La 11 decembrie 2016 în România au avut loc alegeri parlamentare, câştigate de mamutul politic PSD. Această structură birocratică include mare parte din funcționărimea Statului care are rădăcini adânci în organizarea politică moştenită din epoca tristă a comunismului. Procentajul victoriei a fost amețitor: peste 45% din votul celor prezenți la urne (aproximativ 40% din populația cu drept de vot a României).
În campania electorală (o lună), învingătorii s-au referit doar la programul electoral, neintrând în polemici sau scandaluri sterile cu ceilalți competitori. Acest fapt a dovedit că pesediştii au învățat câte ceva din erorile campaniilor din 2014, când au atacat în toate părțile şi pe toată lumea: pe dl. Johannis că nu e român, că nu e ortodox, că a făcut trafic cu copii în anii ’90, că are 6 case, procurate prin mijloace oculte, PNL-ul că e un produs băsist, pe dl. Băsescu că în 2010, în timpul crizei economice, a tăiat cu 25% veniturile românilor, pe udmerişti că vor să le fure țărişoara. N-a scăpat nimeni de anatemele pesediştilor. Rezultatul: 6 milioane de cetățeni l-au ales pe neamțul calvinist preşedinte al României.
După alegerea dlui. Liviu Dragnea în demnitatea de preşedinte al partidului, s-a schimbat calimera, dovadă stând rezultatele alegerilor locale, când post-comunştii şi-au adjudecat Bucurştiul cu toate cele şase sectoare, fief al Dreptei din 1990 până în 2016. Dna. Firea, candidata la Primăria Generală, n-a mai vorbit vrute şi nevrute ca în 2014, şi a învins.
În iarnă, la legislative, au respectat consemnul şi învățămintele din vară. Şi rezultatele nu s-au lăsat aşteptate. Dl. Dragnea a dus PSD-ul unde nimeni nu se aştepta.
Rezultatele celorlalți competitori, declarați de dreapta, au fost hilare: PNL-ul 20% şi USR-ul, această găselniță, pretinsă formațiune anti-sistem, fără ideologie şi fără structuri teritoriale, a atins, cu chiu, cu vai, un 9%, în ciuda unor sondaje care prooroceau peste 18%. ALDE, partidul de strânsură al vechilor liberali conduşi de dl. Tăriceanu, a izbândit un 6% ca vai de mama lui. Creațiunea dlui. Băsescu, PMP, a intrat în noul Parlament cu mari emoții, cu 5 şi 3o şi ceva. UDMR-ul s-a autodepăşit, realizând cel mai bun scor din existența sa: 6,5%.
Bazându-se pe toate aceste, PSD-ul s-a asociat cu ALDE, şi cu un procentaj de 55%, susținut de UDMR şi blocul minorităților, au pretins să guverneze, fapt perfect legitim. Si a început zavera.
Dl. Johannis a văzut că partidele pe care le-a susținut s-au făcut de râs, în mare parte din cauza legăturilor cu el şi cu emulul său, dl. Cioloş, prototip al birocrației de execuție, incapabil să priceapă vreo iotă din ce e aia politică şi cu ce se mănâncă ea. Aceste formațiuni au avut o singură idee şi aia fixă: lupta cu corupția care vrea să şubrezească statul de drept. Ținta: pesedeul în integralitatea lui şi cu tot ce ținea de el. Şi a hotărât că, în pofida Constituției, a venit vremea să se lupte cu hidra roşie:
– a chemat partidele la consultări când încă se numărau voturile, încercând cu stângăcia unui elefant chefliu să genereze o majoritate de guvernare fără câştigătorul partidei;
– a respins, fără motiv, prima nominalizare de premier, conform voinței muşchilor săi de tenisman;
– a amânat a doua nominalizare, conform aceloraşi elemente anatomice ale distinsului său organism, având totuşi teama unei suspendări din funcție;
– la instigarea unora de la Hot News, ca un primar de provincie, s-a dus să prindă dactilografele bând cafeaua pe la 9 fără un sfert, adică s-a dus la Guvern, la şedința la care i s-a spus că se vor da ordonanțele despre Justiție; a fost o mare slăbiciune a dlui. Grindeanu. Întâmplarea i-a dat mare încredere în Sine Însuşi dlui Prezident. De remarcat că toate acestea s-au petrecut în lipsa dlui. Dragnea, care plecase deja în America, la învestirea dlui. Trump. Ăsta a fost alt motiv de invidie din partea dlui. Johannis.
– în prima duminică de după, s-a organizat prin intermediul rețelelor de socializare un miting neautorizat în piața Universității contra unor ordonanțe neemise încă la care s-a prezentat şi factorul de echilibru al societății româneşti, primul şi cel dintâi element pacificator al României, dl. Klaus Werner Johannis. Această prezență a dat ghes şi senzația de legitimitate antisistemiştilor;
– balamucul a culminat cu emiterea de-adevăratelea a ordonanțelor, într-o sfântă zi de marți, după orele 21.
De-atunci protestele anti-PSD au luat amploare, ajungându-se la câteva sute de mii în fiecare seară. Se adaugă şi protestele din principalele centre urbane din țară. Piața înverşunată cere retragerea ordonanțelor, considerând că acestea s-au dat ca să mascheze sau să acopere o seamă de hoții pesediste.
Circul nu se va încheia curând. Nu ne vom plictisi.

Ștefan Basilescu, Revista Omniscop-Craiova