1. Sunt foarte bucuros să împărtăşesc cu voi această celebrare de seară în Catedrala Eparhiei greco-catolice de Oradea Mare şi mulţumesc episcopului vostru, Excelenţa Sa Monsenior Virgil Bercea pentru că mi-a oferit ocazia să împărtăşesc cu voi astăzi celebrarea euharistică care îmi oferă, de asemenea, oportunitatea de a vă transmite salutul binecuvântat al Sfântului Părinte Papa Francisc, care mi-a cerut să vă asigur de afecţiunea Sa şi de unirea Sa cu voi în rugăciune. Mulţumesc, de asemenea, preoţilor, persoanelor consacrate, membrilor corului, ministranţilor şi tuturor credincioşilor prezenţi, adunaţi aici în jurul altarului.

2. În lectura Epistolei, Sfântul Paul ne-a atras atenţia asupra acelei înţelepciuni ascunsă, căci pe cele „ochiul nu le-a văzut, urechea nu le-a auzit şi la inima omului nu s-au suit, pe acestea le-a pregătit Dumnezeu celor care îl iubesc pe el” (I Cor. 2,9). Deci, aceste lucruri sunt acelea pe care Cristos le-a revelat discipolilor Săi, pe care acum le-am văzut, auzit şi care au intrat în inima noastră. Un mesaj exigent şi mereu nou care derivă din botezul nostru, şi prin care Cristos le ceruse apostolilor Săi: 1) Întâietatea absolută a iubirii: nu putem iubi pe cineva sau ceva mai mult decât pe El şi să fim discipolii Lui adevăraţi; 2) Încredinţarea liberă a vieţii noastre: de la Dumnezeu am primit-o şi la El se va întoarce, dar ceea ce contează este de a i-o oferi în mod liber şi conştient; 3) Acceptarea şi îngrijirea altora ca şi cum l-am primi şi L-am ajuta pe acelaşi Isus în persoană: pentru că putem sa-L „atingem” pe Cristos chiar în aproapele nostru (cf. Mt. 9,37ss).

3. Dragi fraţi şi surori, prin Botez am fost încorporaţi în Trupul lui Cristos, care e Biserica, şi am devenit fiii lui Dumnezeu, fraţii lui Isus Cristos, „fii în Fiul”. Dar dacă este adevărat că suntem încorporaţi, nu este mai puţin adevărat că trebuie să şi transpunem în practică aceasta: observând cuvântul lui Dumnezeu. Doar dacă primim şi urmăm cuvântul lui Dumnezeu vom fi fericiţi: fericiţi în această lume şi în Paradisul ceresc, întrucât ceea ce într-adevăr contează pentru mântuire este ca operele noastre să corespundă credinţei pe care ne simţim onoraţi să o mărturisim.

Există un singur botez, acela în numele Preasfintei Treimi: Tatăl, Fiul şi Sfântul Spirit, care încorporează unica Biserică a lui Cristos, o Biserică sfâşiată din cauza păcatului şi mândriei oamenilor, dar unanimă în a proclama „un singur botez, un singur Dumnezeu şi Tată”. Chiar şi astăzi mai apar ici colo eretici „donatişti” care cer rebotezarea într-o Biserică sau alta a cuiva căruia i-a fost deja administrat adevăratul Botez ce ne încorporează în Cristos.

Dragi fraţi şi surori, vă invit să faceţi un examen de conştiinţă asupra modului în care noi trăim botezul nostru, asupra modului în care primim Cuvântul lui Dumnezeu în viaţa noastră şi în mod special asupra mesajului exigent al evangheliei după Matei, tocmai proclamat. Iar eu, împreună cu Sfântul Pavel, vă îndemn: ”Aduceţi-vă aminte de înaintaşii voştri, …; priviţii cu luare aminte cum şi-au încheiat viaţa şi urmaţi-le credinţa” (cf. Evr. 13,7)!

Şi pentru ca Cuvântul lui Dumnezeu să producă în vieţile noastre roadele pe care Dumnezeu le aşteaptă, să continuăm celebrarea noastră euharistică, încredinţând Sfintei Fecioare Maria, în rugăciunea noastră, toate intenţiile şi propunerile bune, în timp ce îi cerem să ne susţină în mijlocul greutăţilor acestei lumi în drumul nostru spre patria cerească! Aşa să fie!