Arborii de Magnolia din Grădina Complexului Baroc, din Oradea, unic în Europa, își etalează cu nonșalanță, în acest sfârșit de martie, minunatele și impozantele coroane florale. Albe, roz, mov de o delicată și poetică gingășie și frumusețe, spre încântarea privitorilor. Cu fiecare zi, tot mai mulți.

Odată cu deschiderea superbelor flori, locul devine o atracție turistică, un adevărat pelerinaj. Un loc unde poposesc minute bune, încântați și fericiți că le pot vedea și admira, nu doar turiștii ori trecătorii de ocazie prin oraș ori prin zonă, ci și foarte mulți orădeni.

Au trecut mai mult de 100 de ani de când au fost plantați lângă Palatul Baroc din incinta acestui impresionant și frumos complex. Dar timpul a lucrat în favoarea lor. Din an în an, înflorirea e tot mai spectaculoasă, iar podoabele lor diafane răspândesc frumusețe, liniște și încântare in jur și înnobilează locul prin simpla lor prezență.

Și, poate uneori, când vântul e mai mult decât o adiere, parfumul suav urcă spre cele 365 de ferestre ale palatului, stăruind îndelung la una anume – fereastra camerei în care a dormit, cândva, Împărăteasa Sissi a Austriei, în scurtul său popas, pe aceste locuri.

Ei, acești arbori străvechi au fost martori discreți ai istoriei locului, ai metamorfozelor și destinațiilor pe care acest palat de referință le-a avut, de-a lungul vremii. Și poartă cu ei nu doar secretul milioanelor de priviri admirative, ci și tăcute și necunoscute povești. Și o nesfârșită iubire pentru locul și pământul care le-a adăpostit și le hrănește rădăcinile, în ciuda faptului că originea lor se află pe alt continent, la sute de mii de kilometri distanță.

În semn de omagiu și de recunoștință, ele își apleacă cu reverență crengile, până la pământ.

Între zidurile grele, încărcate de istorie și timp, magnoliile de la Palatul Baroc par o greșeală a naturii, prin lecția lor despre splendoare și tăcere.

Îți mulțumim pentru frumusețe și încântare, Arbore secular!

Maria VESA  AURSULESEI