Du-te la …
UZP Bihor on YouTubeFeed RSS

Carl Woese încurcă ițele darwinismului; nihilismul lui Darwin este revoltător


Astazi publicam a șasea ăi ultima parte a recenziei cărtii lui A.N. Wilson, publicata anul trecut, Charles Darwin, Victorian Mythmaker („Charles Darwin, fauritor de mit”). Părțile anterioare pot fi accesate pe situl web AFR: http://www.alianta-familiilor.ro/charles-darwin-adio-teorie/. Comentariul de astazi se axeaza in mod special pe ultimele capitole ale cartii care explica influenta darwinismului si a evolutionismului asupra marxismului, ateismului si miscarile nehiliste si totalitare ale Secolelor XIX si XX. Incepem comentariul de astazi insa cu un mic rezumat a unui vast articol publicat in august de New York Times care sprijina una din temele majore ale cartii lui Wilson si pe care am redat-o deja de mai multe ori in comentariile noastre precedente: evolutionismul e in deriva, isi modifica tezele incipiente de la zi la zi pentru a le face compatibile cu noile descoperiri stiintifice care in loc de a confirma evolutionismul il dovedesc a fi fals. In alte cuvinte e vorba de o incercare sustinuta a adeptilor darwinismului de a mentine relevanta teoriei evolutioniste a lui Darwin pentru zilele in care traim iar evolutionismul compatibil cu noile descoperiri din domeniul geneticii si biologiei. O tema fundamentala a cartii lui Wilson este ca evolutionismul in forma lui clasica e pe moarte. Unul din oamenii de stiinta care i-au dat o lovitura de moarte este putin cunoscutul om de stiinta american Carl Woese.
 
Carl Woese încurcă ițele darwinismului
În 13 august New York Times a publicat un articol de peste 20 de pagini care confirma lipsa de viabilitate a darwinismului la inceputul Mileniului III si incercarile disperate ale adeptilor darwinismului sa-i mentina relevanta. Articolul discuta viata si descoperirile in domeniul biologiei moleculare ale lui Carl Woese, microbiolog la Universitatea din Illinois, pe care autorul il numeste The Scientist who Scrambled Darwin’s Tree of Life(„Omul de stiinta care a modificat pomul vietii a lui Darwin”). Subtitlul articolului e „How the microbiologist Carl Woese fundamentally changed the way we think about evolution and the origins of life”  („Cum microbiologul Carl Woese a schimbat in mod fundamental felul in care gandim despre evolutionism si originea vietii”) Articolul poate fi citit aici: https://www.nytimes.com/2018/08/13/magazine/evolution-gene-microbiology.html?rref=collection%2Fsectioncollection%2Fmagazine&action=click&contentCollection=magazine®ion=rank&module=package&version=highlights&contentPlacement=1&pgtype=sectionfront.
Woese a început să pună darwinismul și evoluționismul la îndoială încă din 1977. New York Times îl numeste „the most important biologist of the 20th century that you’ve never heard of” („Cel mai important biolog al Secolului XX de care nimeni nu a auzit”). Motivul este deoarece Woese a descoperit aspecte ale compozitiei noastre moleculare care „fundamentally reshaped what we think we know about life’s history, the process of evolution and the functional parts of living beings, including ourselves” („au redefinit in mod fundamental ce credem ca stim despre istoria vietii, procesul evolutiei si partile functionale ale fiintelor vii, inclusiv noi”). In anii 90 Woese a facut niste descoperiri importante care au dovedid ca gindirea darwinista clasica „was inadequate” („a fost inadecvata”). De fapt, New York Times il considera pe Woese atit de important in modificarea gindirii evolutioniste cum a fost Martin Luther in domeniul crestinismului si teologiei, adaugind la crestinism o a treia ramura principala, protestantismul. Woese, afirma New York Times, „was the foremost challenger and modifier of Darwinian orthodoxy” (Woese „a fost cel mai important provocator si modificator al ortodoxiei darwiniste”)
Woese a demonstrat, zice autorul, ca „we are not precisely who we thought we were. We are composite creatures, and our ancestry seems to arise from a dark zone of the living world a group of creatures about which science, until recent decades, was ignorant. Evolution is trickier, far more complicated than we realized.” („Nu suntem exact ceea ce am crezut ca suntem. Suntem creaturi complexe, si originea noastra pare sa se traga dintr-o zona obscura a lumii vietatilor, un grup de creaturi despre care stiinta, pina acum citeva decenii, nu stia nimic7. Evolutia e mult mai complicata si insalatoare decit am crezut”) De fapt, in opinia lui Woese, contrar darwinismului, fiinta umana isi trage origininea nu din maimute ci din alte surse.
Spre anii tirzii ai vietii, Woese a inceput sa-l dispretuiasca pe Darwin gasindu-i teoriile si rationamentele stranii si invalidate de descoperirile din domeniul microbiologiei si biologiei moleculare. In cuvintele autorului, „as Woese got older … he harbored an increasing disdain for Charles Darwin, distinct from but alongside his disdain for microbiology.” („In masura in care a imbatrinit Woese a tinut simtaminte de dispret fata de Charles Darwin, distincte de, dar simultan cu dispretul pentru microbiologie”) De ce? Pentru ca, in opinia lui Woese „Darwin himself, and the neo-Darwinian synthesis of ideas that became orthodoxy during the 20th century, saw evolutionary change as inherintly incremental and gave litttle attention to the processes of inheritance, variation and reproduction as they occur among microbes, as opposed to animals and plants.” („Darwin insusi, si sincretismul ideilor neo-darwiniste care au devenit dogma in Secolul XX, au vazut schimbarile evolutive ca fiind relativ mici si nu au acordat atentia necesara proceselor ereditare, varietii si reproductive care se produc in microbi, spre deosebire de animale si plante”).
Asta insa nu inseamna ca Woese este teist ori ca a promulgat o teorie creationista a originii speciei umane. Discutam pozitiile lui doar pentru a demonstra una din temele principale ale articolelor noastre si ale cartii lui Wilson: evolutionismul darwinist e in deriva, se mentine tot mai greu pe linia de plutire si descoperirile stiintifice din ultimele decenii contrazic evolutionismul darwinist in formele lui originale si clasice. In alte cuvinte, Darwin devine tot mai irelevant teoriei darwiniste si tezele lui tot mai marginalizate.
 
