Construindu-și cu grijă o descendență ilustră, ce duce la Attila și Arpad, poporul ungar își are originea în triburile hunice/altaice și în triburile de limbă uralică/ungurii care și-au constituit centrele de putere în Câmpia Panonică.

Triburile hunice venite în jurul anilor 400 și cele de limbă uralică sosite cu cca. 400 de ani mai târziu, după acțiuni de prădare și războaie nenumărate, se stabilizează în Câmpia Panonică.

Puțin numeroase, majoritar formate din luptătorii rămași după războaiele purtate și probabil și împuținate de migrații iminente, în acea perioadă, au trebuit să coabiteze într-un areal multi etnic.

Așa se face că Regatul Ungariei, întemeiat de regele Ștefan I, era o țară multi etnică. Se menționează faptul că, începând cu Ștefan cel Sfânt și până la dispariția Regatului Ungariei, Mohaci 1526, Transilvania nu a făcut parte niciodată din acesta, fiind voievodat autonom.

În 1699 Transilvania este înglobată în Imperiul Habsburgic.

Desființat în urma Revoluției din 1848-1849, consecință a Pactului Dualist din 1867, Ungaria redevine regat în cadrul Imperiului Habsburgic, numit, din acel moment, Imperiul Austro-Ungar.

După 1867, a fost promovată o politică intensă de maghiarizare având ca țintă schimbarea relaţiilor etnice în favoarea maghiarilor.

Drept urmare, ungurii, o națiune mică au făcut eforturi disperate, presărate, din păcate, din belșug, cu metode agresive, forțând  sporirea populației de naționalitate maghiară într-un areal multi etnic.

La sărbătoarea mileniului din 1896, spre exemplu, Societatea de Maghiarizare a Numelor, nemulţumită de rezultatele acţiunii de maghiarizare a numelor, a expediat, într-un ritm frenetic, noi metodologii şi propuneri de nume tuturor acelora care, prin poziţia lor, puteau contribui la aplicarea deciziilor (directori de şcoli, ziare şi reviste, societăţi financiare şi industriale, arhive etc.), în manifeste menţionându-se: „nefăcând parte din rândul marilor naţiuni şi, din cauza teritoriului, neputând să mai crească în mijlocul lor, Ungaria îşi urmează instinctul în timp şi caută să înhaţe toate mijloacele legale şi curate prin care se uşurează contopirea – în mica patrie – a tuturor fiilor săi, alcătuind o unică şi mare familie.

Cursul contopirii a pornit fără zgomot, din fericire şi devine tot mai simplu.

Împrejurările sunt favorabile, dar timpul nu aşteaptă.

Trebuie să stăm la pândă, să nu rămânem de căruţă, dar, mai ales, să nu scăpăm vrabia din mână.”

Termenul de maghiarizare reuneşte politicile de asimilare etnică promovate de autorităţile din Regatul Ungariei/Ungaria în diverse momente ale istoriei şi, uneori este folosit şi pentru a defini o mai largă discriminare etnică folosită ca şi argumentare  pentru existenţa maghiarizării.

La început de secol XIX, în Dieta de la Budapesta, se declară triumfalist „terminarea procesului de maghiarizare a secuilor din Ardeal”!!

Pentru o lungă perioadă de timp numărul etnicilor care trăiau în Regatul Ungariei  a fost mult mai mare decât al etnicilor unguri.

Din datele recensămintelor din 1787, populaţia regatului maghiar număra 2,3 milioane de unguri şi 5,6 milioane de alte etnii.

În 1809, populaţia număra 3 milioane de unguri şi 7 milioane de alte etnii.

După 1867, a fost promovată o politică intensă de maghiarizare având drept urmare schimbarea relaţiilor etnice în favoarea maghiarilor. Aşa se face că în 1900 numărul vorbitorilor de limbă maghiară din regat era de 8,5 milioane, iar numărul vorbitorilor de alte limbi de 8,1 milioane

În 1910 numărul vorbitorilor de limba maghiară era de cca. 9,9 milioane, iar a celorlalte limbi de 8,3 milioane.

Deznaţionalizarea şi maghiarizarea românilor din Ardeal a îmbrăcat forme deosebit de virulente între anii 1700-1918, cu precădere, așa cum s-a afirmat mai sus, în perioada dualismului austro-ungar, sens în care câteva date de referinţă dau concreteţe procesului: distrugerea unităţii demografice a românilor ardeleni;  maghiarizarea Bisericii greco-catolice române; desfiinţarea autonomiei Bisericii Ortodoxe Române; maghiarizarea învăţământului, interzicerea culturii româneşti în Transilvania;  desfiinţarea presei româneşti şi a organizaţiilor politice a ardelenilor, precum şi împiedicarea accesului românilor la instituţiile financiare.

În 1918, în urma înfrângerii din Primul Război Mondial, Imperiul Austro-Ungar se destramă, Ungaria devine stat independent iar Transilvania alege să se unească cu România, alegere consfințită de Aliați grație și considerentului că populația majoritară era de naționalitate română!

Imediat după război, probabil speriați de perspectiva unei Ungarii independente, după sute de ani sub stăpânirea altor națiuni, Istvan Bethlen, devenit premier al Ungariei în 1921, contele Pal Teleki, premierul Ungariei în 1920-1921 și contele Myklos Banfy se gândesc la unirea României cu Ungaria, oferind, în mod precis, prin emisarii lor, Coroana Sfântului Ștefan regelui Ferdinand. Ionel Brătianu, pe atunci președinte al Consiliului, a respins propunerea, deși regele Ferdinand și regina Maria o priveau cu favoare.

În ajunul celui de Al Doilea Război Mondial, urmare Dictatului de la Viena, Ardealul de Nord trece la Ungaria și prin Pacea de la Paris, revine la Patria Mumă. În această scurtă perioadă de timp cât Transilvania de Nord a fost sub stăpânirea Ungariei, se înregistrează crime abominabile comise de unguri asupra românilor, atrocitățile din comunele Ip, Trăznea etc. fiind bine cunoscute în țară și străinătate!

Iată ce scria cu puțin timp în urmă Dűcső Csaba (Dűcső Csaba, NINCS KEGYELEM – Atila Amos, Arpad ivadeka fel ayu honfoglalasra!

Budapest, 1939, tavasya, pag. 156), iniţiatorul şi teoreticianul programului de exterminare a populaţiei româneşti din Ardeal, apărute în 1939 sub titlul „Nincs kegyelem”:

„ Naţia ungară este cea mai splendidă realizare a rasei dominante mongole, care nu cunoaşte decât victoria. În noi fierbe sângele lui Attila, al lui Arpad şi al lui Gingishan.” şi mai departe, citând cuvintele leventului Torday, care se adresează prietenei sale Piroska:

„Eu nu aştept să vină răzbunarea. Nu aştept!

Voi suprima pe fiecare valah ce-mi iese în cale! Pe fiecare îl voi suprima! Nu va fi îndurare.

Voi aprinde satele noaptea – satele valahe!

Voi trage în sabie toată populaţia; voi otrăvi toate fântânile şi voi ucide până şi copii din leagăn; în genere, voi distruge acest neam.

Pentru nimeni nu va fi nici o milă.”

Meandrele istoriei aduc în România Evenimentele din Decembrie 1989.

Nici nu s-a uscat bine sângele vărsat pe 22 decembrie şi pe 24 decembrie 1989, Géza Domokos anunţă formarea, iar pe 16 ianuarie 1990, ia naştere UDMR, falanga din România a terorismului etnic iredentist maghiar, cu scop declarat, încă de la înfiinţare, de apărare a intereselor maghiarilor din România!

Şi atunci, întrebare firească: cât de democrată poate fi o asemenea formaţiune politică? Păi, să derulăm evenimentele şi vom vedea imediat.

Acţiuni concertate se derulează cu repeziciune: la primăria din Odorheiul Secuiesc dispar toate inscripţiile în limba română, László Tökés declară că pentru el limba română a fost un instrument de tortură, se înfiinţează sindicate pe criterii etnice, se cere şi se obţine, de UDMR, separarea claselor române de cele maghiare la liceele

„Papiu Ilarian” şi „Bolyai Farcas”, se încearcă a da afară, peste noapte, elevii români, elevii maghiari îi sfidează pe profesorii români, iar pe 31 ianuarie 1990 intră în grevă (cine o fi fost în umbra lor ?), în data de 10 februarie 1990 are loc o demonstraţie a maghiarilor, la Târgu Mureş, unde se cer şcoli cu predare în limba maghiară, reînfiinţarea universităţii Bolyai la Cluj, evident cu predare tot în limba maghiară, profanarea statuii lui Avram Iancu din Tg.

Mureş, pe 10 martie 1990, la Sovata, a fost doborâtă de pe soclu statuia lui Nicolae Bălcescu, pe 12 martie 1990, începe greva studenţilor maghiari de la IMF Tg. Mureş cărora li se oferă admitere şi cursuri în limba maghiară (prostie monumentală !). Pe motivul aniversării împlinirii a 142 de ani de la revoluţia ungară, steaguri tricolore maghiare de aceiaşi mărime şi din pânză de calitate foarte bună, pretutindeni, intonarea imnului de stat al Ungariei, etc, data de 15 martie 1990 marchează începutul unor evenimente tragice, la Tg. Mureş, sfârşite cu moartea a 5 persoane, 278 de răniţi, 30 de persoane trimise în judecată etc.  La 1 septembrie 1992 a fost emisă o sentinţă de executare a 10 ani de închisoare, pentru Ernő Barabás, cel care l-a agresat grav pe Mihăilă Cofariu în cursul evenimentelor de la Tg. Mureş, iar în februarie 2007 Tribunalul Mureş a emis un mandat de arestare pe numele Ernő Barabás, fiind aflată adresa acestuia din Ungaria cu ajutorul Interpol-ului. Autorităţile din Ungaria nu doresc extrădarea acestuia! Se amplasează, pe teritoriul României statui ale maghiarilor ucigași de români, se agresează români care îndrăznesc să serbeze Ziua Națională a României, se interzic, în mod criminal, investiții în județele Harghita și Covasna, de frica schimbării raportului etnic în favoarea românilor, se schimbă denumiri de străzi, înlocuindu-se numele unor personalități din Istoria României cu acelea a unor „neica nimeni” unguri, etc.

În perioada post-decembristă, UDMR, printr-un joc al evenimentelor, a activat, mai mult sau mai puţin, la guvernare, poziţie pe care a fructificat-o, din plin, pentru a da continuitate vechilor strategii, asupra cărora ne-am oprit mai sus, urmărind cu tenacitate, prin şantaj politic, împlinirea „idealurilor” terorist iredentiste, acţiuni care s-au constituit nu numai prin acte de sfidare a sentimentelor naţionale româneşti dar şi printr-o gravă ofensă a principiilor democratice şi de drept general acceptate :

* colaborare în organizarea ieşirii din România şi oferirea de protecţie în Ungaria a unor cetăţeni români de etnie maghiară, condamnaţi pentru săvârşirea de delicte grave în timpul evenimentelor de la Târgu Mureş, din martie 1990;

*  propuneri de enclavizare a României prin formarea aşa zisului „Ţinut Secuiesc” sau, mai nou, de formare de regiuni de dezvoltare economică, una din aceste regiuni cuprinzând, evident aşa zisul „Ţinut Secuiesc” etc.  Propunerea se armonizează perfect cu declaraţia Preşedintelui Parlamentului Ungar, Kover Lazlo, făcută cu ocazia organizării unei şedinţe a Consiliului Naţional Secuiesc la sediul Parlamentului de la Budapesta (nov. 2010), la care au participat cca. 300 de maghiari din Covasna, Harghita şi Mureş, invitaţi fiind preşedintele şi premierul Ungariei: „Autorităţile de la Budapesta vor sprijini fără rezerve realizarea autonomiei Ţinutului Secuiesc…” şi faptul, nu lipsit de semnificaţii (ceremonial terorist iredentist modern?), prin care participanţii au depus un jurământ, la coroana regelui Ştefan cel Sfânt, prin care se angajează că vor lupta pentru realizarea Ţinutului Secuiesc. Acum este clar, ca lumina zilei, că afirmaţii de genul: „autonomie culturală a minorităţii maghiare din România”, nu mai amăgeşte pe nimeni şi pentru că odată, să zicem, realizată, precepte statuate în lucrarea „Românii din Ungaria”, precum: „maghiarizarea învăţământului, interzicerea culturii româneşti în Transilvania” etc, au cale liberă de punere în practică! Istoria Ardealului stă mărturie! Bine, bine, dar care secui???

Intensificarea demersurilor separatiste şi autonomiste ale liderilor maghiari, prin fluturarea lozincii aşa zisului „Ţinut Secuiesc”, se produc în condiţiile în care fizionomia etnică a judeţelor Covasna, Harghita şi parţial Mureş, în acord cu recensământul din 2002, era de 36 % români, 4% rromi, 59,2% maghiari şi….practic lipsa etnicilor secui, maghiarizarea lor, așa cum am arătat mai sus, fiind terminată încă de la începutul secolului XIX!

În ultima perioadă de timp, însă, se observă, clar, o schimbare a retoricii terorismului etnic iredentist maghiar. Dacă argumentele istorice, ale cercetărilor arheologice (situri dacice, spre exemplu, se găsesc și pe teritoriul actual al Ungariei) etc. au fost negate cu non-șalanță (nu-i așa, „cuvintele sunt făcute pentru a ascunde gândurile!”) etc., cercetările genetice și progresele extraordinare ale geneticii, matematică nu alta, au fost de natură a descumpăni definitoriu vajnicii iredentiști, în sensul că acestea arată, fără putință de tăgadă, că genomul specific populației geto/daco/române, în arealul carpato-pontic, este predominant, genomul specific etniilor cu ascendent hunic și/sau uralic fiind practic inexistent sau neglijabil!!!

Așa se face că acum nu mai auzim de autonomie etnică ci de autonomie teritorială, mizându-se pe calitatea neamului românesc „stupid de cumsecade” (așa cum îi numește pe români Laszlo Tokes în „Testamentul lui Laszlo Tokes” pe care-l anexăm) când, în cazul ipotetic de realizare a ei, agresivii iredentiști văd reeditarea scenariilor de maghiarizare derulate în perioada 1700-1918!!!

„Testamentul lui Laszlo Tokes”, redactat în 10 puncte, trebuie citit, nu numai că aici este cuprinsă noua strategie de dezmembrare a României urmată de maghiarizare, visul teroriștilor etnici iredentiști, dar aflăm că „cel mai mare dușman al maghiarimii este ADN-ul” , că trebuie schimbată atitudinea față de secui asmuțindu-i împotriva românilor, Transilvania trebuie declarată stat de sine stătător abandonându-se, formal, proiectul Ungaria Mare, că, tot formal, pe maghiari îi interesează mai mult Bucureștiul decât Budapesta, că trebuie acționat hotărât împotriva depopulării Transilvaniei de elementul unguresc, că dușmanii lor irevocabili sunt românii, mai ales cei din Regat, pentru că fără sprijinul lor nu era nici 1 Decembrie 1918, nici Trianon-ul etc.!!!

Trei lucruri trebuiesc menționate, anume, primul, să recunoaștem că acțiunile teroriștilor etnici iredentiști maghiari, definite de Tokes, sunt promovate consecvent motiv pentru care se impune să fim atenți în a le contracara, în al doilea rând că nu s-a renunțat nicicând la Ungaria Mare, în al treilea rând, faptul că se recunoaște că maghiarii din România sunt ROMÂNI MAGHIARIZAȚI și că UDMR-ul  este, în fapt, UDRMR – UNIUNEA DEMOCRATĂ A ROMÂNILOR MAGHIARIZAȚI DIN ROMÂNIA!!!!

Himera Ungariei Mari întreținută de iredentismul maghiar, având drept punct de plecare cuceririle vremelnice făcute la scara istoriei de o generație bună de regi unguri, într-un areal unde geto-dacii/românii au fost dintotdeauna stăpâni, este tot la fel de năstrușnică precum, spre exemplu, Italia ar revendica teritoriul  Ungariei stăpânită de Imperiul Roman vreme de cca. 400 de ani, sau Turcia, care a transformat Ungaria în pașalâc pe durata a cca. 150 de ani, sau Austria etc., etc….

Pe cale de conseciță, maghiarii din Transilvania sunt urmașii vechilor geto-daci, UDMR-ul ar trebui să se autodizolve, membrii lui urmând a se îndrepta spre celelalte partide românești, 1 Decembrie este deopotrivă și DATA ANIVERSARĂ și  pentru românii maghiarizați din Transilvania, care marchează revenirea Transilvaniei la Patria Mumă, România și realizarea Marii Uniri!!!!

Sigur că adevărul incontestabil definit de matematica studiilor genetice este greu de acceptat de iredentismul terorist etnic maghiar, dar toate forțele din România, științifice, politice, mass-media, celelalte puteri din stat, administrative etc. trebuie să acționeze unit pentru conștientizarea românilor maghiarizați din România că în sângele lor curge sânge geto-dac, că ei sunt fii României pentru a cărei prosperitate trebuie să lupte!

Cât privește modul de gândire, dement, al iredentismului terorist etnic maghiar, anexez  și un material întocmit de profesorul sârb Miodrag Stanojevici, intitulat „Scrisoare profesor Miodrag Stanojevici” (alături de alte materiale pe tema discutată), din care reprodc ultimul paragraf:

„ Un ungur pribeag bate la uşa unui valah.

Acesta, ospitalier, îl primeşte în casă. Îi întinde masa, oferindu-i ce are mai bun în cămară.

Ungurul, în timp ce se ospătează, pune ochii pe nevasta valahului (frumoasă, bineînţeles) considerând că ar fi normal ca după ospăţ valahul să îi ofere şi un desert, adică nevasta. I

Indignat de faptul că după ce s-a săturat, valahul nu-i oferă şi nevasta, ungurul îi trage o palmă zdravănă valahului şi încă una.

Înainte ca mămăligarul să se dezmeticească, ungurul fuge pe uliţă strigând din toţi rărunchii: săriţi oameni buni, că mă omoară valahul, sunt o victimă.

Aşa că, valahi, fiţi înţelegători şi daţi-le şi nevasta, dar vă avertizez că nu le va ajunge. Următoarea lor dorinţă va fi casa voastră.”

SĂ FIM UNIȚI, ÎN CUGET ȘI-N SIMȚIRE, ROMÂNI MAGHIARIZAȚI ȘI ROMÂNI, LA ANIVERSAREA A 100 DE ANI DE LA MAREA UNIRE FĂPTUITĂ LA 1 DECEMBRIE 1918 !

Gh. Iovan