Oradea a avut bucuria de a-l găzdui pe unul dintre cei mai prestigioşi autori români contemporani, cu prilejul lansării volumului „Cartea poemelor mele nescrise”, purtând semnătura lui Varujan Vosganian. poet, prozator și politician de etnie armeană, ale cărui opere sunt nominalizate și premiate atât în țară, cât și peste hotare.

Varujan Vosganian şi-a făcut debutul literar în anul 1994, când a publicat patru volume: „Șamanul Albastru”, „Statuia Comandorului”, „Contradicțiile tranziției la o economie de piață” și „Jurnalul de front”.

Lansarea de vineri, 12 februarie, organizată de Revista Familia, s-a desfăşurat în elegantul foaier al teatrului orădean „Regina Maria” în prezenţa a peste 50 de prieteni şi admiratori. Redactorul-șef, Ioan Moldovan, amfitrionul evenimentului, a precizat că: „la acest fapt de mare însemnătate s-au adunat rafinații cunoscători ai poeziei”. El a mai afirmat că a fost un ”eveniment visat de nu se știe cine”, cei prezenți aflându-se într-o irealitate, de care încearcă să se convingă că există.

Ioan Moldovan, poet și eseist, a situat această carte ca fiind o carte de vârf a poeziei contemporane. Ea face trimiteri la religie, tradițiile armenești, familie, dar și la divinitate. Directorul publicației culturale „Familia” a afirmat că acest nou volum este cel mai bun de până acum al scriitorului Varujan Vosganian.

Poetul armean și-a început confesiunea cu poemul „Visul”:

„Mă visez ţopăind,/ înveşmântat şi împopoţonat ca dracul gol./ Tobele se-ntind, gata să crape, în aer şi foc/ se zvârcolesc şerpi, atârnă ca nişte ştreanguri de cer./ Nimic nu mai seamănă cu nimic, doar urma mea stângă/ e la fel ca urma mea dreaptă, despicată în două./ Un bun prilej, s-ar spune, să asculţi Evanghelia./ Acolo nimeni nu suflă o vorbă despre visele lui Iisus./ Poate că a visat şi el, ca şi alţi oameni, ca noi./ Şi-a visat, de pildă, părinţii,/ dar asta ar fi stânjenit peste poate dogmele/ marilor teologi. / Poate că a visat lucruri altminteri imposibile, precum/ teoria câmpurilor unificate./ Sau poate că nu a visat, ci şi-a trăit/ visul aievea./ De două mii de ani căutăm, printre firimituri/ ori printre cutele pernei, o fărâmă măcar/ din visele Lui./ În tot acest timp mă visez ţopăind,/ plutind, alergând, niciodată murind,/ ba chiar uneori mă visez că visez,/şi visul meu se întâlneşte pe drumul Damascului/ cu visul lui Iisus”.

Varujan Vosganian a afirmat deopotrivă că ”viața este o epopee, iar poezia este o epopee la persoana I. Cuvântul nu face parte din viața noastră, nu face parte din esența noastră, el este căderea noastră în păcat.” El a dat o mulțime de sensuri poeziei, respectiv: „Poezia este foarte personală și ea încearcă să-nmoaie înstrăinarea pe care o produce cuvântul. Poezia este bună pentru a înțelege lumea”.

Spre final, poetul a mărturisit că volumul este o invitație pentru fiecare să-și facă propria predică de pe munte și să fie fericit. Acesta a încheiat cu afirmația: „ Un poet nu poate fi ucis până la capăt”.

După încheierea prezentării, a urmat o sesiune de autografe cu dedicații, cei prezenți așteptând cu nerăbdare ca, volumele puse la dispoziție, să le fie semnate de scriitor.

Bianca Venter, reporter asociat, elevă la Colegiul M. Eminescu Oradea