Du-te la …
UZP Bihor on YouTubeFeed RSS

Actor în pandemie: Anda Tămășanu


Teatrul Anonim și-a făcut intrarea pe „scena” culturală din Oradea în anul 2018. Membrii săi fondatori, Anda Tămășanu și Ciprian Ciuciu, ambii actori ai Teatrului Regina Maria și actori de dublaj, cred că un astfel de proiect era necesar în spațiul intelectual orădean.

Am invitat-o pe tânăra actriță, Anda Tămășanu, să ne destăinuie, într-un interviu, câteva secrete ale meseriei sale.  

„Trebuie să fie talentat, dar fără transpirație, fără muncă în plus pe lângă talentul respectiv, acesta se pierde”.

Ce presupune meseria de actor și ce calități trebuie să deprindă actorul?

În primul rând, trebuie să fie talentat, să aibă anumite date care l-ar putea ajuta să fie o persoană credibilă pe scenă. Sunt anumite calități pe care o persoană trebuie să le aibă, adică trebuie să aibă o voce bună, să fie o persoană care se mișcă bine, care poate să se coordoneze foarte bine. În ceea ce privește interpretarea, talentul presupune să fii credibil, să îți asumi atât de bine situația scenică, încât lumea să te creadă. Când vrei să spui un lucru care nu este de fapt al tău, trebuie să îl faci al tău, să îți asumi situația. După aceea, ca în orice altă meserie, se spune că e nevoie de 10% talent, 90% transpirație. Actorul trebuie să aibă foarte multă putere de muncă. Trebuie să fie o persoană care fuge de autosuficiență și să înțeleagă că niciodată competiția nu este cu celălalt, cu partenerul de (pe) scenă, cu colegii actori, ci cu el însuși. Trebuie să fie și o persoană cel puțin informată, dacă nu să încerce să fie o persoană cultă. Teatrul este viață dilatată, iar actorul fiind imaginea acestei lumi are nevoie să încerce să o cunoască cât se poate de bine.

Ce beneficii aduce practicarea teatrului sau a artei în sine?

Practicare unei arte niciodată nu a dăunat nimănui în sensul în care, eu așa cum înțeleg arta, este de fapt o modalitate de a te exprima și de a te cunoaște pe tine. Orice artist, că este actor, că este muzician, că este pictor, că este scriitor, el vorbește despre el chiar dacă nu este implicat direct în problemă. De exemplu un scriitor, poate vorbește despre ceva ce nu a trăit, dar ce scrie provine tot din imaginația și gândurile sale. Așa este și cu un actor. Este propria sa „plastelină”. Trebuie să „se” muncească pe el. Acest lucru cred, eu, că înveți dintr-o artă. Să te cunoști, să te exprimi și să dai mai departe ceea ce știi.

Ce trebuie să facă orice actor începător, orice artist începător ca să devină un maestru?

Are nevoie de îndrumători, de oameni care să îi spună ce și cum să facă. Cred în puterea școlii. Sigur, există actori amatori care au devenit foarte, foarte buni fără să aibă școală. Școala este ceea ce aș recomanda eu. Să fie foarte disponibili. Să fie foarte deschiși. Să fie pregătiți pentru un drum frumos, dar anevoios. Condiția artistului în România nu este o condiție ideală. Deci să fie pregătit să muncească. Muuult… .

V-am urmărit activitatea recentă și am observat că împreună cu Ciprian Ciuciu (actor la Teatrul Regina Maria și actor de dublaj) ați reușit să dezvoltați și să înființați o școală de teatru – Teatrul Anonim din Oradea. Când ați decis pentru prima dată să deschideţi o școală de teatru?

Proiectul are aproximativ doi ani deja. Sper să continui această idee, împreună cu Cipri, pentru că din păcate pandemia ne-a lovit destul de rău și acum trebuie să ne mutăm punctul de lucru. Dar nu am renunțat. Ne dorim foarte mult să duceam la îndeplinire ce ne-am propus și sper ca anul acesta când se stabilizează lucrurile să găsim un loc în care să ne desfășurăm activitatea.

Ce se întâmplă cu un actor, respectiv cu teatrul într-o situație contextual pandemică?

Am norocul să fiu angajată la Teatrul Regina Maria. Teatrele de stat și naționale au avut mai puțin de suferit decât cele independente. În țară sunt foarte multe spații independente care au dat faliment. Nu au avut din ce să își plătească chiriile. În ceea ce privește teatrul de stat, din cauza că am fost închiși o bună perioadă de timp, nu s-au acumulat fonduri proprii și nu s-au putut iniția foarte multe proiecte noi. Revenind la teatrele independente, lucrurile stau și mai rău pentru că nu au fost susținute de stat sau de bugetele locale și, astfel, foarte multe dintre ele au dispărut.

Cei ce doresc să se înscrie la cursurile de teatru, ce condiții trebuie să respecte?

Să fie disponibili. Să fie pregătiți să intre într-o foarte  frumoasă comunitate de oameni și să fie foarte deschiși, și cam atât.

 

Ana-Maria Silaghi, Jurnalism, Anul III

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *