Zilele trecute, sala de conferințe a Muzeului Țării Crișurilor Oradea a găzduit lasarea de carte a istoricului Dragoș Ursu, intitulată „Reeducare și represiune în comunism. O istorie politică a închisorii Aiud”.

Volumul a fost prezentat de catre autor, împreună cu invitații săi, prof. univ. dr. Gabriel Moisa, managrul MTC, dr. Alin Mureșan, președintele Centrului de Studii în Istorie Contemporană și dr. Cristina Pușcaș, muzeograf la secția Muzeul Orașului Oradea. Aceasta din urmă a scos în evidență căteva dintre caracteristicile penitenciarelor românești din perioada comunista, făcănd referire în special la penitenciarul din Aiud. Istoricul Cristina Pușcaș a amintit faptul că închisoarea de la Aiud se particularizează prin câteva aspecte: capacitate de detenție, regimul de duritate extremă și o rată de mortalitate ridicată, alături de fenomenul reeducării târzie. Aceste aspecte au fost precizate în detaliu și de către prof. univ. dr. Gabriel Moisa, care atras atenția că astfel de evenimente sunt „un îndreptar asupra a ceea ce se poate întâmpla, dacă nu suntem atenți”. Acesta și-a exprimat și aprecierea față de volum, considerându-l unul remarcabil. Istoricul Gabriel Moisa a dezbătut un subiect considerat de unele persoane controversat și anume decizia unor deținuți politici de a coopera cu conducerea și de a se alătura securității în schimbul așa zisei „libertăți” . Acesta a amintit faptul că, personal a cunoscut câțiva foști deținuți politici, ca de exemplu Mircea Nicolau, cu care a avut ocazia de a conversa pe îndelete. Concluzia universitarului orădean este „nu este bine să judecăm acțiunile acestor oameni, ci să încercăm să le înțelegem”.

Următorul vorbitor, cercetătorul Alin Mureșan a susținut că „combaterea ignoranței se face prin cercetare de calitate”. Acesta consideră ca tema aleasă de către Dragoș Ursu este una curajoasă. Alin Mureșan a realizat și o paralelă între penitenciarul de la Aiud și de la Pitești, inclusiv componenta de reeducare.

La finalul evenimentului, autorul cărții, Dragoș Ursu, a realizat o scurtă introducere în lumea carcerală, particularizând închisoarea de la Aiud, care „nu e pușcărie, ci e o academie”. Dragoș Ursu a prezentat și momentul grevei foamei de la Aiud din 1957 și a precizat rolul important al credinței unei persoane, factor ce a influențat în totalitate demersul experienței lor în acea perioadă.

Ellen Alexandra BĂRCUI