A plecat, pe drumul fără întoarcere, încă un slujitor al culturii tradiționale românești din Bihor.
Dorel Codoban, cel mai important făurar de viori cu goarnă bihorean, solist instrumentist cu un repertoriu specific zonei Roşia, autentic și vechi, un povestitor dialectal cu mult farmec, un om dintre oameni, pentru oameni. I-a lăsat inima, „vioara îngheţată”, poate de gerul de-afară sau de grijile şi truda unei vieți, nu tocmai uşoare.

Dorel Codoban s-a născut la Lazuri de Roșia, în 1945, într-o familie de țărani harnici, obișnuiți a purta atât coarnele plugului, cât și a învârti hora și a-i da expresie, constante pe care le-au transmis și fiului care va rămâne în sat – devenind gospodar de frunte dar și un virtuoz al viorii, căreia a știut să-i dea trup, grai și suflet.
Până la vârsta de 11 ani, Dorel Codoban n-a știut de existența instrumentului muzical, care, mai apoi i-a marcat întreaga existență. L-a descoperit întâmplător, ascuns într-o cutie neagră a învățătorului din sat.

A participat la ,,Cântarea României”, a fost la diverse festivaluri, în Iugoslavia și Ungaria.
De la un meșter sârb a copiat schița viorii cu goarnă, și de atunci nu a fost nuntă-n sat de la care să nu lipsească, lipite una-ntr-alta, cetera și trompeta lui. Ca să le faci să sune frumos laolaltă, e muncă grea și ai nevoie să cunoști secretele lemnului, dar și ale metalului … de rezonanță.
– De ce tocmai vioara cu goarnă ?
– Fiindcă se aude departe, iar nunta este ceva ce nu se poate face pe liniște şi nici nu are farmec să folosești instrumente cu amplificare electrică.
Alături de Dorel a stat mândră și dreaptă Floarea Codoban, nevasta pe care a iubit-o şi la bătrânețe, cea care i-a fost de mare ajutor la şmirgheluit, la fixat „grumazul viorii”, la montat aparatul circular şi goarna.
,,Când dădea Dumnezeu ploaie, ne puneam amândoi la treabă. O bucată de șmirghel, o bucată de lemn de tei … Na, zîc, Florică, asta-i, dragul tatii, lucră fata tatii!”, mai spunea Dorel.

Dragostea pentru vioara cu goarnă
,,Într-o deplasare alături de Orchestra ,,Crișana” din Oradea efectuată în Serbia prin 1975, am văzut pentru prima dată o vioară cu goarnă. Acolo am desenat-o și acasă am confecționat una asemănătoare.
De atunci am făcut astfel de instrumente multor muzicanți. Fac din dragoste viorile și acum am o grămadă de comenzi, unele chiar din străinătate” – povestea, cu ceva timp în urmă Dorel Codoban.
Meșteșugarul a fost, zeci de ani unul dintre cei mai importanți și deosebiți colaboratori ai C.J.C.P.C.T. Bihor, meșteșugul lui și talentul lui fiind apreciate pretutindeni. Angajații Centrului Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Bihor îi vor păstra mereu vie memoria.
A colaborat de asemenea cu televiziunea și radioul naționale, a participat la sute de festivaluri folclorice, fiind pretutindeni, un exponent și un mesager de reală valoare a Bihorului.
În 7 februarie 2012, Dorel Codoban ne-a părăsit.
A plecat sus, la stele, să se odihnească puţin, sau să acordeze alte viori pentru măreția sufletului românesc, pentru neperechea expresie a muzicii noastre tradiționale, sau pentru a-și lua locul în sublimul Cor al Îngerilor. Dumnezeu să-l odihnească în pace!

Vasilică Ichim, OradeaPress