„Cum aniversarea naşterii lui Eminescu cădea în primele zile de după vacanţă, la liceul pe care l-am frecventat la Blaj – poetul fusese elev al şcolii o foarte scurtă perioadă, – sărbătorirea se pregătea încă înainte de plecarea în vacanţa de Crăciun. De altfel, cultul lui era la fel de susţinut în tot Ardealul, în orice caz, la Blaj, profesorul nostru de limba română aproape că ne obliga să învăţăm pe dinafară toate poeziile lui Eminescu… Încă de pe vremea ungurilor, când Transilvania aparţinea Imperiului Austro-Ungar, exista în casele românilor tabloul lui Eminescu – nu e vorba de o fotografie, ci de o schiţă popularizată în Ardeal. Iar la Maniu acasă, de pildă, mi-aduc aminte că era o fotografie a lui Eminescu cu mustaţă… A fost un element de atracţie a spaţiului nostru mioritic, fiind la fel de apreciat şi de cultivat în toate provinciile româneşti. În Transilvania de dinainte de Unire, adică de dinainte de Primul Război Mondial, cultul lui Eminescu era în floare…“.