A fost o zi frumoasă de vară, în care turiștii au putut să se bucure de peisaje, de bunătățile localnicilor din satele Colești și Izbuc, toate completate de ospitalitatea călugărilor de la Mănăstirea Izbuc.

Satul Colești invadat de bicicliști
Pornirea s-a dat din satul Colești de la Căminul Cultural, unde cei peste 50 de participanții după ce și-au făcut ultimele pregătiri au încălecat bicicletele și au pornit în razele soarelui spre Mănăstirea Izbuc.
Cei care au rămas în sat au tras cu ochiul la îndemânarea cu care meșterii populari înșiră mărgele sau transformau lemnul și lâna în lucruri de preț.
După ce au admirat dolinele și peisajele Platoului Carstic Vașcău bicicliștii s-au bucurat de prima pauză programată de organizatori.
Agenția de Management al Destinației i-a ghidat pe vizitatori la portalul Peșterii Câmpeneasa, situată într-o dolină a Platoului Vașcău. Este bine de ştiut că apa care izvoreşte la mănăstire (ca un izbuc), ieşind la suprafaţă din timp în timp, este chiar din peştera vecină, situată dincolo de colină.

Turism responsabil printre doline
Adulții și copii prezenți au aflat că dolina este o formă de relief carstic cu aspect de pâlnie și că aceasta se formează prin dizolvarea la suprafață a unor roci solubile.
În plus aceștia au fost sfătuiți să aibă grijă de mediul înconjurător, să nu distrugă flora, să nu arunce flacoane și pungi de plastic la voia întâmplării, deoarece acestea sunt duse de vânt și apă în peșteri, iar evacuarea lor de acolo este foarte dificilă. Turiștii au fost îndemnați să adune ambalajele în rucsac și să le arunce doar în locuri speciale, de colectare a deșeurilor.
După o scurtă lecție despre ceea ce înseamnă practicarea unui turism responsabil, ecologic şi durabil, curajoșii însoțiți de un reprezentant al salvatorilor montani din Bihor s-au aventurat și au coborât până la primul balcon situat deasupra întrării în peșteră.
Cuminți și tăcuți au ascultat preț de câteva clipe concertul oferit de: ecoul apei, care rezona din contactul cu calcarul și de liliecii care în zbor după o gâză, mai ridicau tonul.

Plăcinte servite-n poartă, ca la bunica
Ploaia scurtă de vară a venit ca o mănușă. Stropii reci i-a mai răcorit pe bicicliștii înfierbântați de la pedalat. Al doilea popas a fost o surpiză. O familie din Izbuc i-a întâmpinat pe turiști cu plăcinte tradiționale și apă rece de fântână. Vestitele „pancove”, cum le spun localnicii, „moşocoarda şi roşteuţu” sunt la mare căutare oricând, nu numai pe foame.
Pantele șerpuitoare care traversează satele Izbuc și Călugări au fost o provocare pentru mulți dintre participanți. Cei mai antrenați au urcat în șa, alții pasionați de peisaje au preferat să mai facă câte o poză, sau să mai stea de vorbă cu câte un localnic. Interesante şi instructive sunt şi poveştile seniorilor trecuţi de opt decenii de viaţă despre eroi neamului proveniţi dintre săteni.

Odihnă și ospitalitate
Sosirea și repausul de la Mănăstirea Izbuc a priit tuturor. După o primire călduroasă a tânărului părinte Antonie, turiștii au pornit într-un tur al lăcașului monahal. Documentele mărturisesc că încă din secolul al XI-lea au existat călugări care au vieţuit în acest loc. Actuala Mănăstire a fost construită între 1928 şi 1930, iar în prezent adăposteşte peste 30 de monahi. Biserica de lemn, paraclisul de piatră, biserica nouă au făcut o primă dezvăluire a continuității și dârzeniei celor care au avut și au grijă de Mănăstirea Izbuc.
Cel mai vechi lăcaş de rugăciune din Bihor, este cunoscut, în primul rând, pentru izvorul unic în Europa. Se spune că apa, care se ridică din timp în timp dintre pietre, are puteri miraculoase. Potrivit legendei, izvorul tămăduitor a devenit cunoscut după ce un copil orb care se plimba în zonă, i-a auzit susurul şi s-a oprit să se spele. De îndată ce şi-a atins ochii cu apă ieşită la lumină, băiatul a început să vadă.
Încărcați de istoria locului monahal cei 50 de turiști au fost invitați la o gustare din care nu a lipsit delicioasa gogoașă cu zahăr sau ”pancovă”. La plecare turiștii au primit câte o iconiță și invitația de a mai trece pe la mănăstire.

Aventură, spectacol și degustări de mâncare tradițională
Întoarcerea spre Colești a fost făcută pe același traseu. O parte dintre bicicliști, cei cu mai multă experiență au încercat o altă rută. Drept, mai istovitoare, dar plină de aventură. Însă ciorba caldă preparată la ceaun le-a potolit și lor foamea, odată ajunși în Colești.
Ziua de sâmbătă s-a încheiat cu un spectacol mai rar întâlnit: scalda bivolilor în tăul din mijlocul satului, degustări de produse tradiționale: brânzeturi și preparate din lapte de vacă, bivol și capră. Nu au lipsit nici delicioșii cârnăciori ”vișli” serviți cu muștar și boia, iar muzica folk i-a ținut treji pe cei care au rămas peste noapte în Colești.

Plimbare de duminică
Vizitatorii care au înnoptat în sat au avut parte de o duminică caniculară. Înainte ca soarele să-și arate colții, au pornit la pas spre Peștera din Valea Popii și vârful Sfăraș de unde au admirat peisaje ale Munților Codru Moma și a depresiunii Beiușului.
La întoarcere, familiile Hoțopan și Quim Rueda Pilar, sufletul evenimentului i-au răsplătit pe turiștii întorși de pe traseu cu o masa caldă. Meniul a fost delicios: supă-cremă de nuci verzi şi legume, paste cu tocăniţă de bivoliţă, carpaccio de păstrăv şi drept desert, supă macedoneană, adică făcută din mai multe feluri de compoturi şi peste toate un tort de bezea de frăguţe de-ţi lăsa gura apă.

Turiștii au promis că vor reveni la Colești
Turiştii au spus că, pentru ei, satul e o destinație în care vor reveni cu drag. ”Este un loc plăcut, care acum are nevoie de sprijinul admnsitrației locale. Tinerii implicați au dat tonul, eu ca și turist voi reveni” a mărturisit un vizitator. Pentru românii plecaţi de mai multi ani, în cele mai indepărtate colţuri ale lumii, revenirea la ţară este mai mult decât un remediu pentru spirit ţi trup. Pentru alţii aflaţi pentru prima dată pierduţi în peisaj este o încântare imposibil de descris în cuvinte.
O doamnă venită în vacanță din Canada a declarat că: ” e minunat să știi că din Colești poți porni într-un traseu pe bicicletă spre o peșteră și mănăstire”. Doi tineri orădeni care au venit special pentru produsele tradiționale au mărturisit că nu se așteptau ca brânza ori borcanele cu gemuri și sosuri să fie atât de gustoase.

Gabriel Bonaciu, text şi foto