Nihilismul lui Darwin
In multe privinte Darwin nu a practicat ce a propovaduit. O formula centrala in teoria evolutionismului a fost procrearea, proces care in opinia lui Darwin elimina speciile slabe si le perpetueaza pe cele mai putermice si bine adaptate mediului. Darwin a fost, insa, perplexat de faptul ca, spre deosebire de lumea animalelor, societatea civila isi protejaza membrii vulnerabili si cauta sa le pastreze viata. In Orginea Omului Darwin lamenteaza faptul ca fiintele umane au abrogat procesul natural de eliminare a elementelor slabe din societate, ceea ce duce la slabirea vitalitatii rasei umane. Eliminarea speciilor slabe e o regula la animale, dar la fiintele umane ea nu e aplicata ceea ce, in opinia lui Darwin este „highly injurious to the race of man” („dauneaza grav rasei umane”) (Pagina 311) Din aceasta perspectiva, Darwin a sugerat ca fiintele umane inteligente sa nu se casatoreasca cu cele mai putin inteligente, iar societatea civila sa interzica saracilor si celor needucati sa aduca copii pe lume.
Aceasta doctrina a lui Darwin, zice Wilson, a generat eugenismul modern. Ideile eugeniste ale lui Darwin au devenit foarte populare in Germania, fiind promovate in special de Ernst Haeckel (1934-1919). Haeckel a construit piramida raselor umane, asezind rasa negroida la baza piramidei si rasa aryana in virful ei. Darwin a corespondat cu Haeckel. In septembrie 1874 Haeckle i-a scris lui Darwin ca „darwinismul a facut progres mare in Germania in ultimii ani, in mod special printre filosofi”. Haeckel promova idea ca selectia naturala, aplicata in lumea animalelor, trebuia aplicata si in domeniul raselor umane. Haeckel e creditat de darwinisti pentru ca a „transformat evolutionismul intr-o religie a germanilor, o religie fara creatie, Dumnezeu, rai sau iad”. (Pagina 319)
Darwin a devenit, de fapt, ateu. Asta e convingerea si concluzia finala a lui Wilson. Wilson respinge notiunea ca Darwin ar fi re-descoperit credinta in divinitate spre sfirsitul vietii. Wilson reda citeva fraze dintr-o scrisoare trimisa de Darwin unui nobil rus, Nicolai Aleksandrovich Mengden,  care l-a intrebat daca crede in Dumnezeu. Darwin ii raspunde: „sunt ocupat si inaintat in virsta si cu sanatatea subreda. Stiinta nu are nimic de a face cu Hristos. .. Cit despre mine, nu cred ca vreodata a existat revelatie” divina. (Pagina 320) Cu adevarat Darwin era batrin, daca nu in ani, in suflet. La 62 de ani afirma despre sine insusi: „ma simt atit de batrin ca Metusala”. Iar la 72 de ani, Darwin re-confirma din nou ca nu crede in Divinitate, intr-o scrisoare adresata avocatului britanic Francis McDermott. Intrebat de acesta daca crede in Noul Testament, Darwin raspunde la subiect: „Noiembrie 24, 1880: Stimate Domn, regret sa va informez ca nu cred in Biblie ca fiind o carte de revelatie divina si deci nu cred in Iisus Hristos ca Fiu a lui Dumnezeu.” (Pagina 352) Ironic, in 2015 aceasta scurta scrisoare trimisa de Darwin lui McDermott a fost vinduta la licitatie cu 197.000 de lire sterline.
Au fost anii in care Darwin a lucra la a sasea si ultima editie a Originii Speciilor, modificind treptat ideile evolutioniste originale ale primei editii atit de mult incit, in opinia lui Wilson, ultima editie „almost … contradicted … the original sunny confidence of evolutionism” („aproape ca a contrazis confidenta naiva originara a evolutionismului”). Tot in acei ani Darwin scrie si ultimul manuscris al vietii lui in care incearca sa explice de ce fiintele umane sunt atit de diferite de animale. De ce oamenii vorbesc dar maimutele nu? De ce fiintele umane cred intr-o Divinitate si se inchina unei Fiinte Supreme dar animalele nu? De ce fiintele umane se gindesc la viata dupa moarte si vesnicie dar animalele nu? Acestor intrebari relevante, scrie Wilson, nici Darwin nici adeptii lui nu le-au putut da raspunsuri cit de cit convingatoare.
 
Darwin si Marx
Darwin a fost si un simpatizant a lui Karl Marx, un lucru care se reliefeaza in corespondenta lui cu Marx si gindurile pe care cei doi si le-au impartasit. Karl Marx i-a trimis lui Darwin editia a doua a lui Das Kapital (1873) iar Darwin i-a trimis o nota de apreciere, confimind ca cei doi, cu toate ca au avut pasiuni intelectuale diferite, au „extins cunostinta … si vor aduce fericire si bunastare omenirii”. (Pagina 328) Cercetatorii, insa, au descoperit ca Darwin nici macar nu a deschis exemplarul lui Das Kapital trimis lui de Marx. Engels, insa, i-a contopit pe cei doi, afirmind in eulogia facuta de el cu prilejul mortii lui Marx, ca „asa dupa cum Darwin a descoperit legile evolutiei in natura umana, Marx a descoperit legile evolutiei in istoria omenirii”. (Pagina 328) Fara indioala in afirmatia lui Engles exista un simbure de adevar. Darwin si Marx au propovaduit eliminarea unui grup de fiinte de catre altele, Darwin a speciilor slabe de catre cele tari prin selectie naturala, iar Marx a asupritorilor de catre cei asupriti prin lupta de clasa.
Ideile au consecinte, iar ideile gresite cauzeaza victime. Acest adevar se aplica cu multa acuratete si lui Darwin. Ideile lui au fost imbratisate de Hitler si de alti tirani ai Secolului XX. Asta e una din concluziile finale ale lui Wilson: „Este corect sa afirmam ca Darwin a avut o influenta directa si dezastruoasa nu doar asupra lui Hitler ci in intregime asupra intregii gindiri politice de la mijlocul Secolului XX” („It remains fair, however, to say that Darwin was a direct and disastruous influence, not only on Hitler, but on the whole mid-twentieth-century political mindset”) (Pagina 346)
Ironic, Marx si Darwin au murit in acelasi deceniu al Secolului XIX si in aceasi tara, Marea Britanie, Darwin in 1882 si Marx in 1883. Impactul lor, iar mai tirziu a lui Freud, insa, a fost imens. In doar citiva zeci de ani inainte de moartea celor doi si dupa moartea lor s-a produs in Marea Britanie o decrestinizare in masa a clasei intelectuale britanice fara precedent. Cei doi, impreuna cu Freud, au construit o platforma stiintifica materialista, care, insa, devine tot mai subreda de la zi la zi. Intelectualii britanici au devenit infometati dupa o „religie noua”. Una pe care au gasit-o in religia secularismului, o religie de care Occidentul inca sufere si al carei sfarsit inca nu se vede pe orizont. In final, insa, e posibil ca adevarul sa fie acela exprimat de Lord Salisbury in 1894 vorbind despre evolutionism: „we live in a small bright oasis of knowledge surrounded on all sides by a vast unexplored region of impenetrable mystery” („traim intr-o oaza stralucitoare si mica de cunostinte dar care e imprejurata din toate partile de o regiune vasta si neexplorata a misterului”) Cuvintele lui Lord Salisbury ne amintesc de cele scrise acum 2000 de ani pentru noi de Apostolul Pavel: cunoastem in parte si stim in parte, dar intr-o zi, cind vom fi cu Dumnezeu vom sti totul. Acesta este adevarul. Pina atunci ramine sa avem credinta ca lucrurile sunt asa cum ne-au fost date in Sfintele Scripturi.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *