De ce este atât de obişnuit ca în Finlanda, un adolescent să termine primele 12 clase cu medii excelente, vorbind o engleză perfectă şi citind o carte pe săptămână ?
Ora 7:45 – drumul spre şcoală
Saili (în vârstă de 15 ani) aşteaptă autobuzul urban (pentru că nu există autobuze şcolare), care îl va lăsa la poarta şcolii. Autobuzul trece la fiecare 5 minute.
Finlandezii încearcă să-i facă pe fiii lor să fie independenţi de mici. Pe foarte puţini dintre ei, părinţii îi duc cu masina pina la scoala. Biletul este subventionat de municipalitate.
Potrivit legii, niciun elev nu poate locui la mai mult de 5 km distanţă de şcoală. În exterior, instalaţiile şcolii dau o impresie spartană. Niciun muc de ţigară, nicio hârtie pe jos, niciun „grafitti” pe ziduri.
Ora 9:15 – ora este de câte 45 de minute.
Finlandezii mizează pe studiile de limbă maternă, matematică şi engleză. 75% dintre materii sunt comune în toată ţara. Restul materiilor sunt alese de şcoală, în acord cu profesorii, părinţii şi elevii.
Orele sunt scurte, intense şi mai ales, foarte participative.
În interiorul şcolii, curăţenia este şi mai evidentă.
Totul pare nou, recent dat în folosinţă. Pe bănci şi pupitre nu sunt semne şi nu se scrijeleşte nimic. Şcoala este publică şi bineinteles gratuită, dar cu dotări şi instalaţii demne de un colegiu „scump” din Spania. Sălile de cursuri dispun de ecrane gigant de plasmă, televiziune cu circuit închis, acvariu de 200 de litri cu peşti tropicali, bucătărie completă, dispozitive audiovizuale, aer condiţionat, multe plante.
Câte doi elevi au calculator pe pupitru.
O duzină de maşini de cusut în sala de croitorie, aparate de sudură, scule de tâmplărie, schiuri… O sală de sport acoperită, un auditoriu – pentru orele de teatru şi o sală de mese cu autoservire.
Cărţile, rechizitele şcolare, mâncarea sunt gratuite.
Ora 12 – prânzul cu mâncare caldă, hrănitoare şi gratuită.
Saili are la dispoziţie o jumătate de oră pentru prânz, la restaurantul şcolii.
Legea finlandeză obligă ca meniul să fie gratuit, nutritiv şi cu multe feluri de salate şi fructe. Copilul bea apă sau lapte.
Costurile le plăteşte municipalitatea fiecărui oraş sau comună.
Dacă orele se prelungesc până după-amiază, şcoala are obligaţia de a oferi o gustare elevilor.
Ora 16:05 – revenirea spre casă
Acasă, Saili joacă hockey cu fratele lui mai mic.
Nu există delincvenţă, de niciun fel, mai ales şcolară, străzile sunt sigure. Când se lasă seara, Saili şi fratele lui, care au învăţat să gătească la şcoală, pregătesc cina pentru părinţii lor, dacă aceştia întârzie de la serviciu.
Ora 18:30 – cina familiei
Cina şi sauna (aceasta de 3 ori pe săptămână) sunt momentele în care familia se reuneşte.
Se conversează mult, mai ales despre proiectele copiilor, dorinţele, progresele şi nevoile lor. Dar în aceeaşi măsură, se fac şi planuri de vacanţă a întregii familii.
Ora 20:15 – verificarea temelor şi culcarea.
Copiii finlandezi au foarte multe teme de casă, deşi Saili le termină rapid, într-o oră sau două, pentru că de-abia aşteaptă să urce în pat şi să citească „Harry Potter” în limba engleză.
Pentru Saili, şcoala este ca un serviciu.
Dacă un copil doreşte să studieze, poate să ajungă medic, judecător sau inginer, chiar dacă familia este una săracă”. Educaţia fiecărui copil este suportată financiar de statul finlandez, aprox. 200.000 de euro, de la grădiniţă până la absolvirea unei universităţi. Sunt banii cel mai bine folosiţi din impozitele plătite de cetăţeni.
Studenţii plătesc doar cărţile şi mâncarea (2,50 euro la restaurantul facultăţii). Statul îi ajută să se emancipeze, dându-le subvenţii pentru închirierea unei locuinţe şi chiar primul salariu.
Elevii au un respect total faţă de profesori. Se vede în orice moment politeţea în relaţiile dintre ei.
Elevii nu poartă uniforme, dar sunt întotdeauna simplu şi corect îmbrăcaţi şi pieptănaţi.
Într-o şcoală din centrul capitalei Helsinki, sau dincolo de Cercul Polar, nivelul de pregătire este acelaşi.
Sistemul educaţional nu este elitist şi nu urmăreşte producerea de genii, ci atingerea unui nivel general mediu cât mai înalt.
Preşedinta Finlandei, profesoara Tarja Halonen, licenţiată în Drept declară: „Când îi cert pe studenţii mei, le spun că irosesc banii contribuabililor”. Nu există repetenţi, deşi nu există decât o singură oportunitate aceea de a lua un examen, pentru simplul motiv că viaţa însăşi se trăieşte o singură dată.
Se studiază până când se ia examenul, dar promovarea în anul următor este automată.
Ziua de lucru a lui Saili este intensă, de la 8 până la 15.
Orele sunt scurte, de câte 45 de minute. Una dintre recreaţii se petrece obligatoriu în aer liber.
Se stimulează raţionamentul critic înaintea memorării mecanice, se încurajează gândirea critică şi se discută.
Orele sunt relaxante, cum ar fi cursurile de dansuri de salon, teatru, artă digitală, coafură, arte marţiale, hockey, schi, gastronomie, primul-ajutor, dulgherie, mecanică sau muzică.
Elevii învaţă să cânte la vioară, chitară electrică sau la orice instrument preferă. Saili încă nu s-a hotărât ce vrea să facă după liceu: chimie, medicină veterinară sau creaţie de jocuri video. Îl intreb dacă se consideră un om fericit. Fără să clipească, îmi răspunde afirmativ.
Pentru un efect cât mai mare vă recomand să trimiteţi textul citit tuturor celor pe care-i cunoaşteţi ! Poate ajunge la ministerul educaţiei şi parlament! Nimic nu e ceva mai scump decât ceea ce primeşti gratis. Dar există un secret: În jurul anului 1600 s-a legiferat cu privire la persoanele care dacă nu ştiu să scrie şi să citească nu au voie să facă copii!

a consemnat: Traian Trica, Cluj Napoca