Spaţiul sacru – lăcaş de cult şi al sunetelor
mai 11, 2016, 0 Comentarii
Debut jurnalistic –
La fiecare sfârşit de primăvară participăm cu trupul şi sufletul la evenimentul organizat între 24 aprilie şi 29 mai, de Departamentul de Muzică al Facultăţii de Arte a Universităţii Oradea.
„Vox Domini” este genericul Festivalului Internaţional de Muzică organizat, începând din 2013, de Profesoarele Univ. Dr. Agneta Marcu, Decanul şi respectiv Carmen Vasile, Directorul secţiunii muzicale, eveniment cultural devenit tradiţional.
În a doua zi de luni, din Săptămâna Mare, la Bazilica Romano-catolică cu hramul ”Înălţarea la cer a Fecioarei Maria” am asistat la recitalul de orgă susţinut de viitorii maeştri ai scenei, la un străvechi instrument de cult, mai puţin răspândit, ce-l regăsim doar în sălile de concert.
Protagaoniştii evenimentului au fost Robert Adam, Cristina Struţa, Minodora Luca studentii Facultăţii de Muzică şi Teatru din Timişoara, la clasa Prof. Univ. Dr. Felician Roşca.
În deschiderea evenimentului Profesorul Universitar Felician Roşca, adresându-se publicului, a precizat onoarat, că se consideră orădean, după mai mulţi ani petrecuţi în oraşul de pe Bega.
În scurta sa alocuţiune profesorul şi criticul muzical a accentuat pe valoarea activităţii artistice (muzicale şi folosofice) ale lui Johann Sebastian Bach, motiv pentru care tot concertul i-a fost dedicat. Cu vizibilă pasiune coordonatorul şi amfitrionul serii exprima interesul pentru marele compozitor, menţionând că ar putea vorbi despre el ore în şir. Cu emoţie, subliniază că prin intermediul muzicii sale, Bach îsi explora propriul crez creştin, bazat pe elemente care au dăinuit de la început până în prezent, precum trinitatea, cele zece pounci, botezul, simbolul dumnezeirii, etc. Marele compozitor german abordează teme precum bucuria vieţii, interpretată ca fiind, însăşi speranţa vieţii creştine. Lucrările monumentale care conţin elementele de bază ale retoricii Bahniene „nu vor muri decât atunci când muzica de orgă nu va mai fi…şi putem presupune că Bach va trăi vesnic”.
Locul ales pentru audiţie, catedrala, este un mediu propice concertului de orgă, datorită sentimentului care te cuprinde odată ce ai călcat pragul maiestuosului edificiu.
Bazilica a fost construită intre anii 1752-1780, fiind integrată complexului de edificii baroce ale palatului princiar, încojurat de un parc pe măsura reşedinţei de vară a Mariei Tereza. Este considerată ca fiind una din cele mai frumoase bazilici la nivel european şi cu certitudine cel mai mare edificiu baroc de pe teritoriul României.
Orga datează din 1780 şi a fost primită în dar de Regina Maria Tereza.
Sunetele orgii îşi găsesc reverberaţia pe pereţii pictaţi cu teme religioase ce slăvesc specificul edificiului, pe geamurile ornate cu vitralii şi elemente decorative alături de 14 picturi care reprezintă cele 14 opriri ale lui Iisus pe Drumul Crucii, care antrenează si simţul vizual al ascultătorului. Pacea lăuntrică a auditorului se datorează nu doar proniei divine supreme, dar şi confortului spiritual datorat existenţei moaştelor Sfântului Ladislau care-şi găsesc odihna în incinta bazilicii.
Am pornit de acasă pregătite să fim martorele celei de-a IV-a ediţii a Festivalului Internaţional de Muzică, un recital instrumental de orgă, a viitorilor maeştrii ai scenelor româneşti şi ale lumii, să alăturăm spiritual experienţei ce avea să ne „îmbete în gânduri profunde”. Am fost plăcut surprinse de mediul în care ne-am scufundat şi pierdut pe tot parcursul recitalului de o oră, mult prea scurt pentru liniştea interioară, de parcă nu doream să se termine cândva. În acest mediu sacru, orga răsună impunător şi nobil, emoţioând ascultătorul. Spectacolul a avut un impact hrănitor asupra spiritului şi al minţii, o experienţă complexă datorită mediului meditativ în care s-a desfăşurat, un dialog echilibrat între ceea ce vedem, ce auzim si ce ajungem să simţim,
Carina Stanciu şi Adelina Paşc



























