Calendarul examenului de bacalaureat 2018 este prilejul care i-a ghidat pe tinerii elevi pentru gestionarea cât mai eficientă a timpului de studiu.

După ce, în perioada 12 – 22 februarie s-au susţinut probele orale şi evaluarea competenţelor (digitale şi într-o limbă de circulaţie internaţională), din 25 iunie când încep probele scrise. În această ordine de idei, în 25 iunie 2018 se susţine etapa scrisă la limba şi literatura română, în 26 iunie la limba şi literatura maternă, în 27 iunie are loc proba scrisă la materia specifică profilului, iar în 28 iunie, proba la alegerea profilului/spcializării. Urmează ca în data de 4 iulie să fie afişate rezultatele şi totodată, este şansa elevilor nemulţumiţi pentru a depune contestaţii la centrele de examen între 12 – 16, iar în 9 iunie vor fi publicate ultimele rezultate, care sunt şi decisive.

Învăţământul românesc nu a avut dintotdeauna prestanţa şi orizonturile pe care le are în prezent.  Oportun este de menţionat şi faptul că înainte de anii 1800-1850, „sistemul” educaţional în România se caracteriza prin futilitate, tocmai prin lipsa de seriozitate cu care era abordat. Principala sursă academică era considerată cea religioasă, prilej de transmitere şi învăţare a moralei creştine. Unii din cărturarii moldoveni şi munteni aspirau spre răspândirea cât mai vastă a culturii şi mai important, al aspiraţiei spre cunoaştere şi cultură, cum ar fi Dimitrie Cantemir: “…ei cred că învățații nu pot fi cu mintea întreagă în așa măsură încât, atunci când vor să laude știința cuiva, spun că a ajuns nebun de prea multă învățătură. În această privință o vorbă proastă, care se aude des în gura moldovenilor, este că învățătura e treaba preoților, mireanului îi e de ajuns să învețe să citească și să scrie, să știe să-și semneze numele, să-și poată însemna în condică boul alb, negru, cornut, caii, oile, vitele, stupii și ce altele mai sunt; mai departe este cu totul de prisos.”(Descriptio Moldaviae) Este evidentă nevoia de eliminare a acestui impas, a acestui dezinteres în ceea ce priveşte situaţia educaţiei şi a “învăţământului” specific vremii.

„Poruncit-au de au adus și cărți pe-nțeles din Țara Românească, căci în Moldova nu se aflau Evanghelii, Apostole și Liturghii, dând poruncă mitropolitul aceste cărți să le citească pe-nțeles pe la biserici, mai poruncind domnul mitropolitului și episcopilor să facă tipografii fieștecare la eparhia lui, ca să se tipărească cărți pe înțeles. […] Care, la aceasta au lăsat mare pomenire în țările acestea”(Constantin Mavrocordat) Evoluţia începe în momentul în care sfera cunoaşterii depăşeşte limitele sale religioase, care, paradoxal, eu reprezentat puntea de acces dar şi graniţa educaţiei.

Opulenţa regulamentelor lui Alexandru Ipsilanti a servit ca un început timid pentru reglementarea legilor, dogmelor educaţionale:”Dascălii să se așeze totdeauna în număr de șase, învățați fiind pentru fiecare fel de obiect, însă: doi pentru gramatică, unul pentru matematică sau aritmetică, geometrie, astronomie și istorie; unul pentru științele naturale, unul pentru religie și unul pentru limba latină veche și italiană. Științele naturale să se învețe în limba elină, urmând pe Aristotel și pe comentatorii lui, iar matematicele, de nu se va putea să se învețe cum se cuvine în limba elină, să fie predate și în limba latină sau în limba italiană, care din ele se va socoti mai prețioasă”.

O diferenţă fundamentală constă în faptul că numai clasele de sus aveau acces la învăţământ: „doar copiilor de neam bun, adică copii boerilor în lipsă, sau urmașii boerilor numiți mazili, sau străini săraci, nu însă și ai țăranilor cari se îndeletnicesc cu plugăria și păstoria”.

Învăţământul evoluează gradul după anii 1800, în special în urma revoluţiei de la 1821, a cărui lider de drept a fost Tudor Vladimirescu.

Acesta urmează sa aibă un aspect unitar odată cu promulgarea Legii Instrucţiunii Publice din 1864, care prevedea 3 cicluri educaţionale: primar (4 ani obligatorii), secundar (7 ani) şi universitar(3 ani).

Reforma lui Spiru Haret  impune ideea revizuirii drastice a normelor învăţământului. Prim doctor în matematică la Sorbona, având și un munte pe lună care-i poartă numele, Spiru Haret s-a impus în funcţia de inspector general şcolar începând cu anul 1883, secretar general, doi ani mai târziu şi Ministru al Instrucţiunii Publice, s-a ocupat personal de posibilităţile tinerilor care studiază în străinătate, de probelma manualelor la sectorul de învăţământ primar şi a acordat deosebită importanţă şcolilor din mediul rural, celor agricole şi profesionale. Iniţiativele lui Spiru Haret au creat ideea de şcoală naţională, constinuată de Constantin Angelescu în 1918, care a luptat pentru combaterea analfabetismului ţării, care în Ardeal avea un procent de aproximativ 40%.

“În prima jumătate a secolului al XIX-lea, atât educaţia, cât şi instrucţia şcolară din spaţiul românesc au resimţit din plin influenţa ideilor iluministe franceze. Aceste idei au dus la dezvoltarea învăţământului şi începutul etatizării lui, precum şi la racordarea spaţiului românesc la modelul de dezvoltare occidental. Iniţiativele în domeniul educaţional au venit atât de sus în jos (prin directive ale statului), cât şi de jos în sus (prin iniţiative particulare).”(Ramona Popovici-Educaţie şi instrucţie în spaţiul românesc în prima jumătate a secolului al XIX-lea)

Cu toate acestea, un soi de “discriminare” la nivelul învăţământului între fete şi băieţi, a continuat să existe:”În ceea ce priveşte educaţia fetelor, aceasta se făcea în familie, şcoli particulare sau pensioane şi avea în vedere formarea unor fiice, soaţe şi mame vrednice. Guvernantele vorbitoare de limbă franceză sau germană jucau un rol important în viaţa tinerelor. ”L’usage du monde” a făcut ca acestea să înveţe a vorbi greceşte şi franţuzeşte, să ştie a citi, a scrie, să cunoască noţiuni de istorie, geografie şi mitologie, precum şi morala, bontonul şi cărţile de literatură. Cât priveşte şcolile de stat pentru fete, acestea apar pentru prima dată la Iaşi (1834 – 1835), în perioada regulamentară.”

“Graţie asigurării, în principal, între 1950–1980, a unor însemnate alocaţii bugetare pentru reţeaua învăţământului, s-au putut obţine în scurtă vreme rezultate pozitive convingătoare – sporirea numărului unităţilor de învăţământ şi a efectivelor personalului didactic, dar mai ales sporirea spectaculoasă a cifrelor de şcolarizare în învăţământul de toate gradele. Totuşi, reforma stalinistă a învăţământului din 1948, în ciuda unor corecţii instituţionale ulterioare, îndepărtase şcoala românească de la tradiţiile sale moderne, de şcoală europeană de dinainte de 1948, prejudiciind calitatea actului educativ. Intervenţia specialiştilor din sfera educaţiei a convins autorităţile să emită o nouă lege a învăţământului în 1968, prin care era asigurată revenirea învăţământului din România pe făgaşul tradiţiilor înregistrate până la 1948, cu încorporarea ultimelor modificări ale pedagogiei europene. Criza generalizată a dictaturii ceauşiste de după 1980, care a generat scăderi drastice ale alocaţiilor bugetare destinate învăţământului, a determinat funcţionarea şcolii româneşti în condiţii anevoioase, agravate doar după 1989 de criza generalizată postdecembristă.”(Dan Constantin Rădulescu-Învăţământul românesc 1948-1989, între derivă şi recuperare instituţional-funcţională)

Anul 2000 surprinde o Românie cu un procent de 20% al analfabetismului, aflată în pline reglementări. Este momentul în care examenul de Bacalaureat îşi modifică forma foarte puternic, cuprinzând 6 materii.

În anii 2006-2007 se decide expunerea în mod public a rezultatelor pentru a se evita astfel posibilitatea de fraudare a notelor. În acelaşi scop, în anul 2011 a fost introdus sistemul de supraveghere prin camere video.

Din 2009 până în 2012 a funcţionat varianta examenului propusă de Ecaterina Andronescu, pentru testarea la 3 probe principale: limba şi literatura română (şi maternă), matematică şi proba aleasă în funcţie de profil şi filieră. Competenţele digitale şi certificarea lingvistică pentru o limbă străină, dar şi pentru comunicarea în limba română, erau puse în circulaţie. „A fost o perioadă când se vindeau subiectele, elevii le ştiau de dinainte”. Bacalaureatul simplificat este, în general, apreciat de elevi iar deciziile de ultim moment, nu sunt bine primite. Ca o impresie generală, elevii doresc să ştie în mod cât mai exact conţinutul fiecărei discipline şi vizează obţinerea unor rezultate de trecere, nu mulţi fiind cei care urmăresc laurii unor note onorabile, prin minimalizarea metodelor de învăţare.

