumuseţea, modernitatea şi dinamismului oraşului, iar portretele sale, unele despre evrei, au pentru noi o puternică culoare evocatoare. Credea cu putere că arta poate contribui la atenuarea dezbinării. Leon Alex a ales, prin lucrările sale expresioniste, activiste, să dea expresie dramatismului, neliniştii, intuiţiei premonitorii a sfârşitului,  a tragismului în toate ipostazele sale. De fapt climatul de nelinişte, angoasă, frământare, este prezent în creaţia tuturor acestor artişti, fie că ne referim la modalitatea impresionistă sau postimpresionistă de manifestare la Barát Móric sau maniera geometrizată, aproape constructivistă a lui Ernő Grünbaum.

Singurul întors din Holocaust a fost Paul Fux, cel care, în deceniile care au urmat războiului a fost vârful de lance al avangardei orădene şi naţionale

Vernisajul are loc pe 24 mai, ora 19, la Sinagoga Sion. Expoziţia cuprinde de asemenea:

• Proiecţie „Fragments of a Life/Fragmente dintr-o viață”, film de Olga Ștefan, imagine Miklos Klaus Rosza, montaj Gabi Basalici – o lucrare video ce combină discuţii intime de familie, între Olga Ştefan şi bunica ei, Sorana Ursu (care are acum 92 de ani), cu materiale de arhivă, fotografii şi alte imagini din trecut sau din prezent, realizând un amestec de amintiri şi impresii care ilustrează şi contrazic deopotrivă faptele istorice, precum şi proiecţie cu filmul „Iluziile mele” (concept Olga Ștefan în colaborare cu Vârsta4 și Ileana Szasz, imagine Miklos Klaus Rosza, Romulus Balazs și Olga Ștefan, montaj Ileana Szasz), realizat împreună cu rezidenţii Căminului Moses Rosen din Bucureşti care au trecut prin pogromul din 1941,
• O arhivă bogată cu cărți și documente scrise de supraviețuitori și victime ale Holocaustului sau descendenții acestora, dintre care multe vor fi prezentate pentru prima dată în acest context,
• Proiecţii cu imagini de clădiri construite de evrei din Oradea în prima parte a secolului XX.

. Documentare şi selecţie: Rodica Indig şi Ştefan Gaie.

Evreii au contribuit la ridicarea orașului Oradea modern, din starea sa de oraş provincial, la cea de oraş european, un adevărat Paris pe malul Peţei.

În pragul secolului XX s-au înălţat clădiri care au devenit emblematice pentru personalitatea oraşului, o adevărată bijuterie arhitectonică secession. Construcţiile, case sau palate, erau dispuse la intersecţia mai multor străzi. Ele dădeau măsura dorinţei ca Oradea să fie asemeni marilor oraşe europene.

Din programul de la Oradea vor face parte următoarele manifestări:

• 25 mai, ora 17.30, intervenţia „Pentru persistența memoriei”, de Miklos Onucsan, la Asociația Centrul Multimedia Studio Act (Sinagoga Viznitz) – O placă comemorativă din gheață, cu inscripția „Pentru persistența memoriei” [TO THE PERSISTENCE OF MEMORY] va fi inaugurată și apoi lăsată să se topească în timp real. Apa topită din placă va fi lăsată să se scurgă pe pământ, pentru a fi absorbită și pentru a intra, astfel, în circuitul natural al apei.
• Urmat, la ora 18, în acelaşi spaţiu, de vernisajul expoziției studențiilor profesorului Laszlo Ujvarossy, cu lucrări de grafică comemorând evreii din Transilvania de Nord deportați în lagăre.
• „Laboratorul lui Mengele” și „Alles Dort Lassen” – instalații de Lazslo Ujvarossy – ambele lucrări amintesc de cei 24.396 de evrei deportați din Oradea la Auschwitz în mai 1944,
• 25 mai, ora 20, performance „Album de Familie”, de Katia Pascariu şi David Schwartz, care pornește de la poveștile, fotografiile și documentele personale ale familiilor Benedek și Salamon, familii de evrei maghiari care au trăit în Oradea înaintea și în timpul celui de-al doilea război mondial. Performance-ul are ca puncte de pornire mărturiile uneia dintre ultimele supraviețuitoare din familie, Iudith Ardeleanu-Goldhammer, care apare şi în filmul „Iluziile mele” expus în cadrul expoziţiei de la Sinagoga Sion, precum și volumul „Scrisorile unei mame 1935-1944”, care cuprinde scrisori trimise de Salamon Juliska copiilor săi înainte de a fi deportată și ucisă la Auschwitz.
• 26 mai, ora 17, Asociația Culturală Ars Nobilis, recital de poezie/performance cu fragmente din jurnalul Evei Heyman (o fetiţă de 13 ani din Oradea ucisă la Auschwitz) și poezii de Magdalena Klein (care s-a sinucis la doi ani după eliberare), în lectura actriței Katia Pascariu care readuce scrierile lor la viaţă.
• Un program de 9 filme, care aminteşte condiţia evreilor şi romilor în diferitele părţi ale României şi Moldovei, va fi proiectat la Asociaţia Moskva, în serile de 26 – 28 mai. În premieră în România vor fi prezentate: Das Kind (FR, 2010), Transnistria, The Hell (IS, 1996), Mamaliga Blues (BR, 2014), Natan (UK, 2013).

Dr. Cristina Pușcaș