”Omul din La Mancha ” premiera Teatrului ”Regina Maria” din Oradea, ne prilejuiește întâlnirea cu unul dintre muzicalurile celebre, scris de Dale Wasserman, pe o muzică de Mich Linch şi versuri de Joe Darian, într-o bună traducere, realizată de Ioana Ştef.

Este unul dintre acele spectacole necesare în repertoriul fiecărui teatru, pentru diversitate, dar şi pentru a satisface gustul publicului, tot mai numeros, dornic de spectacole cât mai atractive. Dincolo de nevoia de varietate, genul acesta de spectacole (să ne amintim ”Scripcarul pe acoperiș”) bine realizate, a căror desfășurare se așează straturi, straturi peste sufletul avid de puritate și frumusețe, presupune o largă implicare de forțe artistice. Un mesaj important al acestei recente realizări artistice statuează idealul, aspiraţia, visul, pe un piedestal firesc, în confruntarea cu cotidianul pragmatic, prozaic şi stressant şi reuşește să producă un puternic impact emoţional Un spectacol ce-ţi alimentează speranţa de bine şi firesc, într-un context de anormalitate.

”Să ai doar un vis de-mplinit / Să-nvingi un duşman neînvins./ Să-nduri suferința cea cruntă / S-ajungi unde bravi n-au ajuns./ Să-ndrepți nedreptatea cea grea,/ S-adori pur, platonic și cast. / Să-ncerci când puterea te lasă / S-atingi intangibila stea”, sunt versurile, transpuse pe muzică, ce marchează un final apoteotic al unui spectacol provocator, frumos, de real succes.

Într-un remarcabil demers scenic, realizat de trupa de talentați actori, familiarizați deja cu genul muzical, cu implicarea directă a orchestrei, experimentată și ea, dirijată de Ovidiu Iloc, regizorul Korcsmaros Gyorgy, împreună cu coregraful Bako Gabor (Ungaria), cu Paul Salzberg (Israel) realizatorul decorului, Amalia Judea – costume și de Ari Nagy care semnează orchestraţia, au realizat o montare scenică amplă, ingenioasă şi încântătoare.

Prestația întregii trupe de actori este una de înalt profesionalism. E vorba de un „Personaj colectiv”, din care se individualizează: Daniel Vulcu, Mihaela Gherdan, Emil Sauciuc, Ciprian Ciuciu, Corina Cernea, George Voinese, împreună cu câteva nume noi. Protagoniștii rolurilor principale : Cervantes – Omul de la Mancha, interpretat de Richard Balint, Sancho, interpretat de Alexandru Rusu, Aldonza- Dulcineea, interpretată de Ioana Dragoș Gajdo, reușesc adevărate performanțe, atât din punctul de vedere al descifrării textului dramatic și creării personajului, cât și al prestației muzicale și fizice.

În rolul principal, Richard Balint glisează cu dezinvoltură pe o partitură provocatoarea, care-i permite să-și pună în valoare întregul arsenal de mijloace actoricești, într-o ipostază duală și solicitantă, creind două tipologii diferite: omul bogat, înțelept și pragmatic și visătorul, idealistul, nepământeanul Cervantes, uns cavaler într-un presupus han, care se luptă la propriu cu morile de vânt.

Ioana Dragoș Gajdo este și ea într-o situație similară, într-un demers actoricesc ce aduce în fața publicului un personaj feminin dual : Aldonza – Dulcineea. Am urmărit-o cu plăcere în câteva spectacole din stagiunile trecute. O actriță frumoasă, talentată, care-și descifrează corect și dă credibilitate personajelor interpretate. Aldonza – Dulcineea este, însă, tipul de personaj care-i vine ca o mănușă. Atît partitura dramatică, cea muzicală, cât și provocarea fizică o solicită la maximum și-i permit să evolueze într-un registru artistic complex. De la frivolitate, aroganță și revoltă împotriva unui destin nedrept, la duioșie, compasiune, tandrețe, Aldonza – Dulcineea se întrupează într-un personaj complex, incitant, încântător.

„Omul din La Mancha” este una dintre montările de largă respirație scenică, un succes sigur acum, dar și pentru încă multe stagiuni viitoare.

Maria Vesa Aursulesei