În ultimii 10 ani, rata de promovabilitate la nivel naţional nu a depăşit procentul de 86,71%, cotă realizată în anul 2002. Judeţul Bihor evoluează gradual, în anul 2011 înregistrându-se un procent de 50,38%, anul următor sărind mai sus cu 10 procente.

În Bihor, în anul 2017, din 4229 de înscrişi, doar 4078 s-au prezentat, iar 10 au fost eliminaţi din examen. Din acestia, doar 2314 au promovat Bacalaureatul. În ciuda procentului de promovare de anul trecut (69%), au existat 8 medii de 10. Judeţul Bihor evoluează gradual, în anul 2011 înregistrându-se un procent de 50,38%, anul următor sărind mai sus cu 10 procente.

Anul acesta doar un singur elev, din Beiuș, a fost eliminat din examenul scris la limba română pentru tentativă de copiere.

În general, procesul de învăţare este înţeles greşit de majoritatea elevilor, motiv pentru care este perceput ca o pedeapsă, nu ca o cale de îmbogăţire intelectuală şi spirituală. Învăţarea reprezintă „un proces evolutiv, de esenţă formativ-informativă, constând în dobândirea (recepţionarea, stocarea şi valorificarea internă) de către fiinţa vie, într-o manieră activă, explorativă a experienţei proprii de viaţă şi, pe această bază, în modificarea selectivă şi sistematică a conduitei, în ameliorarea şi perfecţionarea controlată şi continuă sub influenţa acţiunilor variabile ale mediului ambiant” (Golu P.- Învăţare şi dezvoltare)

Constantin Petrovici şi Tudor Stanciu clasifică metodele de învăţare, pentru înţelegerea şi adoptarea celui mai potrivit stil de receptare a informaţiei, pentru gustul fiecărui intelect. Astfel, există învăţare orală(descriere, explicaţie, povestire didactică, prelegere); interogativă(conversaţia); scrisă(lecturare); prin observarea realităţii(observare, experiment, demonstraţie, modelare), prin acţiune(exerciţiu, studiu de caz, proiect, lucrare de atelier sau laborator); simulativă(jocul de rol) şi prin raţionalizarea învăţării(instruire, intruire cu ajutorul computer-ului).

În această ordine de idei, procesul de reţinere a informaţiei trebuie facilitat prin antrenamente de relaxare, cum ar fi calmarea respiraţiei, meditarea şi concentrarea unei atitudini fixe pe care elevul trebuie sa o aibă asupra studiului.

Un alt element important este prioritizarea activităţilor. Binecunoscut în acest sens, este sistemul ABC de clasare a priorităţilor. Sarcina cea mai importantă este notată cu A si reprezintă doar 15% din suma activităţilor zilnice şi pentru facilitarea îndeplinirii acestora, se recomandă finalizarea sarcinii A, în prima parte a zilei. Activităţile de tip B sunt cele importante, care constituie aproximativ 20% din cumulul unei zile, iar activităţile de tip C sunt cele mai puţin importante, care sunt desfăşurate circa 65%. Astfel, analiza ABC se bazează pe valoarea şi importanţa sarcinii, nu pe intervalul de timp în care acestea sunt desfăşurate.

În ceea ce priveşte timpul, pentru a studia eficinent, acesta trebuie planificat în proporţie de 60, iar restul de 40% este o resursă pentru situaţii imprevizibile sau alte planuri.

De asemenea, există un repertoriu de alimente care vin spre susţinerea organismului în timpul învăţării. Prima este cafeina, din cafea şi ciocolată, menţine ritmul alert însă doar pe o perioadă scurtă de timp. Zahărul sau „combustibilul preferat al creierului”, conţine glucoza produsă de organism din carbohidraţi, îmbunătăţind astfel procesele gândirii şi sporind cantitatea de informaţii reţinute. De asemenea, peştele, sursă proteică, bogată în omega3, aliment bogat în grăsimi sănătoase vor scădea riscurile unor afecţiuni cerebrale şi, pe termen lung, contribuie la menţinerea unei memorii prospere. Avocado, fructele de pădure şi nucile îmbunătăţesc fluxul sanguin, astfel servind ca o sursă de energie.

Acestea servesc ca principale sfaturi, în special pentru perioadă de stress fluctuent care urmează.

Succes la Bac !

Alexandra Torjoc