Du-te la …
UZP Bihor on YouTubeFeed RSS

Un Leonardo da Vinci al României, George Baron Loewendal


Am fost, am văzut și mi se pare impropriu să numesc simplu, tablouri, acele miraculoase pânze ce se dezvăluie privirii, permițând sufletului să pătrundă peisajul lăuntric al ființei umane. în ipostazele sale cele mai intime și mai adevărate.

Chipuri de femei tinere și frumoase ca însăși frumusețea, ori de bătrâne cu expresii sculpturale, venind parcă din legendele Dochiei, chipuri de țărani ardeleni și munteni , dar mai ales chipuri de țărani și răzeși bucovineni, alături de portretele unor mari scriitori români – Liviu Rebreanu, N.D.Cocea,Gala Galaction, Tudor Arghezi, Mihail Sadoveanu – ori chipuri de mineri, surprinși în încordarea acerbă  de-ai smulge muntelui energia și tainele!
Sunt imortalizate  pe pânză marile și vechile monumente de cultură ale Bucovinei,  precum și peisaje din natură, unice, de-o măreție copleșitoare.
…Odată pătruns în mirificul univers lowendalian ai senzația stranie a unui seism interior ce dizlocă o falie în timp purtându-te cândva , undeva, în ancestral în însăși geneza
poporulu român.
Din fiecare creație vorbește nobilul blazon al adevărului, stirpea veche a nației române, pictorul întărindu-i pecețile “cu pecetea geniului său.”
Loewendal s-a topit, s-a zidit în fiecare lucrare. Între atâtea lucrări, n-am văzut nici una care să-i arate propriu-i chip. Există însă aici  o fotografie a unui bărbat frumos, cu ochi mari, căprui, scrutători și buni, fără urmă de trufie, fotografie care face corp comun cu cu universul a cărui imagine încerc să o sugerez.
 Revăd cu acuitate portretele răzeșilor și-n auz îmi sună  incantațiile  tulburătoarelor versuri eminesciene: ,, Scrisă-i soarta mea în creții/ / Întristatei mele frunți,,. Fețe brăzdate de suferință, de amărăciune și obidă și în nici un caz de resemnare. Din privirile dârze, curge fluidul gândului încărcat  de credință și de nădejdea într-un timp justițiar.Contemplându-i, înțelegem mai bine care ne sunt rădăcinile, învățăm să-i iubim pe acești făuritori de Timp! 
Să nu lăsăm seceta nepăsării să usuce aceste rădăcini,  căci s-ar usca însuși arborele genezei noastre.

…Opera lui George Baron Loewendal este una dintre cele mai frumoase lecții de iubire pentru neamul din care ne tragem seva. Marele artist și-a sudat pentru totdeauna destinul de creația sa cea mai îndrăgită: Măria Sa Țăranul !

De acest nobil blazon nu mai poate fi despărțit, cum numele lui Brâncuși nu mai poate fi rupt de lângă Coloana infinită, cum geniul Eminescu nu mai poate fi niciodată strămutat din Luceafăr. 

George Baron Loewendal născut în 10 mai 1897 la Sankt -Petersburg, decedat la 18 februarie 1964 la București

Sabina Măduța, Revista Contemporanul (20 mai 1988)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *