Du-te la …
UZP Bihor on YouTubeFeed RSS

Dialog: Măria Sa, Publicul


Atrage atenţia zâmbetul extraordinarei actriţe STELA POPESCU.

Amfiteatrul Grădinii de vară din Parcul „23 August” este plin ochi. Freamătul pitoresc al mulţimii care aşteaptă începerea spectacolului în aer liber te duce cu gândul la stadioane, amfiteatre frumoase, suporteri fideli. Dar, mai ales, artişti mari, pentru care spectatorii nutresc o dragoste şi un respect statornic…

Inegalabila STELA POPESCU este o superbă garanţie pentru succesul oricărui spectacol. Stimată doamnă STELA POPESCU, v-aş ruga să faceţi câteva mărturisiri de suflet pentru cititorii revistei „Pentru Patrie”. Dincolo de farmecul personal şi talentul deosebit cu care sunteţi înzestrată şi care vă permit să abordaţi cu succes roluri diferite, atât pe scenă cât şi pe ecrane, care credeţi că este motivul special pentru care publicul v-a rămas fidel de-a lungul întregii dumneavoastră cariere?  

– Iubesc teatrul, îmi respect şi-mi iubesc spectatorii. Asta mă face să fiu totdeauna foarte aproape de ei. Prin mijloacele specifice teatrului şi artei, în general, izbutesc să mă simt legată de viaţă şi de problemele oamenilor. Acesta, este, cred, motivul pentru care spectatorii răspund cu atâta interes artei mele interpretative. Umorul de bună calitate descreţeşte frunţile. Ba, se mai spune că el şi îndreaptă câte ceva. O poantă bună îi face, desigur, pe spectatori să râdă, dar şi să mediteze la cele spuse pe scenă „Ridendo castigat mores” este mai eficient decât ore de conferinţe sau nu ştiu care lozinci moralizatoare.

– La „Bună seara Boema” în regia lui Mihai Maximilian – soţul dumneavoastră, cel care, de fapt, a semnat şi textele, toate reprezentaţiile s-au jucat cu casa închisă. Aţi evoluat alături de Alexandru Arşinel, iar succesul a fost absolut. Textele, toate îndrăzneţe şi satira acidă la adresa unor personaje sus-puse m-a făcut să tremur pentru dumneavoastră. Cum a-ţi scăpat? 

– N-a fost deloc uşor să-i păcălim pe cenzori. Ne-am strecurat, totuşi… la vizionare, textele posibile de „amputări” le ascundeam prin nesubliniere, recitându-le într-un ritm verbal derutant. Pe altele, le excludeam, pur şi simplu, la premieră, dar apoi, le introduceam în spectacole.

– Toate astea, riscând, desigur… doamnă Stela Popescu, în programele de revelion ale televiziunii, înainte de 22 decembrie 1989, prezenţa dumneavoastră însemna o înviorare. Secvenţele antologice, momentele dumneavoastră, pe care le aşteptăm cu nerăbdare, cred că ar trebui reprogramate într-un serial T.V. ca act de restituire a artei actoriceşti de valoare. Avem convingerea că publicul, Măria Sa Publicul, aprobă întrutotul o asemenea idee.

Da. E posibil, dar cred că mai există un factor. Unul decisiv, cel mai exigent cu arta şi cu artiştii:  timpul.

– Timpul are şi aici, două feţe, stimată doamnă Stela Popescu. Unele lucruri vechi au farmecul lor tocmai pentru că sunt vechi! Timpul v-a conferit blazonul de mare interpretă, de fermecătoare prezenţă scenică. L-aţi sedus, ca şi pe noi, rămânând mereu frumoasă, mereu adevărată. Oare câte premii aţi fi obţinut în altă parte, într-un climat adevărat de emulaţie artistică?  Maria Tănase spunea: „Pe mine publicul mă premiază în fiecare seară, la fiecare spectacol” !

Cititorii noştri se vor bucura aflând că v-aţi întors de curând de la Chişinău, unde aţi fost într-un pelerinaj de sentimente  împreună cu părinţii, pentru revederea meleagurilor natale. Cu ce impresii reveniţi?

– Cu o singură şi mare impresie: am fost acasă. Asta cuprinde tot, iar ce simţi în asemenea momente nu se poate exprima.

– Am să trec abrupt, într-un domeniu particular, distinct. Sunteţi o cititoare?

– Citesc mult în ultimul timp, bineînţeles, ca toată lumea, mai mult presă. Citesc cu plăcere revista „Pentru Patrie”…

– Vă place literatura poliţistă?

– Foarte mult. Când e bine scrisă. De la Agatha Christie, la Haralamb Zincă, am parcurs cele mai bune pagini. Apreciez tot ce este mai captivant şi convingător.

– Dintre autorii noştri de literatură poliţistă o menţiune specială (feminină) : Rodica Ojog Braşoveanu. Aşadar, eroii literari vă plac, dar cei reali?

– În momentul de faţă, poliţistul român trebuie să facă faţă unor condiţii vitrege. Nu-mi explic nici eu cum e… o enigmă pe care trebuie s-o dezlege detectivii, dar, poliţistul român, s-a trezit în situaţia de a-şi recuceri prestigiul. Unii cetăţeni s-au trezit deodată foarte exigenţi cu poliţia. Şi culmea că aceşti supraexigenţi fac parte dintre cei care nu sunt exigenţi cu ei înșişi. Am văzut cu o anume ocazie, la televizor: într-o manifestaţie împotriva poliţiei, în primele rânduri erau nişte indivizi cu figuri care de departe trădau infractorii. Iată de ce vreau să subliniez încă o dată:  iubesc eroii de romane poliţiste, dar îi apreciez foarte mult pe poliţiştii reali.

– Sunteţi, am dedus şi din spectacolele dumneavoastră, din scheciurile şi cupletele interpretate, un om al dreptăţii, al ordinii şi corectitudinii. Cum apreciaţi legea şi pe cei care o înfăptuiesc?

– Legea este întocmită ca să ne apere, să ne ocrotească liniştea. Apărătorii legii nu pot fi decât nişte oameni integri. Numai că se vor bucura de ajutorul, atât de necesar, din partea cetăţenilor.

– În numele cititorilor revistei „Pentru Patrie”, vă mulţumesc doamnă Stela Popescu, pentru amabilitatea şi graţia cu care aţi binevoit să ne răspundeţi. Vă dorim sănătate şi multe, multe roluri şi succes.

– Mulţumesc şi eu. Urări de bine şi cititorilor.  

 

Sabina Măduța, dialog publicat în revista ”Pentru Patrie”, august 1992

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *