Du-te la …
UZP Bihor on YouTubeFeed RSS

Scafandrii finlandezi promovează peşteri din Apuseni puţin cercetate


scafandri2 Un grup de scafandrii profesioniști din Finlanda a explorat trei ani la rând subteranele Parcului Natural Apuseni.
Aici, scafandrii au reușit să atingă cele mai îndepărtate puncte în care poate ajunge un om pasionat de necunoscut. Dotați cu echipamente de mii de euro, scafandrii au venit prima dată în România în anul 2014. Au fost atrași de peșterile din Apuseni datorită poveștilor și descrierilor făcute de Adrian Pereț, un orădean stabilit în Finalnda.
Reporter: – Domnule Adrian Pereț cum ați reușit să-i atrageți pe scufundătorii finlandezi în România în peșterile din Parcul Natural Apuseni?
A.P: – Practic scufundările în peșteră de ceva vreme și sunt singurul român din grupul care a venit în România. Inevitabil acum patru ani de zile au început să apară întrebările despre România. scafandri4 Adică, tu ești din România. Dar acolo în România cum e cu scufundările în peșteră? Încet, încet am început să investighez care e situația, pentru că nu am practic acest sport înainte de a pleca din România. Am încercat să iau legătura cu comunitatea scafandrilor din România, prin Călin Drăgan și alții, încet am aflat care sunt condițiile, după care am încropit un plan, am obținut autorizațiile necesare de la administrația parcului și am venit în Apuseni.
Reporter: – De ce ați inclus în planul dumneavoastră Parcul Natural Apuseni?
A.P: – Este printre puținele zone din Europa în care poți să ai în același loc trei peșteri la o distanță de câțiva kilometri una de alta care să fie neexplorate. Așa că am reușit să ne sincronizăm timpul liber și să ne urcăm în mașini și să venim în România, în munții Apuseni să explorăm peșterile scufundate cu succes.
Reporter: – 2016 este al treilea an în care ați venit, practic în același loc?
A.P: – La început am reușit să venim doar trei din Finlanda, doi finlandezi și cu mine, dar acum am ajuns să venim cinci in total: trei finlandezi, un suedez si cu mine. Erau planificati şi doi scafandrii din Austria dar din păcate nu au reuşit să vină. E greu să sincronizezi timpul pentru astfel de acțiuni. scafandri6
Reporter: – Sunteți grupul care ați atins cel mai îndepărtat punct din Peștera Coiba Mare. Se știe că peștera este una activă, cât de dificilă e o asemenea expediție?
A.P: – Peștera Coiba Mare are o parte uscată în care e o plăcere să cari echipamentul. De obicei trebuie cărat undeva la 250-300 de kilograme pe o direcție, sunt aproximativ 750 de metri de la intrarea în peșteră până la sifonul unde se fac scufundările, dar mai sunt încă vreo 60-70 de metri diferență de nivel, de la drum până la intrarea în peșteră. La 500 de metri de la intrare este o cascadă de 7 metri pe care a trebuit să construim o tiroliană ca să trecem echipamentul mai departe, iar punctul terminal al părții uscate la ora actuală este un sifon. Practic este un lac plin cu bușteni aduși de viitură, de ape. În acest lac s-au făcut scufundări până la 93 de metri adâncime, care este de fapt cea mai adâncă peșteră scufundată din România. scafandrei3
Reporter: – Asta se întâmpla în 2014?
A.P: – Da, acum doi ani am reușit să atingem acest punct. Ne-am oprit pentru că erau butuci care blocau intrarea.
Reporter: – Anul acesta ați încercat să mergeți mai departe în Peștera Coiba Mare?
A.P: -Peștera fiind o formațiune activă se modifică constant. De exemplu anul trecut pe o parte din zona uscată erau anumite pietre, iar acum dispăruseră, sau micile zone cu nisip apăreau în locuri în care nu fusese decât stâncă. La fel și cu partea scufundată din păcate unii dintre butucii care pluteau la suprafață s-au scufundat și au blocat intrarea. Am adus anul acesta echipament să scoatem dintre butuci. Am reușit să înlăturăm unul, dar am constatat că mai sunt alți cinci. Nu am reușit să-i dăm la o parte. Suntem mulțumiți că am ajuns până aici.scafandri5
Reporter: – Ați coborât și în Izbucul Tăuz? Ați trecut un prag al adâncurilor care i-a oprit pe cei dinaintea dumneavoastră.
A.P: – Izbucul Tăuz are o istorie lungă. S-au făcut foarte multe explorări acolo, începute de exploratorii români, continuate de cei maghiari și polonezi. Oameni pasionați în explorarea subteranului. Aceștia au reușit să coboare în Izbucul Tăuz până la 85 de metri adâncime, asta undeva pe la începutul anilor 2000. 14 ani mai târziu, s-a reușit trecerea sifonului al-II-lea pe la 83 de metri și imediat ieșirea într-o galerie aerată, nedescoperită până acum. După circa 200 de metri găsit al treilea sifon, scurt cam de 20 de metri lungime, 5 metri adâncime, de care s-a trecut cu bine. De aici se ajunge la o parte aerată care are o cascadă de patru metri în ea, peste care s-a trecut cu ajutorul unei scari de aluminiu. S-a ajuns la sifonul patru, explorarea s-a dus până undeva la 300 de metri lungime și 60 de metri adâncime. Fiind punctul cel mai îndepărtat la care s-a ajuns. Peștera continuă, are o coborâre lină de aici încolo……
Grupul de scufundători a fost condus de Sami Pakkarinen, un scafandru finlandez profesionist. Sami a fost convins de bogăția carstului românesc atât de tare încât anul acesta a decis să promoveze Parcul Natural Apuseni la conferința EUROTEK 2016 din Marea Britanie. scafandri3 „Cred că lumea scafandrilor merită să afle despre ceea ce se află în Parcul Natural Apuseni. Ei vor fi atrași de ceea ce voi prezenta, deoarece expunerea mea conține imagini realizate cu ocazia scufundărilor în peșterile din Apuseni. E impresionant să găsești la o distanță așa mica locuri încă neatinse” a declarat Sami.
La conferința din Marea Britanie se adună tot la doi ani echipe de experți în scufundari tehnice din diferite țări și prezinta ultimele noutati în domeniu.
Reporter: Anul acesta echipa de scufundători finlandezi ghidată în Apuseni de orădeanul Adrian Pereț a vizitat și Cheile Galbenei. Izbucul Galbenei le-a stârnit curiozitatea…..

Interviu realizat de Gabriel Bonaciu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *