Filarmonica de Stat Oradea a ales să deschidă stagiunea 2023-2024 pe notele scrise de Beethoven, impunând astfel caracterul inovativ al unei noi stagiuni și complexitatea de evenimente care se vor regăsi pe programele lunilor următoare. „Missa Solemnis” este lucrarea care va fi adusă în fața publicului orădean de către Filarmonica de Stat, îmbinând astfel forța artistică a celor două ansambluri ale instituției: Orchestra și Corul Filarmonicii de Stat Oradea, alături de aceștia urcând pe scenă și Corul „Kodály” din Debrecen. De asemenea, distribuția va fi completată de soliștii-invitați, artiști consacrați pe scenele din România și din străinătate.Astfel, sub bagheta dirijorului Cristian Oroșanu, vor urca pe scenă: soprana Diana Țugui, mezzosoprana Antonela Bârnat, tenorul Marius Budoiu și baritonul David Pogana.

Deschiderea stagiunii 2023-2024 va avea loc joi, 21 septembrie, ora 19.00 la sala de concerte „Enescu – Bartók”. Publicul meloman este invitat să ia parte la concertul de excepție intitulat „Missa Solemnis”, precum și la evenimentele ce vor urma în cadrul stagiunii 2023-2024.

„Missa Solemnis în Re Major, op. 123”, este o lucrare religioasă amplă, scrisă de către Ludiwg van Beethoven între anii 1819-1823, în aceeași perioadă în care a fost compusă și celebra sa „Simfonie a IX-a”. Premiera sa a avut loc la 7 aprilie 1824 la Sankt Petersburg, sub auspiciile Prințului Nikolai Galitzin. Ulterior, la Viena a fost prezentată cu o lună mai târziu într-o variantă incompletă, dirijată de către compozitor. Lucrarea nu este doar una dintre cele mai semnificative piese orchestrale scrise de către compozitorul german, ci și una dintre capodoperele genului.  Remarcându-se prin forța lucrărilor orchestrale, „Missa Solemnis” este cea de-a doua lucrare din acest gen scrisă de Beethoven, prima fiind „Missa în Do Major, op. 86”. Cea de-a doua lucrare a fost dedicată arhiducelui Rudolf al Austriei, arhiepiscop de Olomouc, care era un bun prieten al compozitorului. Astfel, pe copia partiturii primită de Rudolf a fost însemnată dedicația „Von Herzen – Möge es wieder – Zu Herzen gehn!” (Din inimă, fie să meargă la inimă).

Misa a fost scrisă pentru patru soliști, cor și orchestră, fiecare entitate muzicală având un rol egal și la fel de important precum celelalte. Din punct de vedere tehnic, partitura conține multe schimbări bruște de dinamică, metrică și tempo. Unul dintre exemple se află în prima parte a lucrării, („Kyrie”) unde silabele Ky-ri sunt scrise preponderent în dinamici puternice precum forte sau sforzando, iar litera din final „e” este scrisă în piano, cerându-se astfel o redare aflată la polul opus al dinamicii muzicale. Nici partitura orchestrală nu se află mai prejos, incluzând părți cu adevărat provocatoare, precum solo-ul de vioară din „Sanctus”, dar și liniile instrumentale ale fagotului, fiind considerate unele dintre cele mai dificile din întreg repertoriul instrumentului.

Critica de specialitate studiind îndeaproape lucrarea a observat câteva aspecte care merită menționate în ceea ce privește structura lucrării, scriitura, dar și izvorul istoric din care și-a luat seva. Muzicologul germa Theodor W. Adorno a explicat particularul din „Missa Solemnis”. Acesta a afirmat faptul că lucrarea este atipică, deoarece îi lipsește dezvoltarea tematică susținută, care este una dintre mărcile distinctive beethoveniene. Fuga de la finalul părților „Gloria” și „Credo” susțin afirmația prin faptul că nu se regăsește interesul lui Beethoven în ceea ce privește tema și variațiunea. Pe de altă parte, misa prezintă o adevărată narațiune muzicală, fiind aproape lipsită de repetiție, mai ales în cele două părți menționate anterior, care sunt și cele mai lungi fragmente ale lucrării. Stilul abordat de Beethoven se apropie de tratarea temelor în imitație, regăsită la compozitorii flamanzi Josquin des Prés și Johannes Ockeghem, din secolul XV. Însă, nu se poate confirma dacă Beethoven a folosit conștient aceste tehnici pentru a se apropia mai mult de cerințele textului liturgic sau le-a redat instinctiv. Un alt muzicolog, Donald Tovey, a scos la lumină alte aspecte care îl leagă pe Beethoven de tradiția muzicii vechi. El susține faptul că nici măcar Johann Sebastian Bach sau Georg Friedrich Händel nu prezintă o mai mare spațialitate și sonoritate în lucrări. Nu există nicio altă lucrare corală până la Beethoven, care să scoată la iveală într-un mod atât de pronunțat secretele pierdute ale stilului lui Palestrina. De asemenea, nu există nicio lucrare corală care să concretizeze atât de clar culoarea individuală a fiecărui acord și a fiecărei indicații.

