Cu siguranță, Iosif Vulcan face parte din Pantheonul Culturii românești, care a contribuit la (i)luminarea vieții semenilor (la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului XX).

Numele lui Iosif Vulcan, ne duce cu gândul la gestul memorabil, de a-i fi dat, numele liric, lui Eminescu, cât și de a fi condus revista Familia (pe care, a mutat-o, de la Budapesta la Oradea, 1880).

Activitatea de ilustru gazetar (colaborări particulare și idei) datează din vremurile tinereții.

Iosif Vulcan, pare să fi visat, dintotdeauna, să facă gazetărie (dovadă, încercările colaborările timpurii, cu proprietarii de gazete).

„Familia” va deschide o făclie înspre neam, românitate (de la toate păturile sociale, pînă la clasa femeilor, care, se cerea, a fi educate, la un nivel superior). Nu e importantă o anume cronologie, ci consistența acesteia.

Va colabora de timpuriu la foile vremii, Societăți literare (exemplu, Societatea de Lectură a tinerimii orădene) și almanahuri, cu materiale în Sentimente filiale (1853), în Diorile Bihorului, Sentimente de bucurie, Versuinții români (1854).

În anul 1859 (14 octombrie) va trimite la Budapesta (lui Iacob Mureșanu, redactorul revistelor Foaie pentru minte inimă și literatură și Gazeta Transilvaniei) un articol despre Dimitrie Sfuru și câteva creații în versuri (Câte stele sunt pe cer și Trist mai trist tot mai trist) care vor fi publicate în Gazeta Transilvaniei (1858-1860).

Colaborarea la revista „Concordia”, fondată de Sigismund Pop (1861-1864) va consta în traduceri (o nuvelă din Jokai Moor, 1862), articole, creații diverse.

Prima revistă a românilor din Budapesta, „Aurora Română” (13 ianuarie 1863) se deschide cu Cătră române de Iosif Vulcan.

Revista „Umoristul” (cu un subtitlu Foaie glumeață) apare la Budapesta (13 octombrie 1863) având ca redactor responsabil pe Gheorghe Ardeleanu și Iosif Vulcan, conlucrător.

Imediat, (în 13 ianuarie 1865) Iosif Vulcan va deveni proprietar, editor și redactor la „Umoristul”.

O perioadă apreciabilă (1864-1870) va fi pentru Iosif Vulcan angajarea în redactarea unor calendare-almanahuri: Calendarul Umoristului, Tanda-Manda, Almanac umoristic și satiric (ilustrat cu 30 de caricaturi), Catastihul dracului.

În anul 1865 (5 aprilie) Iosif Vulcan înaintează Prefecturii de Poliție din Budapesta o cerere pentru editarea unei reviste (aprobată spre tipărire la 12 aprilie).

Astfel, la 13 mai 1865, apare numărul de probă pentru revista „Familia”.

Numărul 1 al revistei Familia, foaie enciclopedică și beletristică, apare la 17 iunie 1865.

Editor, redactor responsabil și proprietar va fi Iosif Vulcan.

Primul număr al revistei se deschide cu un portret al lui Emanuel Gojdu (se continuă cu Georgiu Tăutu (poezia Adoru), apoi cu Vasile Ranta Buticescu (Geniul lui Ștefan cel Mare), Mihai Eminescu (De-aș avea ), se continuă cu fragmentare din Pușkin, un Serial semnat de Iosif Vulcan, ca să se încheie cu Poșta redacțiunii, cu alte rubrici, precum: Ce e nou, Literatura și arta, Gîcitura și siacu (Ghicitura de șah ) ș.a.

În 1866 (9 martie) apare poezia „De-aș avea”, de Mihai Eminescu (alături de o Notă redacțională).

Începând cu anul 1866, vor mai fi publicate alte poezii scrise de Eminescu.

În 1867 (17 ianuarie) revista Umoristul va deveni „Gura Satului”.

Iosif Vulcan va publica (1869) biografiile și portretele unor personalități române, sub titlul Panteonul român.

În anul 1870 (4-5 octombrie) revista Familia va deveni organul publicațiilor Societății pentru crearea unui fond de teatru român în Ardeal.

La Budapesta apare (1 ianuarie 1875) Siedietoare (Șezătoarea) cu subtitlul „Foaia poporului român”, care va apare opt ani (redactor responsabil, Iosif Vulcan, cu adresabilitate locuitorilor de la sate).

Alte traduceri vor fi semnate de Iosif Vulcan (1876-1877) din Jules Verne, X. de Monteprin, Chandeneux ș.a.

Revista „Familia” (începând cu numărul 31, luna mai) se va muta la Oradea (1880, luna mai).

Ediția din ianuarie, 1885, este dedicată, în întregime creațiilor lui Mihai Eminescu.

Sărbătorirea a 25 de ani de la apariția revistei „Familia” (1890) va avea loc la Oradea.

În anul 1904, are loc la Oradea, jubileul de 40 de ani, Familia.

La 30 decembrie 1906, apare ultimul număr din „Familia”, Iosif Vulcan mărturisind: Etatea înaintată și sănătatea slăbită mă silesc să mă retrag de la masa redacțională și să sistez această revistă”.

Conținuturi

În numărul 31/11 octombrie 1866, în cel de-al patrulea an de apariție al revistei „Umoristul”, a fost publicată, la pag.133, o poezie mai puțin cunoscută, semnată de Mihai Eminescu cu titlul Asta vreu dragul meu.

Este adevărat faptul, că Eminescu era cunoscut pentru că era publicat de Familia.

Ca o ironie a sorții, poezia Asta vreu dragul meu a rămas necunoscută, mai bine de un veac.

Trebuie remarcat faptul ca Umoristul este a doua revistă care l-a găzduit pe Eminescu, cu cinci ani înainte de Convorbiri literare.

Poezia a fost publicată în „Tribuna”, 1979, prin cercetătorii Eugen S. Cucerzan și Vasile Zvanciuc, fiind ulterior inclusă de eminescologul Dimitrie Vatamaniuc, în ediția de lux Mihai Eminescu. Opere, vol. I-VII, Editura Academiei (1999) și Univers Enciclopedic(2003).

Revista „Umoristul” apărea de trei ori pe lună (în limba română, la Pesta), ca o foaie glumeață (proprietar fiind Gheorghe Ardeleanu, jurist timișorean și poet în ceasurile libere cf. Nicolae Iorga).

Revista se număra printre primele, cu un conținut satirico- umoristic, apărute în jurul anului 1860 (alături de Tînțarul, Spiridușul, Nichipercea, Bondarul, Păcală-toate apărute la București; Tutti Frutti și Strigoiul, la Budapesta).

Urmând un program de biciuire și satirizare a unor realități ale vremii, revista a manifestat, neîntârziat, receptivitate.

Odată ce Gheorghe Ardeleanu va părăsi (1865) Umoristul, Iosif Vulcan va prelua frâiele (și o va edita pînă în 1870, 25 iunie).

De la această dată, revista „Umoristul” va trece în proprietatea lui Emeric V. Stănescu (n.n. Mircea V. Stănescu ).

Interesant ni se pare faptul că, vreme de aproape cinci ani, Iosif Vulcan s-a aflat la conducerea a două reviste (asta pentru că, la data de 13 mai 1865, va scoate primul număr de probă din: „Familia” (ca, peste 5 săptămâni, să apară,15 iunie 1865, exact și primul număr).

Concluzii

Numele lui Iosif Vulcan (care semna și Vulcan Iozsef) este, cert, legat de al revistei „Familia”, pe care a păstorit-o, vreme de aproape 42 de ani (făcând numeroase nume cunoscute pe diferite pagini și tărâmuri) fără să aștepte vreo răsplată (aceasta, derivând, din valoarea publicației).

Suplimentul popular al revistei „Familia” se numea „Șezătoarea” (și a apărut din 1877, la Oradea).

Revista „Familia” a devenit pentru Ardeal un indubitabil monitor al vieții la scară națională.

Neobosit animator, Iosif Vulcan a promovat cu acribie, condeie devenite cunoscute, în cultura vremii.

Astăzi, numele lui Iosif Vulcan se regăsește pe copertele unei reviste omonime în Australia (prin grija unui român, Ioan Miclău, n.1940, Cefa, Bihor).

Iosif Vulcan și-a încercat înclinarea talentului în aproape toate genurile și speciile literare (nici teatrul nu a fost ocolit, scriind vodeviluri, cântece, monologuri satirice, comedii, adaptări și traduceri).

Apogeul revistei „Familia” va fi fost atins, atunci când, mari cărturari patrioți, (Nicolae Iorga, Timotei Cipariu, George Barițiu, B.P. Hasdeu ș.a), își vor fi fost alăturat scrisul, publicând lîngă alte nume: George Coșbuc, Octavian Goga, Șt.O.Iosif ș.a, în coloanele revistei.

Revista „Familia” va rămâne și constituie un adevărat „Buletin literar” al epocii (înființată după modelul revistelor germane, ca trebuincios Îndreptar cultural, iar cărturarul ei, Iosif Vulcan, un formator cultural).

Bibliografie:

Maria Enache, Iosif Vulcan și problemele teatrului (în)Limbă și literatură nr.14/1967;

Rozalia Varga, Iosif Vulcan-Cronologie (în)Familia (nr.3,2001);

Dumitru Velea, Mihai Eminescu, 120 de ani de la moarte, (în)Saeculum, nr.4/2009.

Sursa foto:Colecţia revistei Familia

(preluat de pe site-ul UZPR)