Du-te la …
UZP Bihor on YouTubeFeed RSS

Povestea firului de iarbă


– Nu văd nimic!…A stins cineva lumina?
După câteva clipe, firul de iarbă ieșea din pământ, la lumină. „Lume nouă, lume nouă”! striga el. soarele Vedea un soare care sclipea de parcă ar fi o minge de aur, un cer cristalin, niște norișori albi, pufoși și drăgălași.
Era un fir de iarbă proaspăt ieșit din pământ. Avea culoarea celei mai intense nuanțe de verde smarald, foarte deosebit pe acea câmpie…Era un spic de grâu, atât de frumos și de impresionat de lumea din jur. Se bucura de fiecare clipă din viața lui și spunea că fiecare moment din viață trebuie apreciat. Tot ceea ce se întâmplă în viață are un scop precis.
Zilele treceau, nopțile la fel, iar spicul nostru suferea tot mai multe schimbări…începând cu tulpina, care la început avea nuanță de verde smarald, acum a devenit galbenă, un galben luminos și foarte atrăgător, de parcă ar fi fost o minge de aur, papadie-41 apoi, spicul, s-a transformat în semințe, mai exact, spicul devenise adult.
Într-o zi, ce să vezi? O fetiță care se plimba pe acolo, l-a smuls din rădăcină. Toate firele de iarbă strigau să-l lase, dar el nu se impotrivea deciziei luate de fetiță. Își zicea că totul are un rost.
După câteva minute bune de mers, a ajuns într-o clădire uriașă, unde a fost ales.
Acolo a fost zdrobit și transformat în făină și apoi pus într-un sac lângă alte boabe zdrobite. Sacul a fost umplut, sigilat și vândut.
Un domn a venit la acea fabrică de la care a cumpărat, tocmai sacul în care se aflau și boabele spicului nostru. Paine-de-casa-traditionala-ungureasca-27 Ajuns acasă târgovețul și-a rugat nevasta să coacă o pâine. Zis și făcut. Femeia a luat un vas în care a turnat făina, drojdia, sarea și apa. Praful boabelor spicului repeta într-una că totul în viață are un scop și că Dumnezeu are câte ceva plănuit și pentru “cea mai mică vietate”.
În acel vas, fostul spic a fost chinuit amarnic. Femeia l-a lovit cu pumnii fără milă, l-a bătut și frământat, l-a așezat într-o tavă și l-a împins în cuptor.
Acolo, ce să vezi? Altă belea, focul.
După aproape două ore a fost scos din cuptor devenind pâine. El se bucura de noul statut.
A venit seara. Pregătind cina, femeia a tăiat pâinea, după ce a făcut sfânta cruce. Fiecare membru al familiei și-a luat câte o felie și a mâncat-o. Acolo viața spicului s-a încheiat. Ultimele lui cuvinte au fost: “totul în viață are un scop”.
De la spicul de grâu trebuie să învățăm să ne bucurăm de tot ce se întâmplă. Pentru că tot ce se întâmplă are un scop. Nimic nu e întâmplător.

Andreea Ioana Neag, 2016

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *