Cu primăvara fac iar legământ/

sub talpă iarba-ncepe să respire/

şi-aud cum ară morţii sub pământ/

să-nsămânţeze raiul cu iubire

*    *    *

mi-e drumul vieţii mult mai înclinat/

lanţul iubirilor parcă s-a rupt/

trenul cu amintiri s-a răsturnat/

şi mi-a rămas speranţa dedesubt

*    *    *

în iubirea mea-i tot mai târziu/

primăvara prin livezi mă strigă/

sunt nostalgic dar nu vreau să ştiu/

şi timid ca frunza de ferigă

*    *    *

în fiecare zi trăiesc o sărbătoare/

în fiecare zi recit un lung poem/

în fiecare zi învăţ un vis să zboare/

în fiecare zi te-alung şi te rechem

*    *    *

ca un tâlhar îţi fur câte-un sărut/

ca un boier îţi dăruiesc iubire/

ca un chirurg te vindec de urât/

ca un poet te plimb prin nemurire

*    *    *

râde o muşcată roşie-n fereastră/

plânge cerul peste-un câmp cu maci/

râde pescăruşul pe-o mare albastră/

plânge amintirea şi n-ai ce să-i faci

*    *    *

un pescăruş dansează-n marea calmă/

un greiere îmi cântă la chitară/

un nufăr alb îmi înfloreşte-n palmă/

un vis se-neacă-ntr-o cafea amară

*    *    *

se coc iubiri pe ţărmuri efemere/

se furişează toamna-n noi tiptil/

se-aud cum plâng speranţe-n frigidere/

se-ascunde frigu-n vis ca-ntr-un azil

 *    *    *

miroase-a toamnă de la nord la sud/

şi nucile plesnind pe ram se-aud/

miroase-a toamnă de la sud la nord/

merele coapte fac atac de cord

*    *    *

mai trece-un tren prin gara demodată/

mai trece-un an şi altul va veni/

mai trece-un vis la fel ca altădată/

mai trece-un timp cernut prin poezii.

Ioan Vasiu, jurnalist, scriitor, redactor- șef al săptămânalului „Palia Expres” de la Orăștie