Pe profesorul universitar, doctor în istorie, Blaga Mihoc îl cunosc de cel puțin 4 decenii, timp în care știam că se preocupă intens de cartea veche românească, scrisă în alfabetul chirilic, expert în autentificarea cărţilor vechi. Nu ştiam în schimb că este şi un pasionat colecţionar de manuscrise şi carte veche românească.

Reporter: Am avut puțin răgaz și l-am întrebat pe profesorul Blaga Mihoc, membru al Uniunii Ziariştilor Profesionişti din România, filiala Bihor, de unde are această pasiune și ce cuprinde colecția sa deosebit de interesantă, aproape 20 de cărți vechi, tipărite în jurul anilor 1600-1800 pe care le are în raftul bibliotecii de acasă.
Blaga Mihoc: – Am predat o vreme la universitate, adică vreo 15 ani, în ultima vreme lucrând concomitet la muzeu, m-am specializat în carte veche românească, manuscrise și bibliologie, fiind expert cu dreptul de a certifica autenticitatea unor cărți de acest gen.
Pasiunea o port cu mine de vreo 55 de ani. Ca și colecționar mai posed vreo 16 foarte interesante cărți, între care am Dicționarul de la Buda, un exemplar splendid din 1825, am prima traducere în limba română a unor cărți ale Sfântului Augustin, mai am un octoih și alte câteva cărți de factură religioasă foarte frumos păstrate.
Am avut și 6 incunabule care mi-au fost luate prin ’74, fără niciun drept. Am dat statul în judecată, dar am fost amenințat că voi fi dat afară din serviciu. Ulterior am pierdut documentele cu care am predat cărţile la Anticariat, pe care mi le-au confiscat pur şi simplu şi nu mi le-au plătit nici până azi. Oficialii comunişti mi-au spus la început că îmi plătesc o parte din sumă pe aceste incunabule. Trebuia să-mi dea vreo 80.000 de lei, echivalentul unui apartament cu 4 camere. Dar pentru că m-am mutat între timp și am pierdut şi actele cu care am predat volumele, nu mai puteam emite pretenţii. Ăsta e destinul. Chiriacodromionul pe care îl am în față, din 1699, tipărit la Bălgrad (Alba Iulia de astăzi) în vremea episcopului Atanasie Anghel, cel care a ctitorit unirea bisericii române cu biserica Romei, născându-se astfel biserica Greco-catolică din Transilvania, este o tipăritură foarte frumoasă, într-o limbă românească aleasă, simplă, aceea pe care o vorbeau oamenii.
Reţineţi acest amănunt : cartea a fost tipărită în 1699, într-un timp foarte scurt, fiind adusă aici, în Bihor, la un frate al episcopului, care a locuit în Velența.
Pe drum, cei care transportau cartea în căruțe, au vândut o serie de exemplare, cazania fiind deosebit de scumpă. Costa în jur de 40 de florini și pe vremea aceea, un bou tânăr costa cam 4-5 florini. Putem să ne imaginăm ce scumpă era această carte și cu cât sacrificiu era cumpărată de locuitori.
S-a întâmplat ca în unele sate, cartea să fie cumpărată de un creștin evlavios și donată bisericii, sau să fie cumpărată sătenește.
Adică, călugărul care vindea cartea, de multe ori „scrântit într-u Domnu” pentru că avea o pasiune deosebită pentru vânzarea acestor cărți, venea în satul respectiv și cum țăranii sau preotul nu puteau plătii cartea, comunitatea hotăra să adune bani şi să o cumpere sătenește (colectă publică).
Călugărul vânzător- ambulant, era cazat în satul respectiv, stătea o lună, două, trei, până se adunau banii pentru cumpărarea acestei cărți.
Așa s-a ajuns că în Bihor să fie extrem de multe exemplare din această carte. Nu s-au păstrat în bunăstare decât extrem de puține. Într-un catalog publicat de Florian Dudaş, apar menţionate peste 50 de lucrări de genul acesta, răspândite în Nord-Vestul țării noastre, dar circa 12 dintre ele sunt întregi.
Am în fața mea un exemplar achiziționat în Timișoara, în 2014.
Să vă povestesc despre o amintire legată de această carte, pe care am cumpărat-o în momentul când am răsfoit-o şi am constatat că a aparținut, pe vremuri, unui unchi al mamei mele, care a și semnat pe carte, scriind că a văzut-o în localitatea Budureasa, unde i-a fost dăruită personal de o preoteasă, în 19 august 1946.
Îmi aduc aminte că pe vremea când eram student, în urmă cu peste 50 de ani, văzându-mă în mână cu o carte veche el mi-a spus odată că a vândut o carte deosebit de interesantă, mi-a spus ,,Nepoate dacă ai știi ce carte am prăpădit eu !”
Destinul a făcut ca să descopăr această carte în Timișoara și să o achiziționez. Valoarea de circulație pe Internet, am văzut exemplare care nu erau complete dar erau vândute la prețul de 3000 de euro.
Rep: – Domnule profesor, ce alte valori aveți în biblioteca personală ?
Blaga Mihoc: – Mai am câteva cărți, una dintre ele este de o valoare colosală și nu exagerez acest lucru pentru că este vorba de Biblia de la Blaj, un exemplar foarte bine păstrat, cu niște ferecături de alamă, cu închizători, care cântărește nici mai mult nici mai puțin de 4,8 kg. Vă imaginați câtă muncă fizică s-a depus pentru tipărirea acestei cărți, la Blaj în 1795, din porunca episcopului Ioan Bob, un om religios și un cărturar care socotea că e bine să se retipărească o Biblie în limba română. Există şi alte tipăriri ale Bibliei în limba română, mai vechi, una și cea mai interesantă la vremea sa, cea a lui Șerban din 1688.
În schimb Biblia de la Blaj apărută în 1795, la mai mult de 100 de ani, după cea a lui Şerban, este tipărită într-un limbaj modern, la ea lucrând un grup de savanți erudiți.
În subsolurile ei biblia are trimiteri la diferite scrieri creștinești, în limbile persană, coptă, arabă. Este deci rezultatul unei munci al unui grup de cercetători erudiți între care începătorul a fost Petru Pavel Aron, apoi Samuil Micu și chiar Ioan Bob care s-a ocupat cu punerea deacord a anumitor părți din Biblie, pentru că ea a fost tradusă de mai mulți indivizi.
S-a scris despre ea că până în 1914, când a apărut traducerea Bibliei lui Gala Galaction, este cea mai bună variantă a Bibliei românești care a fost reluată și tipărită pe la mijlocul secolului al 19-lea.
Există o altă Biblie, cea a lui Andrei Șaguna tipărită la mijlocul secolului al IX-lea care deși s-a inspirat și din Biblia de la Blaj, nu pomenește despre această traducere.
Cu „Biblia lui Șerban” din 1688 s-a cheltuit enorm. Cei care au lucrat la carte l-au cam păcălit pe domnul Șerban pe cel care a dat banii, gestul lor fiind prima mică escrocherie în materie de spoliațiune pentru că au cerut un preț mult mai mare decât cel care a fost necesar pentru tipărirea cărții.
Din „Biblia de la Blaj” vă citesc prima pagină: titlu „Biblia adecă dumnezeiasca scriptură a legii vechi și a celei nouă toate care s-au tălmăcit de pre limba elenească, pre înțelesul limbii românești, acum întâi s-au tipărit în românește, sub stăpânirea preaînălțatului împărat al românilor, Francisc al II-lea” (este vorba de Iosif al II-lea) „craiului apostolicesc, mare prinț al Ardealului și celelalte cu blagoslovenia măriei sale prealuminatului și preasfințitului domnului domn Ioan Bob, vlădicul Făgărașului în Blaj la mitropolie, anul de la nașterea lui Hristos”.
Este o operă foarte rară, foarte puține exemplare în țară și am văzut pe Internet prețul de vânzare al acestei cărți, s-a vândut un exemplar cu 6000 de euro.
Cartea a costat 60 de florini când a apărut în timp ce un bou tânăr costa 4-5 florini, deci 12 boi trebuia să dai ca să cumperi această carte.
Mai am aici încă o carte foarte bine păstrată, a cărei copertă este o capodoperă, cu niște ornamente executate prin presarea la cald, aurite, cu ilustrații superbe și de-o parte și de alta și ce-i mai important, cu închizători de epocă.
Este vorba deci de un Triodion, scrie aici pe titlu, acum a III-a oară așezat și tipărit după rânduiala bisericii răsăritului, titlul este scris cu roșu și cu alb, într-un portal deosebit de frumos cu medalioane în care apar chipurile diferiților sfinți și cu ornamente de factură arhitecturală deosebit de frumos realizate. Mai există și ilustrații în cuprinsul ei și „incipiturile” cărții au literele frumos executate, artistic în roșu și în alb. Este o adevărată capodoperă tipografică.
Un „Streșnic”, carte care conține slujbele care se oficiază în biserică din Săptămâna Mare până la Înviere.
Scrie pe el: „Streșnic, acum a IV-a oară așezat și tipărit după rânduiala bisericii răsăritului”, titlul frumos executat înconjurat așișderea într-un portal cu medalioane, conținând portretele diferiților sfinți și alte ornamente de factură barocă târzie, inspirate în general din heraldica epocii. Sunt ilustrații și tiparul este frumos pe două coloane cu litere negre și roșii.
Legătura acestor cărți pe care le aveți în față este foarte frumoasă, la Biblie este refăcută dar păstrându-se caracterele oficiale, închizătorile de epocă și ornamentele din bronz, care sunt prinse de copertă. Aceste cărți sunt învelite în piele de culoare: una maro deschis, la celelalte maro închis și negru, legate foarte frumos după moda aceea de epocă cu bușoane, niște înălțături care ocrotesc legătura din ață din interior.
Pe cercetători îi va frapa faptul că în general cărțile noastre vechi românești sunt deosebit de uzate, acest lucru prezintă două aspecte: primul că au fost folosite extrem de des și în școli și în biserică, al doilea, că pur și simplu reprezentanții, intelectualii români nu au avut grijă de cărți cum au făcut-o și alții.
Rep: Mulţumesc domnului prof. dr. Blaga Mihoc, cu promisiunea de revenire.
Mulţumesc şi studentului la Jurnalism, Sebastian Miclăuş.

Dinicu Braghină

Materiale audio au fost transmise la Radio România Cluj în 14.11 şi 15.11.2016 ora 20,30