
Dumnezeu s-o ierte, dar n-a fost Regina României
Aug 15, 2016, 1 Comentariu
Servilism total faţă de străini! Terminaţi odată cu ploconeala în faţa fantomelor trecutului, care au făcut mult rău Ţării! Monarhia din România a murit cu 69 de ani înaintea morţii Annei Antoinette Francoise Charlotte Zita Marguerite de Bourbon-Parma (acesta este numele ei adevărat) titularizată – fără nicio bază istorică şi legală drept „regină a României”.
Membrii aşa-zisei familii regale sînt doar nişte paraziţi care au aterizat cu cîntec în România după lovitura de stat din 1989 şi cărora guvernele româneşti le-au cadorisit ilegal şi cu nemiluita averi de tot felul – de la pămînturi la palate, inclusiv bunuri de patrimoniu! A murit un om, o cetăţeancă franceză de religie romano-catolică, soţia unui ex- rege trădător care ne-a vîndut bolşevicilor şi a deschis porţile Armatei Roşii şi comunismului în ţară. Fie-i ţărîna uşoară!, cum spunem noi, creştinii. A fost o mamă ca atîtea miliarde, tot respectul pentru asta! Dar… Atît! Însă, ca să fie înmormîntată în pămîntul patriei române, cu onoruri militare şi cu doliu naţional, să li se construiască un mausoleu în cetatea istorică de la Curtea de Argeş, e un afront mult prea mare şi de neîngăduit adus Istoriei Românilor şi marilor personalităţi româneşti care au fost conduse la groapă cu tristeţea şi respectul poporului. Soţia fostului rege, cel care a refuzat graţierea patriotului-mareşal Ion Antonescu nu are aceste drepturi. „Chiar aşa, s-a căsătorit cu un fost rege, nu a avut picătură de sânge românesc în vene, nu s-a străduit să înveţe câteva cuvinte în limba română. A cui regină? Poate a bărbatului său, în nici un caz a românilor. Ce doliu naţional? A activat în folosul statului român? Nu! Au venit toţi ca nişte corbi de pradă, pentru a oprima din nou poporul român. Dacă îi sunt atât de dragi, să ţină individual doliu Johannis, Cioloş Guvernul şi Parlamentul de hoţi. Cât despre mine, ca un bun ortodox mă rog lui Dumnezeu să o ierte şi să-i ierte toate păcatele”, scrie Ioan Florescu, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi.
Ana a devenit soţia fostului rege trădător după abdicarea acestuia
Lui Antonescu îi recunosc toate meritele istorice, în scopul idealului sfînt al neamului românesc, acela de reîntregire a Ţării. Fostul rege n-ar fi trebuit să primească de la statul român nici măcar o pensie de agricultor! Habar n-avea, nici nu-l interesa cît de greu trăiau şi trăiesc ţăranii români! După ’89, a zis şi a făcut precum Lăpuşneanul: „Dacă voi nu mă vreţi, eu vă vreau”. Numele Anei de Bourbon-Parma, care nu ştia decît să pronunţe „pa” şi „la revedere”, în limba română (Dumnezeu s-o odihnească, dar nu pe cheltuiala românilor, nu e drept!), a cotropit prima pagină a ziarelor prin publicitatea agresivă făcută de jurnaliştii dresaţi să mintă cu tupeu şi lipsă de bun simţ. La trecerea la cele veşnice a soţiei fostului rege Mihai, se cuvine să oferim publicului adevărul. România este Republică, cetăţeanul Mihai nu mai e rege de 69 de ani! A abdicat în 1947, în urma unui tîrg cu oficialităţile Ţării, tîrg favorabil lui, deci nu are dreptul să fie numit rege astăzi. Actul de abdicare consemnează clar faptul că acea abdicare de la 30 decembrie 1947 s-a produs ca ”o decizie la care s-a ajuns în comun, între Guvern și rege şi vorbea despre divorţul amiabil între poporul român şi monarhie: […] actul acesta s-a făcut prin bună învoială. Regele a constatat că instituţia monarhiei era o piedică serioasă în calea dezvoltării poporului nostru. Istoria va înregistra o lichidare prietenească a monarhiei, fără zguduiri […]. Poporul a făcut azi un divorţ şi decent, şi elegant de monarhie”. În plus, este extrem de important și faptul că nunta, căsătoria lui Mihai cu Ana s-a făptuit pe 10 iunie 1948, când fostul rege nici nu mai era cetățean român, fiindcă cetățenia română îi fusese retrasă – lui și celorlalți membri ai familiei regale – încă din 22 mai 1948! Fostul rege a plecat din ţară la mai bine de trei ani de la actul de trădare de la 23 August 1944, negociindu-şi plecarea cu ruşii. Adică, nu aşa, cu mîna goală, ci cu cîteva vagoane de tren încărcate cu valorim cu o rentă lunară grasă din partea statului român, pe care Ceauşescu, bravo lui, i-a sistat-o după anii ’70. şi cu o alta, din partea Rusiei. Fostul rege Mihai s-a căsătorit cu Ana de Bourbon-Parma la Atena. Acolo ea a bătut cu pumnul în masă ca să i se oficieze căsătoria în Biserica Ortodoxă, şi au trăit în Elveţia, puţin, prin Marea Britanie şi cînd îşi încasa renta, prin Statele Unite…. Deci, care regină? Ana devenise soţia unui fost rege. În momentul căsătoriei, Mihai nu mai era rege şi nici cetăţean român, iar soţia sa, Ana, nici nu călcase în România. Acolo, în Elveţia s-au născut cele cinci fete cucuiete, care, nici ele, nu aveau cum să mai fie prinţese, din moment ce Mihai nu mai era rege. Ca să nu mai vorbim despre fiica Irina, condamnată în SUA pentru trafic de droguri şi lupte ilegale cu cocoşi!
O gaşcă de fripturişti
Putem vorbi de un fost rege străin de neamul românesc, cu origine incertă, a cărui soţie, Ana, nu are nici cea mai mică legătură cu România. Ana de Bourbon nu a fost regină pe tronul României, nu a avut cetăţenie română şi nu a fost de religie ortodoxă. Nu mai minţiţi cu atîta obrăznicie, nu ne mai intoxicaţi, ni se face silă de servilismul vostru, nu mai aburiţi generaţia tînără, n-o mai induceţi în eroare cu aceste falsuri istorice condamnabile. România şi Biserica Ortodoxă Română nu au nicio o obligaţie morală faţă de o străină care nu a făcut nimic pentru România, dar e înmormîntată în pământul României.Ce sacrilegiu, Doamne Sfinte! De regulă, familia îşi îngropaă mortul! Ce treabă are Statul cu familia unui fost rege? Familia ex regelui s-o înmormînteze pe cheltuiala proprie. Cine oare ne-a adus pe cap această gaşcă de fripturişti care se autointitulează nobili şi regi şi prinţi imaginari ai unei republici, o gaşcă de oportunişti, veniţi în ţară cu pretenţia retrocedării unor domenii care nu le aparţin, veniţi după pomeni şi onoruri nemeritate? După cum se spune în popor, prost nu este cel care cere, ci acela care dă!
„Prostia e la modă, mulțimea o inghite mereu”
Ce funeralii naţionale, ce onoruri militare, dacă Ana nu a fost nici măcar cetăţean român? Auziţi, înmormîntare cu reguli şi interdicţii drastice, de te cruceşti! Fără telefoane şi drept de fotografiere, fără copii în cărucior, fără sacoşe, fără ţigară aprinsă, fără genţi, cu buletinul la purtător. Probabil, de teama teroriştilor ISIS sau a puciştilor lui Erdogan… să nu dezgroape morţii. Guvernul şi statul nu se preocupă de eradicarea sărăciei din România, de salariile şi pensiile de lumea a treia, dar se dau în stambă la moartea unor străini de ţară şi de cauzele ei? Aţi uitat,oameni buni, că fostul rege , cu puţin timp înainte de lovitura de stat din 1989, a semnat Declaraţia de la Budapesta prin care nemernicii semnatari voiau să rupă Transilvania de trupul Ţării! Altă trădare extrem de gravă, nu-i aşa! Şi, ca să închei apoteotic, Francois scrie pe ziare.com. „Acești pretinși tipi care se cred viță regală, sunt de fapt niște șarlatani care sute de ani au jefuit țăranul roman așa cum fac și actualii conducători și clica lor. De ce să le urăm de bine? Cine știe istoria reală a acestei Case Regale, știe că nemțălăii au venit cu un geamantan și acum au moșii și averi pe spatele oamenilor, așa cum fac și neciopliții Traian Băsescu, Klaus Iohannis, Victor Ponta, generalul Izmană, guvernul și toată clica parlamentului care, ca niște viermi, subjugă și mai mult o țară și așa falită. Prostia e la modă, mulțimea o inghite mereu”. Bravo, Francois! Adevărul despre aşa zisa casă regală, bazat pe realităţi istorice, îl veţi găsi în mai vechile mele editoriale [1].
[1] Eugen Mihăescu, „Între linii”, Bucureşti, Editura RAO, 2011, 507 p. vezi şi http://www.cdep.ro/pls/steno/steno.stenograma?ids=7159&idm=1,003&idl=1&prn=1
Maria Diana Popescu, red. şef al Revistei „Art Emis Academy”, Germania 2016
Grafica – Ion Măldărescu
Materiale adiţionale:
(1)
Ce rege? Care prinţ? România este Republică!
Fostul rege şi-a adus întărituri. În naivitatea sa, tot mai crede că poate lăsa ţara moştenire unor progenituri venetice. Doi jurnalişti neduşi la biserică au căutat pînă au găsit un titlu de ocară: „Principele Nicolae, al treilea în ordinea succesiunii la tron, soseşte în ţara noastră”. Care principe şi care tron? România este Republică! Să moştenească, ce? Medalia Pobeda a bunicului, primită de la tătucul popoarelor, Josef Vissarionovici Stalin, ca recompensă a trădării? După 1989 au venit precum corbii să-şi înfigă ghearele în ţărişoara noastră, tot mai greu încercată. Parc-am trăi într-un film cu Bonnie şi Clyde.
Cum a ajuns nepotul în ţară, din Nicholas Michael Medforth-Mills, a fost „botezat” urgent, Nicolae. El este fiul Elenei, cea de-a două fiica a fostului rege şi al lui Robin Medforth-Mills, şi mai are o soră, Elisabeta Karina Medforth-Mills, de 23 ani, şi probabil îşi doreşte şi ea un palat pe plaiurile noastre. Am avut de toate în fruntea ţării, de ce crede oare fostul rege că România are avea nevoie de un bucătar neştiutor de limbă românească? Scuzaţi, un chelner cu mîna întinsă după ciubuc, care a făcut cursurile şcolii de bucătari, a fost figurant la filmări şi angajat al lanţului de magazine Tesco, mare pasionat de sport, de maşini de teren, pasiune moştenită de la tataia, pasionat de călătorii în ţări exotice. Acasă la ele cu progeniturile unor venetici, care se mai cred regi şi prinţi!, şi-au venit să trăiască în România ca asistaţi sociali. Cum îndrăzneşte un trădător de ţară să-şi aducă şatra în ograda chinuitului poporului român? Să ne dea iute castelul înapoi, că nu-i al lui! Românii l-au construit din sudoarea lor. Să facă bine „familia regală” să înapoieze ţării ce nu-i aparţine, să recupereze teritoriile pe care le-am pierdut „graţie” trădării. Nu vrem monarhie sub nicio formă! Care Rege?
Auziţi, poveste! Cică, sînge albastru, cînd sîngele muritorilor e roşu, nu albastru. Aşa l-au colorat ei, leneşii, şi au ţinut multe popoare în sclavie pentru huzurul şi bunăstarea lor. Cînd mă uit în istoria lumii şi văd ce au făcut pe acest pamînt, mă apucă groaza şi mă cuprinde sila. Niciun om sănătos la minte nu se va mai închina regalităţii. Ce clasă nobilă a avut România? O gaşca de tîlhari care au ţinut poporul român în iobăgie. Şi ne mai mirăm că nici astăzi românul nu ştie cum să îşi ridice fruntea împotriva noilor ciocoi. Pentru a ajunge la ciolan, nobilii s-au bătut şi s-au trădat unii pe alţii pe la porţile imperiilor. Cît despre Regalitatea, la muzeu cu ea! Pe rafturile din spate! Niciodată nu se vorbeşte despre genocidul de care se fac vinovate „majestăţile” aciuate pe meleagurile româneşti. Omul de rînd a înţeles bine cum este cu traiul pe acest pămînt şi nu mai este dispus să fie sclav. Cum erau oamenii pamîntului pe timpul regilor? În opinci şi cîrpiţi. Nu aveau nici sare pentru turta din vatră. Şi cum arătau băieţii deştepţi din jurul aşa-zisului rege, care aveau dreptul să comită orice abuz! Cam la acestea a fost de leac monarhia. Globalizarea asta nenorocită a dat peste cap normalitatea în care trăiau oamenii Europei. La noi vin mereu tot felul de şarlatani diplomaţi şi ne vînd gunoaiele, iar cînd nu le mai place la noi, îşi iau tălpăşiţa şi pleacă în alte părţi unde găsesc alţi naivi să le cumpere.
Nicholas, mergi băiete, de unde ai venit! Ia-l şi pe tataia! Ia tot neamul cu tine! Vezi să nu uite meadalia Pobeda, primită de la Stalin, pentru ca ne-a dat degeaba ruşilor, ca să-şi păstreze el coroana. Auziţi obrăznicie din partea auto-numitului „principe”: „dacă ţara, românii mă vor chema, sper să învăţ cît mai curând româna”! Ca să nu mai vorbim de aiureala numită „Norme Fundamentale” prin care bunicul îi acordă nepotului Nicholas, în dispreţ faţă de Constituţie, „Coroana României” şi „poziţia de Şef al Familiei Regale”. Care „Coroana a României”? Care „Familie Regală”? Unde s-au mai pomenit „principi” şi „principese” într-o Republică? Chiar şi în monarhia constituţională, Casa Regală se subordonează Constituţiei. Despotismul Caselor Regale a fost de multă vreme abolit în Europa! Esenţa monarhiei este aceeaşi: goana după privilegii şi onoruri nemeritate şi strivirea omului simplu în biruri şi dări de tot felul. Nu mai dorim infestarea ţării cu căpuşe feudale, baroni, conţi(grofi) şi alte asemenea specimene. Ăştia ne-ar întoarce nu cu 40 de ani în urmă, ci cu secole. Monarhia nu înseamnă doar regele, ci toată camarila de sorginte feudală, boieri, stăpîni ai pămînturilor care toacă banii prin străinătate şi au arendaşi fără scrupule. Ei bine, toţi boierii ăştia, conţi, baroni, duci, marchizi, prinţi şi ce or mai fi, toată armata asta de trîntori lacomi şi corupţi sînt nedoriţi de popor. Dacă ăştia ar reveni, ar însemna să nu mai avem unde pune piciorul pe pămînt, că e proprietate privată. Monarhia este desuetă. Nu mai este un subiect de actualitate. Viitorul ţării depinde de recrearea şi întărirea clasei mijlocii. Readucerea trîntorilor posesori de pămînturi, ar fi un alt dezastru naţional, pe lîngă cel postdecembrist. Nicholas este vărul prinţului Charles (de-aia şi-a permis ală să cumpere moşii şi sate în Ardeal). Nicholas va fi regele românilor cînd bunicul meu va fi împărat. Şi bunicul meu a trecut în împărăţia cerului. Ei, cînd bunicul meu o să vină singur înapoi de acolo, îl va găsi pe nepotul lui Mihai pe tron. Da, pe tronul din fundul curţii, „Wo der Kaiser zu Fuß gehet!” (unde împăratul merge pe jos). Toată bazaconia asta cu Nicholas aduce, ca două picături de apă, cu leapşa cinefilă în care un american se trezeşte că ar fi moştenitorul tronului Angliei. Nici în film n-a rezistat, aşa că musiu Nicholas, fă stînga-mprejur şi înapoi! Cîtă dreptate avea Pamfil Şeicaru cînd zicea despre fostul rege: „Un nevoiaş al minţii…”
Cine mai măsoară măreţia regalităţii în imperii, domenii şi armate este un primitiv! Cine crede că aia e „civilizaţie” e sărac cu duhul. Cîte milioane de euro a produs tataia lui Nicholas pentru România? Şi cîte milioane de euro a primit de la poporul român, başca renta negociată de Groza şi sistată de preşedintele Nicolae Ceauşescu? Dacă tot şi-a serbat aniversarea de Ziua Armatei Române să-i spunem ex-ului: Mai-e-state, la loc comanda! La televiziunea noastră naţională, plătită de banii poporului, susţinută cu taxa radio TV, ilegală şi confiscatorie, ar fi cazul sa avem „Ora Poporului”, nu „Ora regelui”.
De multă vreme într-un con de umbră, casele regale din întreaga lume construiesc tot felul de scandalului în jurul lor, menite să le aducă în atenţia lumii.
Maria Diana Popescu
(2)
„Mihai-Viteză” urmărit cu „Pobeda” şi cu două avioane
Să înceteze odată pentru totdeauna campania de spălarea la faţă a fostului rege! A mai rămas să găsim în cutiile poştale pliante cu „Happy king-day”, astfel, încît unii din neştiinţă, alţii de bunăvoie şi nesiliţi de nimeni, să ne pună în spinare alţi trîntori, scrobiţi la pălării şi manşete, şi mai costisitori şi mai lacomi. La ce-i foloseşte regatul în capitalism? N-a fost răsplătit cu două avioane şi o medalie de către Stalin, pentru că l-a scutit de un efort important de război în 1944 şi pentru că a deschis drumul Glorioasei Armate Roşii să ocupe România şi să o subordoneze U.R.S.S.? La sfîrşitul lui iunie 1945, ziarele bucureştene anunţau că Stalin şi Guvernul U.R.S.S. dăruiseră regelui două avioane şi publicau telegrama sa de mulţumire. Pe 6 iulie 1945, Prezidiul Sovietului Suprem al U.R.S.S. a adoptat Decretul pentru acordarea ordinului „Victoria” regelui Mihai, fiind cea mai înaltă decoraţie de război sovietică, acordată doar cîtorva personalităţi, printre care generalul american D. Eisenhower şi generalu britanic B. Montgomery. Motivaţia era menită să-i satisfacă regelui orgoliul. Un fel de mită post-factum. La fel ca şi nostalgica expunere a fotofantomelor pe simezele Bibliotecii Naţionale. Pe cine interesează cum a huzurit în „exil”? Care exil, de fapt? Pe măsură ce apar noi versiuni ale photoshop-ului, vor apărea alte „fotografii inedite”, trucate regeşte. Mai potrivită ar fi fost organizarea unei expoziţii cu fotografiile celor care au furat şi distrus România după lovitura de stat din 1989. Prin găselniţa „Regele în dosarele Securităţii”, C.N.S.A.S. a primit ordin să-l transforme din trădător de Ţară, în victimă. Şi cît a mai îndurat bietul de el în exil? Poate ne spune şi nouă aşa-zisa casă regală (a Republicii România) cînd are de gînd să restituie valoroasele tablouri, scoase din ţară în noiembrie 1947, cînd a plecat la Londra, cu gînd să nu se mai întoarcă. L-a făcut să se răzgîndească doar Churchil, care i s-a adresat: „mai presus de orice, un rege trebuie să fie curajos”. Halal curaj!
Rege, rege, dar cum la şcoală a fost doar de complezenţă, n-avea cum să ştie definiţia demnităţii naţionale. Asta explică de ce l-a asasinat pe Antonescu, refuzîndu-i graţierea după mascarada procesuală din 1946. Stalin i-a dat mînă liberă lui Groza să negocieze abdicarea, iar acesta i-a asigurat o rentă viageră substanţială, pe care preşedintele Ceauşeşcu i-a sistat-o. De ce oare marele profesor Nicolae Iorga îi zicea „Mihai Viteză”? Îmi poate răspunde pentru ştiinţa mea un cititor avizat? Da, regele a fost urmărit cu Pobeda şi cu geanta de bani promisă ca rentă viageră, pîna la sfîşitul vieţii, pentru actul trădării. La pagina 60 din cartea „Între linii”[1], a domnului Eugen Mihăescu se poate citi: „Imaginea Regelui de om înfrânt de viaţă m-a urmărit mult timp, (după o întâlnire a celor doi la Versoix, înainte de 1989) până în ziua în care, prin anii ’90, am aflat ce l-a făcut să păstreze tăcerea în faţa regimului ceauşist. Dan-Mircea Popescu, ministrul muncii în guvernele Stolojan, Văcăroiu şi Năstase, mi-a mărturisit că a fost unul dintre mesagerii care, fiind în misiune oficială la Berna, îi ducea personal regelui cei 10.000 U.S.D., renta lunară pe care i-au plătit-o comuniştii de la Groza la Ceauşescu. […] Până în 1985 când, obsedat să facă economii, dictatorul a decis să nu-i mai plătească nimic. Din acel moment, nici Mihai nu a mai tăcut.” Deşi cel citat a negat acuzaţia, fără foc, nu iese fum… Ca ripostă tardivă, a urmat alt act al trădării României – Declaraţia de la Budapesta (1989), pe care, alături de alţii, a semnat-o şi fantoma regală.
Mi-e tare dragă monarhia! La fel cum i-a fost drag domnului Mihai marele erou naţional, Mareşalul Antonescu. Singurul moment în istoria contemporană cînd România a fost reprezentată cu demnitate de un conducător, a fost pe timpul lui Antonescu. În Occident, monarhia este considerată depăşită, fiind intens criticată. Pe Mihai românii l-au avut rege, şi n-a fost demn! Ne-a vîndut comuniştilor ca să scape de sub papucul Mareşalului! Apoi s-a tîrguit cu ei şi cu Groza, pentru avere. Pentru tablouri, un ceas de aur şi-un bilet de tren pentru neamuri. Acum ce se tot bîţîie ca un hopa-mitică în lumina noastră? Ca să ia vederea generaţiei tinere? Poporul flămînzit şi asuprit dă în clocot, iar unii, bocind după monarhie, fabrică tot felul de bazaconii şi dosare de urmărire. Hai, că sînt buni profesionişti! Pe măsură ce tehnica photoshop va avansa, şi Traian de pe columnă va avea dosar la securitate. Mă dezgustă literalmente campania de spălare a trădătorilor poporului român. Monarhie în România? Hai să nu mai batem cîmpii cu regalitatea decrepită, căreia, chiar de-ai vrea să îi mai dai, acolo, un rol de trădător, n-ai avea de unde. Rechinii capitalişti le întrec pe toate, depăşind capacitatea unui monarh. Regii de azi nu mai sînt decît un decor pentru diverstisment, extrem de costisitor. Gata cu poveştile sîngelui albastru, bune de adormit copiii. Dar nici ei nu mai adorm cu asemenea bazaconii. Cei care îi urăsc pe antimonarhişti, numindu-i comunişti sau securişti, nu ştiu sau nu vor să priceapă că Mihai a fost un bun tovarăş al comuniştilor la marea trădare de la 23 august. Există şi o fotografie celebră, cu regele, la o ţigară, alături de un general rus. Generalul ţine chibritul aprins de aşa manieră încît ex regele se apleacă în faţa lui.
Se vede clar că fiecare face ce vrea cu istoria noastră naţională. Deşteptaţi-vă, dragi români! Cum adică? Să propui tu de capul tău ca regalitatea să aibă zi naţională pe 10 mai! Piei, satană! Trădătorii naţiunii române au intrat în casă, acum vor la masă şi în spinarea noastră. Li s-au dat bogăţii netrudite şi vor acum Ţara toată! Ţineţi minte un adevăr: Mareşalul Antonescu rămîne pe veci un român-patriot, iar ex regele, un trădător. Aţi uitat de semnătura pe care fostul rege a depus-o pe hîrtia Declaraţiei de la Budapesta, în 1989, prin care subscria afirmaţiei că Transilvania aparţine Ungariei? Într-un cuvînt dorea anularea Tratatului de la Trianon. Şi atunci? Încetaţi cu fidelitatea pentru cei care au dorit distrugerea Patriei! Încetaţi o dată cu propaganda „perlelor” leneşe ale coronei britanice în Ţara noastră! Gîndiţi-vă la Convicts Island Australia, astăzi parte a Commonwealth, unde tot ce mişcă aparţine haitelor marelui palat. Gîndiţi-vă cum a devenit Marea Britanie o superputere bogată! Prin sclavagism şi teroare! Ca, de altfel, şi azi. De ce şi-a cumpărat Charles o duzină de case? Este un semnal clar, la care vă rog, reflectaţi! Politicienii noştri şi toţi propagandiştii monarhişti dovedesc că nu au habar de istoria României Mari. Ce să mai aşteptăm de la ei? Doar lovituri de stat. Mai nou, fărîmiţarea Ţării. Ei sînt unici în lume. Nu oriunde găseşti atîta originalitate în rîndul trădătorilor şi vînzătorilor de neam, ca în politica românească. Parol! Cum limba română li s-a părut greu de învăţat, îi invit pe majestăţile interesate de România să înveţe limba chineză. Declinul Occidentului e aproape. China se ridică peste orizont! Ascensiune Chinei va da de furcă forţoşilor capitalişti transfrontalieri ai lumii. Casele regale vor vorbi singure în somn. Invazia asiatică va face bucăţele prea-cucernicul Occident, precum bucăţele s-a făcut Imperiul Roman de mîna barbarilor şi otomanilor. Istoria nu uită să se repete.
Maria Diana Popescu
(3)
Vocea Poporului (1)
Propaganda făcută fostului rege e de neîţeles. Cercetaţi istoria şi nu doar sursele româneşti! Nu vă luaţi după memoriile ex-regelui, ale „prinţeselor”, ale foştilor sau actualilor regalişti! Şi aceştia se contrazic între ei în legătură cu modul în care s-au petrecut lucrurile în istorie. M-am documentat şi am aflat că familia regală a flirtat binişor cu sovieticii, de notorietate fiind porecla „mătuşile roşii” dată mătuşilor Elisabeta şi Ileana de Habsburg, pentru colaborarea fructuoasă pe care au avut-o cu ruşii. Poate domnul Mihai îşi mai aminteşte despre grecoaica, Dodo Chrisolegos (căreia, după cum susţin unii, îi plăceau, în egală măsură, dolarii, rublele şi chiar mărcile Celui de-al Treilea Reich) – foarte „apropiată” lui, şi protejata cominternistei Ana Pauker (născută Hanna Rabinsohn). Lucrurile acestea au fost consemnate în The New York Times şi Washington Post. Mihai şi mai cum este numele lui? Doar Mihai şi atît? Noi românii avem nume şi prenume. Faptul ca el nu recunoaşte nimic din erorile făcute, nu înseamnă că altul este adevărul. Pe cine vor să îmbrobodească adulatorii casei regale? N-au nici drept, nici competenţă să stabilească judecăţi de valoare în funcţie de ce le convine să declare, sau ce anume trebuie să ştie poporul despre fostul monarh. Tot ceea ce s-a scris în presa străină, ceea ce încă se mai descoperă din documentele de arhivă ale perioadei respective, ieşite la iveală, vin să infirme declaraţiile regelui virtual. Probabil a venit bilet la ordin, economiştii cunosc termenul, ca ziariştii să-l scoată erou şi nevinovat în faţa istoriei. N-a avut nici calitate, nici merite pe scena ţării. A dorit să plece din România, şi-a negociat plecarea şi a reuşit. Oare toţi istoricii occidentali mint şi dintr-o dată presa aservită spune adevărul? La ce ar servi monarhia? A!, să fie servită de poporul acesta stors la maxim de asupritorii capitalişti contemporani! Domnilor ziarişti şi adulatori prăfuiţi, ne lăsaţi cu lozincile astea? Sînteţi de plîns pînă în măduva oaselor!
Fostul rege va rămîne ceea ce a fost toată viaţa lui. Piesă de muzeu fără onoare, pe un raft anonim. M-am săturat de „istoria revăzută şi adăugită” propusă de noii Rolleri promonarhişti, denaturînd adevărul istoric în folosul propriu şi al celor pe care-i idolatrizează. Între monarhiştii de azi şi bolşevicii de ieri nu este mare diferenţă. Nimeni nu poate spăla nici memoria şi nici istoria! Un circ în plus, unul inutil, despre un personaj care încă mai crede în steaua lui Lenin. Şi apoi, despre care rege vorbiţi, conaşilor? România e Republică, nu regat. Fascinaţia pentru spectacole opulente, cum au fost cele dedicate regelui, i-a costat tot pe sărmanii români. E criză în vatra poporului, mii de mame nu au pîine şi lapte pe masă pentru copii, iar ospeţele, cu bucate alese şi piperate la preţ, de ziua fostului rege au durat trei zile, ca-n basmele lui Ispirescu. În timp ce regele benchetuia pe la recepţiile marilor cancelarii europene, românii flămînzi stăteau la cozile umilinţei. Dragi prieteni, Mihai n-a răbdat de foame precum românii, cincizeci de ani. Toată viaţa a dus-o bine, a avut grijă să-şi pună avuţia la adăpost din timp. După lovitura de stat din 1989 a venit să revendice şi să ia, cu cei mai buni avocaţi, tot ce şi-a dorit. Azi, ne spune cît de mult a suferit prin străinătate şi cît de dor i-a fost de Ţară, crezînd, a cîta oară?, că în România totul e posibil, ca şi cum ar fi ţara minunilor unice în lumea modernă. Un joc mizerabil. Să vină în Parlament să le vorbească românilor despre demnitate, cînd a pierdut-o demult! Să stea la aceeaşi tribună cu urmaşii celor pe care i-a împroşcat noroi, le-a tras un şut în fund şi a plecat, de dragul a ce? Din dragoste şi respect pentru popor? Nici într-un caz. Putea plăti televiziune publică sau alte televiziuni, sînt multe posturi tv amatoare de senzaţii tari. Din Parlament a căzut mai vîrtos în dizgraţie şi ridicol. A stat umil la tribună, ca în momentul abdicării la comanda lui Stalin, şi din nou, penibil. Toată propaganda cu regele este o făcătură, nu poate fi susţinută de istorie, decît de faptul că a deschis larg şi necondiţionat poarta ţării pentru trupele Armatei Roşii, în detrimentul lui Hitler. Oricît l-ar decora ruşii, americanii sau englezii, tot trădare scrie în istorie la pagina cu regi. Discursul său steril a fost inspirat, fără să citeze autorul, dintr-un text al ornitologului John James Audubon. Nu e nicio jignire să plagiezi de la înălţimea „casei sale”, din moment ce trădarea e mult mai gravă. Ar fi trebuit să vorbească despre abdicare, despre negocierea cu Groza, pentru sine şi familia sa, să prezinte scuze în faţa urmaşilor soldaţilor-martiri, duşi de Armata Roşie în minele din Donbas, în Kazahstan sau în tundra siberiană, de unde cei mai mulţi nu s-au mai întors.
Avantajul sistemului republican este că poţi schimba preşedinţii jucători. Pe cînd Monarhiei, ori i te supui, ori o ştergi din ţară, dacă nu-ţi place. Dar, pînă una alta, vise plăcute regalităţii!, „marilor figuri” istorice, simbolurilor anacronice, căinţă personajului avid de bogăţie nemeritată, care a trădat Ţara şi poporul în schimbul siguranţei, confortului sufletesc şi material. Nu sîntem în desenele animate cu baghete magice. Punct. Deocamdată. Despre discursul steril din Parlament, data viitoare.
Maria Diana Popescu
(4)
Vocea poporului (2)
De cînd e lumea, mulţimea nu găseşte altceva mai bun de făcut decît să caşte gura cum se distrează mai marii lumii, să se înghesuie la înmormîntările, nunţile şi petrecerile lor. Nu poate să trăiască fără plăcerea de a vedea măcar o dată în viaţă – cînd li se oferă ocazia, un vip în ghilimele, un venetic faimos, indiferent dacă e viu sau mort – un rege, o regină, o prinţesă. E demonstrat sociologic. Nu-i de mirare fericirea ce i-a cuprins pe puţinii fani ai fostului rege, care voiau să-l simtă, să-l pipăie, să-i pupe dreapta. Cînd ex-regele primea cadou automobile la modă şi era învăţat să piloteze avioane, românii luptau pe front în opinci şi moletiere. Se poate numi Rege, dragii mei? Nu. Mic şi temător, nu a fost la înălţimea momentului, ca de altfel, nici tatăl său care a dezmembrat ţara şi a fugit cu… ştim cu toţii, cine. Cum să nu-l felicit? Doar se consideră regele care a domnit peste România 84 de ani şi încă mai domneşte în mintea sa. Iată ce a spus în discursul său din Parlamentul României de stăzi: „Am servit naţiunea de-a lungul unei vieţi lungi şi pline de evenimente, unele fericite şi multe nefericite”. Fals! Pe lîngă faptul că şi-a însuşit un citat. Eu n-am prea auzit de rege. În casa părinţilor mei, doar bunicul, notar de meserie, ne mai povestea cîteodată lucruri rele şi încheia cu fraza: „să ne ferească Dumnezeu ţara de monarhie şi de trădători!”. Multe discursuri publice folosesc citate înţelepte care le susţin, amintindu-se întotdeauna sursa. O justificare specifică oratoriei.
Un vorbitor cult reţine pasaje bune din lecturile sale, idei valoroase pe care le adoptă şi îi devin repere. Nu poţi cita din înţelepciunea universală şi să ţi-o atribui, fără să specifici sursa de inspiraţie. Cel care a scris discursul fostului rege, dacă ar fi dat bac-ul anul acesta, ar fi picat din cauza inspiratelor camere ale lui Funeriu. Nu poţi scrie compuneri despre demnitate folosindu-te de fiţuici sau copiuţe din wiki. Era atît de greu să trimită în eter un mesaj din inimă, de la borna vîrstei sale? Să vii în faţa poporului şi să vorbeşti „parole” fără legătura cu neamul pe care pretinzi că-l respecţi, nu-i decît propagandă ieftină, adică, exact practică de care regii adevăraţi nu uzitează. După peste şaizeci de ani să emiţi astfel de perle, arată faptul că unora, nicio viaţă lungă nu le aduce înţelepciune, darămite căinţă. Aşadar, stăpînii nu se schimbă, nici la vîrsta cînd ar trebui să debordeze de înţelepciune. Dimpotrivă, mai vîrtos, arată ceea ce sînt deja. Ce-a vrut să demonstreze vorbirea sa ? Simplu. Ziarele şi televiziunile au prezentat ştirea despre discurs sub titlul acelui citat plagiat. De ce? Pentru că, din tot ce a citit de pe hîrtie, să transmită conştiinţei poporului acel citat inteligent, care nu-i aparţine. Adicătelea, să zică poporul, iată ce înţelept e Mihai! Numai că înţelepciunea nu-i aparţine. Încă o dată a furat poporul, de astă dată cu televizorul.
Cînd cineva reproduce o vorbă a unui filosof, nu înseamnă că a devenit şi el filosof. Dacă regele ar fi precizat că citează pe altcineva, nimeni nu ar fi preluat aceste cuvinte ca titlu de ştire. Chiar şi Becali, cît e el de Becali, a declarat că aducerea lui Carol în 1866 a fost o greşeală, pentru că principii străini nu cunosc limba şi nu reuşesc să se facă înţeleşi de către supuşi: „După părerea mea, Carol nici nu trebuia ţinut 48 de ani. Dacă nu arată ce ştie după un sezon-două, atunci la revedere, tată! Aduceam pe altcineva, dacă eram în locul lui Brătianu. Şi de data asta nu mai riscam cu un străin. Luam un principe român, unul care vorbea limba, care cunoştea supuşii. N-aş fi avut răbdare cu Carol şi aş fi fost în stare să schimb şi cinci regi într-un an, dacă vedeam că ţara nu merge cum trebuie. Ce performanţe a avut Carol? A câştigat un război şi o răscoală. Slab, pentru un mandat de 48 de ani. Dacă îl aveam pe Olăroiu, câştigam tot ce se putea câştiga în Europa.”
Nu mi-l mai daţi exemplu pe rege la rubrica „demnitate şi onoare!”. Păi, dacă ştie cît de săraci sîntem, de ce a venit să primească păduri şi castele? De unde? De la bătrînii pe care-i plînge cu lacrimi de crocodil? El nu pricepe că românii s-au deşteptat? Care rege? Pe Mareşal l-a trimis la moarte, iar prietenul ruşilor trebuie sărbătorit? Mizerie cumplită în vremea şi în urma regelui care a ales să plece. După lovitura de stat din 1989, o bătrînă a fost întrebată dacă doreşte să vină regele la conducere, iar ea a replicat: „pe timpul lui femeile trebuiau să muncească la cîmp, chiar dacă erau gravide, şi mai năşteau pe cîmp, nu aveau concedii medicale sau de maternitate, ca acum.” Nu regele a fost cel care a mediat la Curtea Europei pentru ţară, România merită oricum respect, nu numai în Europa, ci şi în lume. Sîntem în Europa şi rămînem aici geografic, cultural şi spiritual. Regele Carol I şi casa de Hohenzollern-Sigmaringen au fost impuse României prin pacea de la San Stefano, după cîştigarea independenţei faţă de Imperiul Otoman. Am luptat în acel război de Independenţă alături de alte mari puteri şi ni s-a impus un prinţ german scăpătat, familiile princiare aveau mulţi urmaşi şi trebuia să le asigure un viitor, nu? Cuza a fost obligat de monstruoasa coaliţie să abdice, după care a fost instaurat un guvern provizoriu, acceptînd venirea lui Karl von Hohenzollern-Sigmaringen. Provizoratele de doi bani au făcut praf istoria noastră. Ne-am vîndut ţara de mici, experienţa la vîndut s-a transmis pe calea diplomaţiei. Aşadar, ce rege?, care rege?. Insistenţa lui copleşitoare e inadecvată României actuale…
Maria Diana Popescu
(5)
Când e doliu naţional, „Turcu’ plăteşte!”
Ne naştem, creştem, trăim cum putem şi, firesc, ajungem la finalul imprescriptibil când ne dăm obştescul sfârşit. Niciodată nu isprăvim ce ne-am pus în gând, pentru că Doamna cu coasa vine când vrea ea să-şi ia haraciul, nu când vrem noi. Nimic anormal până aici. Cu nişte ani în urmă scriam că televiziunea este un instrument eficace, o modalitate de control al minţii, la fel sau chiar mult mai nocivă decât oricare alt drog. Drogurile sunt o ameninţare la adresa ordinii sociale, însă televiziunea este un drog care creează dependenţă, controlat şi distribuit de nişte diabolici, un drog care ne transformă în mutanţi, ne alterează raţiunea, făcând aproape imposibilă dorinţa de evadare din vicisitudinile realităţii cotidiene. De peste 26 de ani se practică spălarea creierelor, prin strategii şi tehnici subtile care, cuplate cu efectul televizorului asupra undelor creierului, fac să pară infantilă ingeniozitatea celor mai erudiţi psihologi. Ce şi-ar putea dori mai mult un guvern sau organizaţiile din umbră decât o masă de zombie uşor manevrabili? Cam pe-aici a ajuns „Starea Naţiunii” în ţara Marelui Mut.
De câteva zile, mass-media din România (nu neapărat românească) a umplut eterul şi sticla televizoarelor cu un dramatism grotesc, anunţând ştirea că o falsă „regină a Românei” a plecat la cele veşnice la vârsta de 92 de ani! Minciună şi falsificare a adevărului istoric! N-a murit nicio „regină”! România este Republică! N-are nici rege, nici regină, nici prinţi! Conform exprimării dintr-un alt context al culturnicei Biro Rozalia – unul dintre clasicii guvernamentali în viaţă -, a murit „o persoană bipedă”. Anna Antoinette Francoise Charlotte Zita Marguerite de Bourbon-Parma s-a căsătorit cu Mihai-viteză, un pierde vară la propriu, „un nevoiaş al minţii”, cum l-a numit marele Pamfil Şeicaru – pe data de 10 iunie 1948, în Grecia, adică după o jumătate de an de când trădătorul-donator de la 23 august 1944 abdicase şi nu mai era rege. Nu oricum, la înţelegere cu guvernul Petru Groza, contra unei rente viagere substanţiale (pe care i-a retezat-o „împuşcatul” în anii ’70), başca calabalâcul de bunuri cu care deja plecase cu puţin înainte de abdicare. Astfel, în România anului 2016, eroii neamului sunt puşi la index, iar paraziţii, urcaţi la loc de cinste. Se poate afirma că Ţara a devenit un spaţiu concentraţionar, unde unii intră pe „porţile regilor” iar alţii iau calea exilului.
Pe vremea lui Al. Ghica, în timpul judecării unui proces în care erau implicaţi un negustor român şi unul turc, unul dintre boierii divanului a adormit. Trezit ca să-şi spună părerea, el a rostit automat: „Turcul plăteşte!”, ceea ce nu era corect, turcul fiind nevinovat. Cam aşa se petrece şi astăzi la curtea iohannisto-cioloşistă. Dacă Ana de Bourbon-Parma, pe lângă cetăţenia franceză a avut şi alte cetăţenii, nu cunosc, dar cetăţenia română şi statutul regină, BA! Ana nu a avut niciodată coroană regală, nu a cerut cetăţenie română şi nici nu a încercat să înveţe limba română. Atunci, pentru ce atâta mascaradă? Cine suportă cheltuielile? „Turcu’ plăteşte!” Adică, poporul român. Nimic nu justifică marele tam-tam şi amploarea care se dau evenimentului şi afirmaţiei mincinoase, inclusiv cheltuielile aferente, dar, cum ziceam, „Turcu’ plăteşte!” „Casa (ne)regală” a beneficiat de bunuri şi proprietăţi, a încasat şi păpat banii românilor, dar a refuzat să achite impozitele datorate statului român, implorând autorităţile să-i anuleze datoriile. Preşedinţia, Guvernul şi ocupanţii fotoliilor Casei Poporului – care nu mai este a poporului român, ci a Clubului „Ali Baba şi centurionii adormiţi ai neamului” – au fost de acord. A scutit-o de taxe şi impozite pentru că… „Turcu’ plăteşte!”.
De mai bine de o jumătate de an, hârleţele, târnăcoapele şi buldozerele au fost puse la treabă să construiască, la curtea de Argeş o necropolă pentru oase „regale”. Şi pentru asta, tot „Turcu’ plăteşte!”, nu „casa regală” a republicii România. Dacă timp de o viaţă, Ana şi consortul – despre care nu se mai ştie aproape nimic, iar gurile rele bârfesc că ar locui prin cine ştie ce frigider elveţian – au stat departe de ţara asta, de ce nu-i înmormântează acolo? Răspunsul este simplu: pentru că, acolo, cheltuielile de înmormântare le-ar suporta „beneficiarul”. Aici, „Turcu’ plăteşte!”. Şi mai e ceva: pentru că, tot „Turcu’ plăteşte!”, va fi o înmormântare cu repetiţie. „Un balamuc macabru nemaîntâlnit la nicio casă de nebuni din Uniunea Europeană”.
Dacă ar mai fi trăit, nici măcar Giuseppe Verdi nu ar fi putut imagina o versiune modernizată mai reuşită a lui, Nabucco, adaptată la jalnica „Stare a Naţiunii” române. Sicriul cu cetăţeana franceză Ana de Bourbon-Parma a fost adus din Elveţia, pe calea aerului, la Bucureşti. Sine die, tot „Turcu’ plăteşte!”. Ne-a fost oferită o scenă umilitoare, premeditată aş spune, ilustrând cât de jos s-a prăbuşit demnitatea mioritică: militarii din Regimentul de Gardă poartă pe umeri un copârşeu neromânesc acoperit cu o cârpă blazonată – nu cu Tricolorul românesc – şi se derulează protocolul cuvenit unui om de stat, unui erou sau martir al Neamului. Semn al sclaviei! În cazul de faţă, „Corul robilor” din opera italianului nu este altcineva decât poporul român, reprezentat de militarii unei armate decimate, ce duce pe umeri un sicriu străin cu însemne străine. Ana de Bourbon nu a făcut nimic pentru a servi interesele României, ba, s-ar putea spune că i-a iubit pe români la fel de tare ca Elena, cea care l-a zâmislit (nu se ştie precis cu care colonel grec) pe Mihai I, donatorul pământului şi bogăţiilor Ţării, ruşilor, în urmă cu 72 de ani, la 23 august 1944. În 1946, pentru infamia Regelui, a plătit Mareşalul. Astăzi, „Turcu’ – poporul român – plăteşte!”. regina-mamă
Când a murit Florin Constantiniu, administratorul de la Bellu nu era de găsit, aşa că l-au înmormântat în grabă la Cimitirul Militar Ghencea. Când Gheorghe Buzatu a plecat la întâlnirea cu Iorga şi Mareşalul, oficialităţile abia au catadicsit să facă un gest. Cei doi au slujit interesele Istoriei naţionale „sincere” nu a uneia falsificate. Acum, când „persoana bipedă” care n-a avut nimic de-a face cu Ţara şi Neamul şi-a dat duhul, „toată floarea cea vestită” a papagalilor oficiali varsă lacrimi de crocodil şi declară doliu naţional. De ce? Ziua de sâmbătă, zi de 13, cu ghinion şi cu ale ei trei ceasuri rele… navetistul săptămânal, şeful guvernului şi hoarda autohtonă a lui Ali Baba vor fi alături de „suferinţa” paraziţilor „casei regale”, paranghelie pentru care tot „Turcu’ plăteşte!” Cineva, „persoană importantă, nu spui cine”, tare şi pe drept supărat, îmi scria: „[…] ieri m-au apucat dracii auzind la televizor că a murit regina Ana. A cui regină? Doliu naţonal? Ce a făcut pentru Naţiunea asta? Mai mult a făcut Elena Ceauşescu, zău dacă nu! O spun oriunde, oricui, oricând, deşi am urât-o pe Leana lu’ nea Nicu şi o urăsc şi acuma, dar pentru naţiunea asta, ea a făcut mai mult decât Ana-recent decedată. Ca să mă răzbun, mi-am organizat un chiolhan chiar pe 13 august. Nu glumesc! […] am profitat de faptul că se împlinesc nişte de ani de la cununia civilă chiar pe 13 august anul asta! Aşa că…. Dacă ştiţi pe cineva dispus să mă toarne la D.N.A., la Miliţie, la Guvern, că îmi permit să calc în picioare doliul naţional, v-aş fi recunoscător. Aş vrea să-mi sune ăia la uşă şi să auda ce le-aş zice eu. Da’ să vină mai spre seară, să apuce vinul să mi se urce şi la cap, nu doar să-mi coboare în picioare”. Are dreptate şi – ştiu că nu-i creştineşte -, dar mai că-mi vine să pun şi eu de-o sârbă oltenească. Tot pe 13!, că de, „Turcu’ plăteşte!”.
Ion Măldărescu, redactor al Revistei „Art Emis Academy”, Germania, 2016
(6)
Ce doreşte fiica unui trădător?
Chiulangeală, privilegii fără număr, fărădelegi, averi nemăsurate, salarii uriaşe, conturi grase şi vacanţe cît cuprinde!
Asta-i viaţa parlamentarilor! După atîtea faulturi în propriul teren, parlamentarii au aruncat problemele Ţării în vestiare şi pe-aici ţi-e drumul! De la 1 iulie pînă la 31 august se pot îmbina şi combina în strategii, alianţe şi permutări lăutăreşti.
Două luni i-am pierdut de pe radar! Nereperaţi de blitzuri, dar echipaţi cu „senzori” conectaţi la spaţiul intern şi extern, ei vor putea, totuşi, calcula pînă la ce bornă „isprăvile” sau matrapazlîcurile lor vor rezista condiţiilor de „imponderabilitate”?.
Prea obosiţii de „jugul” guvernării, la care au tras unul hăis şi altul cea, ducînd mai mereu căruța neamului românesc cu oiștea în gard, vor zburda pe imaşuri exotice şi se vor întoarce după două luni să desăvîrşească opera lor de căpătîi, aceea de tracţiune în hău. Să fii deputat sau senator în România este cea mai miraculoasă slujbă! Cine nu şi-ar dori cîteva ore la serviciu în fotolii, două-trei zile pe săptămînă, cu buzunarele şi conturile pline pînă la refuz din silnica agoniseală publică?
