Înfiinţată în 1919, Uniunea Ziariştilor Profesionişti (UZP) a reunit jurnalişti angajaţi sau independenţi din România, cu scopul sprijinirii breslei în faţa presiunilor exercitate de clasa politică împotriva celor care demascau abuzuri şi nelegalităţi ale vremii, politicieni care încercau să subordoneze presa interesului politic. Scopul de atunci al oamenilor politici se perpetuează de-a lungul vremii.

Anul 1935 a fost marcat de Congresul Uniunii Ziariştilor Profesionişti din România ţinut la Oradea, unde s-a anunţat evenimentul mult dorit de ziarişti – crearea unui învăţămant superior de practică şi teorie a presei. Prima catedră a fost inaugurată la Universitatea din Bucureşti, fiind embrionul viitoarei Facultăţi de ziaristică.

Congresul de la Oradea a fost ultimul din perioada interbelică, deoarece la 30 decembrie 1937 regimul dictatorial al regelui Carol al II-lea a suprimat o mulţime de ziare şi reviste, printre care „Adevărul”, ”Dimineaţa” şi „Lupta”. Un an mai târziu au fost suprimate partidele politice şi sindicatele, toate fiind reunite forţat în „Frontul Renaşterii Naţionale”, organizaţie politică unică avându-l ca şef suprem pe rege. Organizaţiile profesionale şi sindicatele ziariştilor au fost transformate în corporaţii de breaslă. Singurele care au scăpat de acest masacru politic de tip fascist au fost UZP şi Asociaţia Generală a Presei Române care erau membre ale Federaţiei Internaţionale a Ziariştilor (FIZ) de la Paris. Carol al II-lea s-a ferit să-i supere pe francezi, când războiul bătea la uşă. 

Dinicu Braghină, Radio România, preşedintele filialei Bihor a UZP