Guvernarea tehnocrată pare că a decis să dea tot ce poate pe ultima sută de metri. Preşedintele Johannis, cel care o veghează din umbră, constată şi el abia acum că pupila sa, Alina Gorghiu – să nu uităm cum a „înscăunat-o”, aproape cu forţa, la conducerea PNL, are o prestaţie catastrofală şi că ultima redută în faţa tăvălugului PSD, rămâne echipa lui Cioloş.
După semieşecurile, dacă nu înfrângeri în toată regula, înregistrate în tentativele de reducere a birocraţiei, de reformare a sănătăţii sau învăţământului, Guvernul mai bagă un băţ în gardul construit cu atâta migală de administraţiile precedente, de data asta în curtea aşa zişilor revoluţionari. Anchetatorii au descoperit, deocamdată, 290 de indemnizaţii acordate pe criterii clientelare, din cele peste 3.500 certificate de revoluţionar aflate în plată. Secretarul de stat Adrian Sanda a fost ridicat de procurori, care îl suspectează că împreună cu Denisa Corina Tănase (avocat, secretar general la SSPR) şi Cristina Valentina Cechi (avocat, şef serviciu pentru revoluţionari) de la SSPR că au inclus, nelegal, localităţile Deva, Buzău, Brăila,Târgovişte şi Herculane în categoria oraselor martir în care s-a tras între 16-22 decembrie 1989 (până la fuga dictatorului Nicolae Ceauşescu). În baza titlurilor, impostorii au beneficiat de o indemnizate lunară de 2020 lei. Premierul l-a demis pe Sanda iar procurorii continuă să-i aducă cu dubele, din teritoriu, pe şefii filialelor de revoluţionari implicaţi în falsificarea documentelor pentru emiterea titlului de „luptător cu rol determinant” la Revoluţia din decembrie 1989, dar problema nu este nici pe departe rezolvată. Urmează un lung şir de procese, în care impostorilor li se vor cere banii înapoi, aceştia vor prezenta dovezi peste dovezi că s-au sacrificat pentru patrie şi totul va fi îngropat în câteva condamnări simbolice, după reţeta atât de bine încetăţenită în ultimi ani.
Pare că nu se mai termină odată. Suntem în mijlocul unui vârtej de demiteri, de arestări şi cu toate acestea în orice punct al administraţiei prin intermediul căruia se poate obţine ceva apare disponibilitatea la corupere din chiar ziua numirii funcţionarului respectiv. Ce mai este şi asta, când unde şi cum a apărut titlul de „Luptător cu Rol Determinant”? Am căutat mult până să găsesc. Cică ar fi atribuit „celor care în perioada 14 – 22 decembrie 1989 au avut un rol determinant la declanşarea şi victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989, şi-au pus viaţa în pericol în confruntările cu forţele de represiune, au ocupat şi apărat obiectivele de importanţă deosebită, care au aparţinut regimului totalitar, doar în localităţile în care, în urma acestor acţiuni şi confruntări, au rezultat persoane ucise, rănite sau reţinute, până la fuga dictatorului”. Cine naiba mai stabileşte şi asta? Iată, o echipă care s-a dovedit a fi fost formată din infractori. Uneori mă minunez şi eu cât de departe poate să meargă imaginaţia românilor. Cum apare o pensie nouă pe undeva, hop şi şpaga pentru obţinerea ei pe căi frauduluoase. Ca şi cum nu ar fi existat deja vechile titluri şi diplome, acordate şi acelea de-a valma familiilor victimelor şi deopotrivă militarilor şi securiştilor care au coordonat şi executat simulacrul acela (am scris recent, tot în acest spaţiu, despre schimbarea totală a paradigmei oficiale cu privire le evenimentele din Decembrie 1989, odată cu redeschiderea Dosarului Revoluţiei, în care Ministerul Public afirmă negru pe alb că după 22 a avut loc o amplă mişcare regizată a luptelor de stradă, executată după un plan bine stabilit anterior, menită să-i legitimeze pe noii lideri şi că toate faptele din acea perioadă sunt cercetate din această nouă – pentru stat – perspectivă).
Este un dosar respingător, în care este foarte puţin probabil să se facă vreodată lumină. Sunt implicate mult prea multe personaje cu foste mari funcţii în zona militarizată a statului şi a căror influenţă, chiar şi după pensionare, nu pare a se fi diminuat. Noul scandal al certificatelor de revoluţionar, alăturat celui potrivit căruia până şi şefa Autorităţii Electorale Permanente – câinele de pază al corectitudinii alegerilor, nu-i aşa? – ar fi implicată în spălare de bani şi luare de mită, dezvăluie o societate bolnavă rău, în care sărăcia accentuată nu mai poate fi invocată ca ultim şi irefutabil motiv pentru corupţia endemică. Trebuie să fie resorturi intime, de căutat în sistemul naţional de educaţie dar şi în cel de coerciţie, care ne-au adus până la josnicia de ne trafica memoria colectivă şi, în cele din urmă viaţa şi moartea.

Virgil Cosma