Soprana Diana Țugui a început să studieze muzica de la vârsta de 5 ani, luând ore de vioară și apoi flaut, însă cântul vocal a fost cel care a călăuzit-o în mod decisiv pe drumul muzicii. A absolvit Liceul de Muzică „George Enescu” din București la clasa de canto a doamnei profesoare Cornelia Șerban și a continuat apoi studiile la Universitatea de Muzică din București, la clasa doamnei profesoare Sanda Șandru. Din anul 2003 a fost angajată solistă în orașul său natal, la Opera Română din Craiova. Cariera sa a fost încununată de succes încă de la începuturi, câștigând diverse premii naționale și internaționale, precum Marele Premiu la Concursul Internațional „Ionel Perlea” și Premiul I la Concursul Internațional de Canto „Vox Artis”. În anul 2015 Diana Țugui a devenit solistă la Opera Națională Română din Cluj-Napoca. În paralel se bucură de colaborări frecvente cu teatrele de operă din Germania și nu numai. Repertoriul Dianei Țugui este unul cât se poate de bogat, cuprinzând lucrări din genul operei, operetei, al muzicii vocal-simfonice și al muzicii de cameră. Câteva dintre rolurile abordate de aceasta sunt Violetta Valery – Traviata (G. Verdi), din creația lui Giacomo Puccini Mimi și Musetta din Boema, Lucia – Lucia di Lammermoor (G. Donizetti), precum și roluri mozartiene: Donna Anna – Don Giovanni, Contessa – Nunta lui Figaro și Elvira – Puritanii (V. Bellini). Recent, în anul 2020 Diana Țugui a obținut titlul de Doctor în muzică în cadrul Academiei de Muzică „Gheorghe Dima” din Cluj-Napoca, în prezent ocupând un post de Lector Universitar Doctor în cadrul Catedrei de Canto.

Mezzosoprana Antonela Bârnat a început să studieze pianul la vârsta de 6 ani în cadrul Liceului de Artă din Brașov. După absolvirea liceului a urmat cursurile Universității Naționale de Muzică din București la clasa sopranei Georgeta Stoleriu. Începând din anul 2006 mezzosoprana a colaborat cu Opera Națională din București, odată cu debutul său în rolul Rosina – Bărbierul din Sevilla de Gioachino Rossini. În anii ce au urmat, mezzosoprana a început o carieră internațională susținând reprezentații în Europa, America de Nord și Orientul Mijlociu. Unul dintre proiectele inedite pe care le-a abordat a fost promovarea operei „Orestia II – Choeforele” de Aurel Stroe, într-un turneu în Elveția, Germania și Franța. Dintre dirijorii de renume cu care a colaborat Antonela Bârnat se numără Horia Andreescu, Ludovic Bacs, Marek Janowski, Cristian Mandeal, Julien Salemkour și Tiberiu Soare. De asemenea, mezzosoprana a fost distinsă pe parcursul carierei sale de numeroase premii, dintre care amintim Premiul II la Concursul Internațional de Canto „Maeștrii artei lirice – Magda Ianculescu” (2009) și Premiul I la „International Contest for lyrical soloists” (2003) în Rodos, Grecia.

Tenorul Marius Vlad Budoiu s-a născut în Cluj-Napoca, unde a absolvit mai întâi secția germană a Colegiului George Coșbuc și apoi Academia de Muzică Gheorghe Dima la secția canto. A studiat arta cântului vocal cu tatăl său, baritonul Ion Budoiu și cu mezzosoprana Edith Simon. Pe parcursul carierei sale a fost invitat pe scenele unora dintre cele mai prestigioase instituții de cultură la nivel internațional, precum Teatro alla Scala Milano sau Berlin State Opera. Marius Budoiu a interpretat majoritatea rolurilor de tenor liric, abordând la momentul actual cu succes rolurile de tenor dramatic. Astfel, repertoriul său variază de la Tamino din „Flautul fermecat” la Alfredo („La Traviata), Pinkerton („Madama Butterfly”), Don José („Carmen”), până la Otello sau rolurile wagneriene: Lohengrin, Tannhäuser și Tristan („Tristan und Isolde”). Marius Vlad Budoiu colaborează cu orchestre de renume internațional, enumerând aici doar câteva dintre ele: Munich Philharmonic Orchestra, Berlin Symphony Orchestra, Dresden Staatskapelle și susține concerte pe scenele Royal Albert Hall, Santa Cecilia Roma, Concertgebouw Amsterdam. De asemenea, tenorul colaborează cu operele din București, Bratislava, Budapesta, Milano, Berlin, Freiburg, Marseille, Melbourne, Palermo, Toulon și multe altele. Cariera sa a fost încununată cu diferite distincții: Premiul I la Concursul Internațional Hariclea Darclée din Brăila, în anul 1997 și Premiul Revistei VIP pentru „Cel mai bun solist de operă al anului 2010”. În plus, tenorul Marius Budoiu desfășoară o activitate pedagogică de peste două decenii la Academia de Muzică Gheorghe Dima din Cluj-Napoca, formând artiști precum Adela, Zaharia, Ștefan Pop, George Petean sau Bogdan Baciu. Totodată, Marius Budoiu susține frecvent cursuri de măiestrie la diferite instituții de artă și învățământ din țară și din Europa. În prezent, Marius Vlad Budoiu este solist al Operei Naționale Române din Cluj-Napoca și profesor la Academia de Muzică.

David Pogana a absolvit Academia de Muzică „Gheorghe Dima” din Cluj-Napoca în anul 2020 și încă din timpul facultății a concertat pe scena Operei Naționale Române din Cluj. În anul 2019 a participat la „International Vocal Competition” în Hong-Kong, clasându-se pe locul II, respectiv III la secțiunile „Arii” și „Lied”. După câteva luni a debutat la Beersheba, Israel, în rolul titular din „Don Giovanni” (W. A. Mozart) și ulterior în „Malatesta (Don Pasquale – G. Donizetti) pe scena Operei Române din Cluj. Din anul 2021 baritonul s-a remarcat frecvent pe scena Operei din Cluj prin debuturile sale. Printre rolurile abordate de David Pogana se numără Escamillo din „Carmen” de G. Bizet și Falke din opereta „Liliacul” de Johan Strauss II, Contele Almaviva din opera „Nunta lui Figaro” de W.A. Mozart, Lord Enrico Ashton din „Lucia di Lammermoor” de G. Donizetti și „Evgheni Oneghin” din opera omonimă de P.I. Ceaikovski. Baritonul a cântat sub bagheta dirijorilor Adrian Morar, Vladimir Lungu, David Crescenzi, Nir Kabaretti, Cristian Sandu.

Cristian Oroșanu a absolvit Universitatea Națională de Muzică din București la clasa dirijorului Cristian Brâncuși, perfecționându-se și sub îndrumarea profesorului Constantin Bugeanu. De asemenea, a aprofundat studiul dirijatului cu maestrul Helmuth Rilling în cadrul Academiei Internaționale „Bach” de la Stuttgart. Cristian Oroșanu a fost distins u Premiul Criticii Muzicale din România și Premiul II la Concursul Internațional „Malko” din Danemarca. În paralel cu cariera dirijorală a abordat și cariera pedagogică, fiind profesor de dirijat la Universitatea de Muzică „George Enescu” din Iași, pe o perioadă de 6 ani. De asemenea, Cristian Oroșanu a organizat cursuri internaționale de măiestrie și a fost membru în juriul unor concursuri internaționale de dirijat. Încă de la începutul carierei sale, Cristian Oroșanu a fost invitat să dirijeze orchestre importante din țară și din străinătate, printre care: Orchestra Națională Radio București, Orchestre de Paris, Orchestre Nationale Bordeaux-Aquitaine sau Deutsche Symphonie Orchester Berlin, precum și orchestrele filarmonicilor din Bruxelles, Strasbourg, Porto, Cluj-Napoca, Oradea și Târgu-Mureș. În prezent, este dirijor permanent la Filarmonica din Brașov. Cristian Oroșanu este implicat în diferite proiecte inedite, care doresc să depășească tiparele clasice: În 2022 a creat „Internation Fair Conducting Competition”, un concurs de dirijat, unde câștigătorii sunt aleși de către membrii orchestrei și nu de către un juriu prestabilit. De asemenea, dirijorul a fondat o nouă orchestră în România, care poartă denumirea de „Kamerata Kronstadt” și care participă frecvent la festivaluri în țară și la diferite evenimente culturale susținute la Brașov.

Fondat de György Gulyás în 1955, Corul Kodály este unul dintre cele mai mari şi distinse coruri simfonice din Ungaria. Din 2011 face parte din Filarmonica Kodály Debrecen. Acest ansamblu profesionist, apreciat la nivel internațional, a interpretat aproape toate lucrările din repertoriul coral standard și, de asemenea, a interpretat în premieră un număr mare de lucrări contemporane. În calitate de ambasador al muzicii baroce și clasice, performează în mod regulat alături de Filarmonica Kodály, precum și alături de alte orchestre, atât în Ungaria, cât și la nivel internațional.

Ansamblul a primit numeroase premii de prestigiu, inclusiv Premiul Bartók-Pásztory și Premiul Patrimoniului Maghiar. După ce a fost condus de mai mulţi dirijori distinşi ai Ungariei, corul este acum condus de Zoltán Kocsis-Holper, care a fost numit ca dirijor în anul 2020.

Urmăriți-ne pe:

www.facebook.com/filarmonicaoradea

https://www.instagram.com/filarmonicaoradea

Echipa Filarmonicii de Stat Oradea