Pe elevii orădeni, fie că sunt şcolărei aflaţi abia la începutul drumului, boboci sau tineri care se pregătesc să treacă prin anul de final al liceului, îi va găsi ziua de luni, 11 septembrie, organizaţi în careuri sau aşteptând cuminţi în sălile de clasă. În momentul de faţă, 40 de unităţi de învăţământ preuniversitar îşi aşteaptă elevii, alte 3 şcoli de arte şi meserii (profesionale) şi 3 şcoli speciale, sau vocaționale îi găzduiesc şi anul acesta, pe viitorii artişti ori meseriaşi ai oraşului. 

Începuturile şcolii nu au fost cele mai glorioase. Ceea ce definea acest concept în trecut, erau grupări de învăţăcei, în frunte cu un înţelept, care se întruneau în locuri bine stabilite, de regulă la mănăstiri, spre transmiterea, din generaţie în generaţie, a pildelor şi învăţăturilor vremii. Punctul inițial de plecare a ajuns treptat, la începutul secolului al XIX-lea, să ia amploare, să ridice şcoli şi universităţi de renume şi să contureze merituos, ceea ce numim astăzi, „învăţământ” cu o istorie fructoasă şi un prezent la fel de optimist.

Premisa înfloririi învăţământului românesc, este anul 1821, anul martor al Revoluţiei conduse de Tudor Vladimirescu. Înainte de anii 1800 însă, educaţia în ţara noastră, nu era nici pe departe recunoscută ca fiind prioritară, oportunităţile de învăţare fiind limitate, accentul fiind pus exclusiv pe religie şi pe limbi umaniste precum greaca, latina sau germana.

Odată cu secolul al XIX-lea şi Revoluţia lui Tudor Vladimirescu, a început ierarhizarea educaţiei, să se investească fonduri tot mai mari prin organizarea primelor academii şi şcoli de arte frumoase ce aveau să-i găzduiască pe artiştii vremii, Mihai Eminescu şi Slavici spre exemplu, care au studiat şi debutat în Bucovina, prima regiune în care s-au dezvoltat reţele de şcoli mici şi primele sisteme de studiu „universitar” şi „academic”.

De-a lungul timpului, unităţile de învăţământ su fost susţinute mai ales de biserici şi mănăstiri, precum şi de grupări culturale şi artistice, cum au fost ASTRA, a cărui început datează din anul 1861, „Asociaţia Transilvană pentru Literatura Română şi Cultura Poporului Român”, de la Sibiu, sub conducerea preşedintelui Andrei Şaguna, a cărui nume este purtat azi de Colegiul Tehnic „Andrei Şaguna” din Oradea.

ASTRA avea un scop declarat: „înaintarea literaturii române și cultura poporului român în deosebitele ramuri prin studii, elaborare și editare de topuri, prin premii și stipendii pentru diferitele specialități de ştiință și arte și alte asemenea”, scop pe care a reuşit, prin prisma fiecărei publicaţii, să-l îndeplinească într-o mare măsură, chiar dacă nu în cea propusă iniţial. Între 1992 și până azi, ASTRA este condusă de eminentul academician Dumitru Acu.

Trei mari publicaţii au existat până în 1946, una dintre ele continuând şi azi la Sibiu. Este vorba despre “Transilvania”, din Brașov, cu cea mai îndelungată perioadă de funcţionare, de un deceniu (1868 – 1878) iar între 1901 – 1946 la Sibiu, rezistând și în prezent. Au urmat “Analele Societăţii Academice Române”, începute în 1868, “Tribuna”, între 1884 -1903, apreciată ca fiind varianta transilvană a “Convorbirilor literare”. Unul dintre cei mai importanţi preşedinţi a fost Vasile Goldiş, membru de onoare al Academiei Române, a cărui nume prestigios este transmis din generaţie în generaţie, de Universitatea de Vest din Arad.

Prima şcoală de ingineri înfiinţată în 1813 de Gheorghe Asachi, la Iaşi, Colegiul “Sfântul Sava”, “Academia Mihăileanu”, înfiinţate între 1818 şi 1822, vor fi fundamentele puternice ale celor două mari universităţi din Iaşi şi Bucureşti. Acestea din urmă au luat naştere odată cu reformele lui Alexandru Ioan Cuza, în 1860, respectiv 1864.

În pofida scurtei sale domnii, Cuza a rămas un personaj istoric, politic şi cultural controversat, “persona nongrata” dar iubit de public, adoptă Legea învăţământului, prin care studiile primare devin obligatorii, generale şi gratuite, iar drepturile fetelor sunt deopotrivă egale cu cele ale băieţilor, în ceea ce priveşte pregătirea şcolară. Cuza a înfiinţat şcoli normale de învăţători atât pentru fete cât şi pentru băieţi, motiv pentru care, domnia sa a însemnat un mare pas în dezvoltarea învăţământului modern de azi. Timpul a condus spre organizarea strategică a sistemelor de învăţământ primar, liceal şi universitar, continuând să se dezvolte în pofida numărului limitat de cadre didactice şi chiar de studenţi. Optimismul s-a menţinut pe baza nivelului scăzut de analfabetism. În perioada următoare învățământul românesc s-a confruntat și cu sistemele maghiare şi austriece, care au fost în final combătute, diferenţele colosale dintre învăţământul rural şi cel urban, cu suficiente note discriminatorii şi sistemele săteşti, slab organizate precum şi influenţele educaţiei, tranzitând de la sovietic, la stalinist, iar în cele din urmă, comunist. Această perioadă a presupus cenzura sovietică, stalinistă şi comunistă, eliminarea studierii religiei, introducerea învățării limbii ruse, psihologia, filozofia şi dreptul, raportându-se la un regim sever şi limitat. Avantajul acestei perioade a fost stabilirea celor 12 clase obligatorii.

Ministerul Educaţiei Cercetării şi Inovării a preluat conducerea începând cu 1995, reglementând şi lansând legile valabile la ora actuală, şcolarizarea începând cu vârsta de 6 ani, 10 clase fiind obligatorii.

Anul şcolar se inaugurează mai repede, pentru întâia dată după 1990, luni 11 septembrie 2017, iar elevii vor spune “la revedere şcolii” în 22 iunie 2018, după 36 de săptămâni de şcoală, împărţite în 2 semestre. Elevii anilor terminali vor avea ocazia să scape mai devreme de stressul cursurilor, întrucât li se oferă o perioadă de 4 săptămâni de pregătire a examenului de de absolvire și de bacalaureat, terminând pe 25 mai 2018.

Elevii care se pregătesc pentru examenul de Evaluare Naţională, vor avea timp din 8 mai 2018, să se pună la punct cu ultimele materiale şi studii.

Programul Naţional “Şcoala altfel” se desfășoară pe o perioadă de 5 zile, (între 13-24 noiembrie 2017, 26 februarie-30 martie și 14 mai-8 iunie 2018) perioadă care rămâne să fie decisă de fiecare unitate de învăţământ.

Elevii se vor bucura de vacanţa de iarnă între 23 decembrie 2017 – 7 ianuarie 2018, de o scurtă vacanţă intersemestrială între 8 ianuarie-2 februarie, iar în semestrul al doilea, vacanţa de primăvară este programată să se desfăşoare între 10 – 22 aprilie 2018, iar cea de vară între 23 iunie – 9 septembrie 2018.

Anul acesta a venit cu nemulţumiri din rândul elevilor şi al părinţilor. Acestora le-a fost promisă o săptămână în plus de vacanţă, astfel cursurile ar fi trebuit să înceapă pe 18 septembrie. Elevii din toată ţara sunt revoltaţi de decizia Ministerului, susţinând că “am terminat şcoala în 16 iunie, normal ar fi să începem în 18, nu cu o săptămână mai devreme, anul viitor la fel.” Părinţii şi copiii se plâng de nedreptate şi îşi cer drepturile, însă hotărârea este deja luată, iar structura anului şcolar, a fost deja alcătuită strategic. Chiar şi în aceste condiţii, există elevi care îşi doresc o schimbare puternică, întrucât programa este supraîncărcată.

Iată cum arată rutina de început şi mai apoi, cea zilnică, a unui elev român:

“În fiecare an ştim ce ne aşteaptă, în fiecare an se repetă aceleaşi ritualuri dar de fiecare dată suntem la fel de surpinşi să găsim câte un detaliu nou, pe care îl primim de fiecare dată cu entuziasm şi motivaţie maximă. Da, recunoaştem, motivaţia este din plin la început, dar odată ce avansăm, energia pe care o solicită fiecare zi se scurge, se scurge printre sutele de pagini pe care le avem de citit, zecile de notiţe pe care le avem de memorat, rândurile interminabile de la fiecare oră, pauzele atât de scurte şi profesorii care, fie că putem sau nu admite, sunt diferiţi şi dificili în felul lor. E greu să ţii pasul cu mai mult de o duzină de profesori diferiţi, întrucât fiecare dintre ei are o metodă distinctă de a preda, de a explica…asta dacă explică pe-ndelete, aşa cum e nevoie să o facă, fiecare are cerinţe diferite şi alte pretenţii, aşa că pentru un elev, e dificil să se acomodeze şi să se plieze cu fiecare dascăl, în parte.

Dar asta e frumuseţea şi de aceea merită, pentru că depunem eforturi diferite la materii diferite, pe unele le-am repeta zilnic, pe unele am vrea să le evităm pentru tot restul zilelor de studiu şi aici ne ajută şcoala să ne regăsim, ceea ce ne place şi locul de care aparţinem.

Primim manuale noi sau vechi, e o plăcere să le repari şi haz mare atunci când le strici, le pregătim pentru următoarea zi şi jurăm atunci că vom fi la fel de responsabili, tot restul anului… Ținem degetele încrucişate, pentru că ştim că asta nu are să se întâmple de fapt.

Urmează să ne trezim dimineaţa devreme, foarte devreme. E plăcut pentru câteva zile, apoi presiunea cursurilor şi stresul temelor de acasă, ne combate şi visăm doar la ore de somn noaptea, în loc de repetat istorii şi formule. Zilele sunt diferite, cinci sau şapte ore de stat în bancă, fie trec ca vântul, fie înghiaţă ceasul în loc, de parcă nici ardoarea cu care aşteptăm pauza, nu-l va topi vreodată. Aşteptăm să ajungem la şcoală, iar apoi să ajungem acasă, unde amintindu-ne de numărul uriaş de teme şi cerinţe, ne desfătăm cu gândul la un somn bun şi la vacanţă. Muncim şi muncim, iar când e prea mult, facem pauze. Se întâmplă să lucrăm superficial, dar asta pentru că se cere sută la sută la cel puţin 3 obiecte, iar noi, după nopţi de citit şi 7 ore în bancă, nu avem de unde depune 300%. Uneori clacăm, dar mereu există şanse de reuşită.

Când nu mai putem, de fapt mai putem puţin şi atunci…sună clopoţelul!”

Alexandra Torjoc, elevă la Colegiul Național ”Mihai Eminescu”