UZPR împlinește în luna ianuarie a anului 2026 o frumoasă vârstă, aducându-ne șapte ani completare la un centenar.

Ce mai poate aduce UZPR?

Nu numai că poate… ci dă ora exactă în presa scrisă și audio-vizuală, pornind cândva de la personalități marcante, ca Samson Abramovici, S. Albu, N. Rusu Ardeleanu, C. Băleanu, Al. Bălăceanu, Nicolae Batzaria, Ion Biciolla, Clement Blumenfeld, Brunea Fox, Sebastian Bornemisa, Vasile Canarache, Al Cazaban, I.N. Calafeteanu, Emanoil Cerbu, M. Conitz, Raoul V. Culianu, Jean Cuţana, George Cuţana, Romeo Drăghici, Nic Davidescu, Dinu Dumbravă, Ion Felea, Eugen Filotti, Constantin Graur, Mircea Grigorescu, Georges Horia, Alex Hurtig, Victor Iamandi, D. Iov, George Macovescu, George Mantta, Alexandru Mavrodi, G. Maxim, Nicolae Măciucă, Ion Martalogu, Ion Minulescu, Constantin Miciora, Ion Pas, Constantin Papacostea, I. Peltz, Cezar Petrescu, N. Pora, Liviu Nasta Popescu, Eugen Relgis, Moses Rosen, Henric St. Streitman, G. Stroe, Pamfil Şeicaru, Mircea Stein, Haralambie Tăriceanu, Gh. Teodorescu, Jean Vulpescu… care în anul 1919 au înființat cea mai mare și importantă asociație de creație jurnalistică din România; continuând cu alte nume de prestigiu, care au condus Uniunea după Revoluția din 1989, aici amintindu-i pe Doru Dinu Glăvan, Sorin Stanciu și continuând cu miile de doamne și domni care de-a lungul timpului au format un construct robust de presă, care azi adună peste 5.000 de jurnaliști profesioniști.
Despre utilitate publică

Utilitatea publică reprezintă o necesitate și o predispunere, prin care membrii dintr-o societate se angajează, dezinteresat și echidistant, în slujba aproapelui. Dar ce ne facem în momentele în care diferite tendințe sociale, politice, financiare, culturale etc. ne forțează să părăsim calea cea dreaptă, corectă – având spre cunoștință experiențe negative în istoria contemporană, în care libertatea de exprimare era manevrată într-un fel sau altul de anumite clase și interese? Răspunsul ne vine de la „norul de mărturii tăcute”, dar vocale, ale intelectualilor din acele vremuri, care, în furtuna prigoanelor, își alegeau și riscau libertatea și viața proclamând adevărul la „Europa liberă” și „Vocea Americii”. Toate aceste mii de voci și de șoapte au spart norii întunericului, aducând, prin curaj, luptă și suferințe, lumina Logosului, care ne-a adus libertatea.
Despre luptă în societatea contemporană

Cum putem păstra nealterate cuceririle aduse de toți acești eroi știuți și neștiuți? Oare cât de fermi trebuie să fim, ca ziariști profesioniști, în apărarea principiilor și ideilor care ne pot garanta construirea unei societăți democrate și corecte? Oare putem aduce dreptatea „lovind cu parul” în urmele putrede ale unei societăți trecute? Lovind nu vindecăm, ci mărim rana! Să nu distrugem, ci mai degrabă să salvăm ce se mai poate salva.

Lumea are nevoie de lumină, iar ziaristul profesionist este chemat la a arăta mai mult decât un adevăr parțial. Îmi vin în minte cuvintele pe care o bună prietenă și colegă de UZPR mi le-a destăinuit în premieră: „Cred că o ramură și o trăsătură a jurnalismului profesionist este aceea de funcționalitate… Jurnalismul funcțional este acela care nu se mulțumește cu a arăta defectele și realitatea societății, ci vine cu soluții, construiește, ajută”.
Despre trecut – prezent – viitor în presa profesionistă din România

Sf. Augustin (n. 354 d.Hr. Thagaste Algeria – d. 430 d.Hr. Hippo Regius), doctor al Bisericii Catolice și unul din cei mai importanți filosofi de la granița perioadei antice spre perioada medievală, vorbește în opera sa, Confesiuni, la Capitolul XI, despre TIMP. Autorul demonstrează în lucrare că trecutul nu are un… prezent al său, viitorul la fel, astfel că cele două variabile ale timpului nu există. Ce rămâne este prezentul. Dar oare prezentul poate fi măsurat, cuantificat? Există un prezent mai mare sau mai mic? Nu, prezentul are aceeași dimensiune: clipa! În consecință, viața omului se succede între finitatea clipei și infinitatea clipelor, astfel că prezentul nu este altceva decât pregătirea omului prin infinitatea clipelor pentru Infinitatea Vieții Veșnice. Putem fi buni, performanți, înțeleși de oameni, în măsura în care vom fi echilibrați nu numai în profesie, dar și-n viața cotidiană.

Să ne trăim cu bucurie infinitatea clipelor de pe pământ, să răspândim lumină și să ne iubim semenii! Și, ca jurnaliști, să „scriem împreună istoria clipei”.

La mulți (și înșeptiți) ani tuturor colegilor

din Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România!

Text semnat: Valeriu Ioan

(preluat de pe site-ul UZPR)