Potrivit tradiției, acești mucenici au trăit în vremea împăratului Licinius (308-324), prigonitor al creștinilor. Sfinții 40 de Mucenici erau soldați creștini și făceau parte din Legiunea a XII-a Fulminata din Armenia.

Aflând despre credința lor, Agricola, Guvernatorul Armeniei i-a silit să se închine idolilor. Deoarece au refuzat, au fost condamnați la moarte prin înghețare, în lacul Sevastiei. La miezul nopții, unul dintre soldați, a ieșit din apa înghețată, dar a murit. Cei rămași au început să se roage, iar apa lacului s-a încălzit, gheața s-a topit și 40 de cununi strălucitoare au pogorât asupra soldaților. Aceștia au fost scoși vii din lac, după care, însă, li s-au zdrobit picioarele cu ciocanele, murind ca niște martiri.

Astfel și foștii deținuți politici din România pot fi asemuiți acestor mucenici, îndurând și ei, în perioada comunistă, cumplite suplicii, torturi și schinjuiri în lungul lor periplu prin închisorile Gulagului românesc în care au fost aruncați pentru că au luptat împotriva regimului ateist de sorginte sovietică.