Salariile românilor şi nivelul de trai cînd vor deveni principii europene, to’arăşe Cioloş?
Chiar şi în aceste condiţii de program, televiziunile au surprins scaunele goaleşi pustietatea sălilor de şedinţe ale comisiilor – aceste comisii permanente şi speciale care, de fapt, înseamnă cheltuieli uriaşe cu şoferi, recuzită, secretare, consilieri şi protocoale. Chiar au nevoie de două luni de vacanţă, precum şcolarii, maeştrii aceştia în arta jafului şi corupţiei, pe care îi plătim şi le suportăm fărădelegile şi deciziile oneroase? Vor veni din vacanţă cu minţile odihnite de tot, dar nu vor putea pricepe că poporul e de atîta timp la terapie intensivă. Mai în glumă, mai în serios, cum ar fi oare, să fie scoşi în şuturi din fotoliile de pluş ale democraţiei demolatoare? Să fie alungați și blagosloviți cu pilda biblică a lui Iisus, rostită către femeia dominată de patima curvărăsiei: ”Du-te și nu mai păcătui!”. După un sfert de veac de libertăţi amăgitoare ne-am ales cu constituţionalizarea interesului de trib politic, cu dreptul de a face ce vor muşchii lor, cu dictatura privilegiului pentru mereu aceiaşi indivizi puşi pe furat şi căpătuială. Aleşii noştri lipsiţi de conştiinţă, care se grăbesc acum spre destinaţii de lux, au devastat Ţara ca nişte lăcuste, şi pînă nu vom vota o clasă politică responsabilă, din trupul slăbit al României se vor hrăni în continuare lăcustele autohtone şi străine, care nu produc nimic în afara propriilor movile de bogăţii. Gîndiţi-vă un pic la venitul lor uriaş, la jafurile acestor frecători de hîrtii virtuale, multe dintre acestea depăşind înţelesul şi capacitatea lor intelectuală! Și aici ne aducem aminte iarăși, cu o cumplită durere, de adevărurile rostite cu câțiva ani în urmă de Academicianul istoric Florin Constantiniu: „Clasa politică postdecembristă este cea mai incompetentă, cea mai lacomă și cea mai arogantă din istoria României”. (…). ”Politicienii postdecembrişti au făcut românilor mai mult rău decât mongolii, ungurii, turcii, nemţii şi ruşii ÂÂÂ dintotdeauna la un loc!”Ei continuă să umilească şi să batjocorească poporul, ţinîndu-l la un nivel de trai sub cel minim de civilizaţie, chiar sub cel ceauşist şi cu un salariu din lumea a treia. Odată cu vacanţa aleşilor, se scumpesc şi gazele cu 10%, pe principiul european al liberalizării preţului la gaze, motivează Julien Cioloş. Dar salariile românilor şi nivelul de trai cînd vor deveni principii europene, to’arăşe prim-ministru?
Oare doamna duce lipsă de lenjerie intimă?
Pe perioada vacanţei, să nu-i uitaţi pe muşteriii noştri care faultează, ori de cîte ori au ocazia, poporul român şi imaginea României. Încă o obrăznicie, care întrece orice limită, vine din partea lui Carmen Iohannis, care, la cei 56 de ani, pare că a căzut şi s-a afundat în sindromul adolescentin. În timpul vizitei preşedintelui Germaniei la Sibiu, a încălcat grav protocolul, venind la întîlnirea oficială fără sutien, dar cu o poşetă de 5.000 de euro. Oare doamna duce lipsă de lenjerie intimă? Dezgustător şi carghios, nu? Jurnalistul Victor Ciutacu a lansat un atac extrem de dur la adresa soţiei lui Iohannis: „La 56 de ani, să fii soție de președinte şi să-ţi laşi sfârcurile la (între)vedere la o vizită oficială a unui alt şef de stat, înseamnă să n-ai pic de simţ al ridicolului”! Werner Klaus Iohannis şi Julien Cioloş, în acceaşi notă, se tot învîrt în jurul cozii, se împiedică în ea şi cad în tot felul de prăpăstii.
45 de milioane de euro pe an de la stat pentru un trădător
O altă bilă neagră pentru ei şi pentru toţi papugiii care, mai nou, slugăresc imaginea unui fost rege trădător de ţară! Ce servicii a adus Mihai şi regalitatea ţării noastre? Toate semnificaţiile istorice, simbolice sau administrative ale casei regale au încetat odată cu actul abdicării regelui Mihai. Şi nu l-a forţat nimeni să abdice! S-a înţeles cu ruşii, că de-aia l-au şi decorat şi i-au dat o rentă viageră. Ce servicii pot aduce, astăzi, României fiicele unui trădător străin, în afara faptului că vor păpa banii statului român? O finanţare de 45 de milioane de euro pe an de la stat pentru casa fostului rege e o bătaie de joc la adresa poporului (o altă grozavă bătaie de joc!). Voci din afară vorbesc că Mihai „se odihneşte de cîteva luni bune într-o cameră cu gheaţă”, în timp ce dudele urmaşe îşi pun la punct şi trag cu dinţii, fără niciun drept, de Republica România şi aşteaptă finalizarea Mausoleului de la Curtea de Argeş, tot din banii contribuabilului român.
Daţi-le o lecţie dură acestor paraziţi!
Cum mai răbdaţi, fraţilor români, atîta nedreptate? Cum mai răbdaţi să vi se ia din buzunar şi de la gură pentru a întreţine o droaie de trîntori? Guvernul acesta repetent şi antinaţional minte cu neruşinare că nu are bani pentru salarii şi pensii decente, dar are pentru urmaşii unui fost rege trădător. Tovarăşe Cioloş, tovarăşe preşedinte al Republicii România, chiar nu pricepeţi că proiectul pe care l-aţi propus este o altă lovitură sub centură dată adevărului istoric, dar şi prezentului social?! Aberaţia aceasta de proiect trebuie supus unui referendum! Guvernul nu este îndreptăţit să facă astfel de daruri din bugetul de stat, cînd cetăţenii se zbat în sărăcie, cu cele mai mici salarii din U.E. Dragi români, daţi-le o lecţie dură acestor paraziţi ai României şi nu-i mai votaţi! Vrem o dezbatere publică, vrem să fim întrebaţi dacă mai dorim să suportăm alte lipitori la borşul naţional, tot mai puţin pentru cetăţeanul de rînd. Ce personalitate juridică şi serviciu administrativ să aibă o fantomă în culpă a istoriei noastre? Ce merită Julien Cioloş, dacă oferă servicii urmaşilor unui trădător de ţară! Iar noi, ce facem? Stăm cu ciocul mic în faţa impostorilor şi acceptăm tăcuţi tot ceea ce aceştia scot cu forcepsul din punga noastră ca să-i plătim pe impostori şi ororile Istoriei.
Maria Diana Popescu
(7)
Conturile lui Ceauşescu
Televiziunile încearcă să ne spele mintea cu teze, antiteze şi ipoteze, care de care mai sinistre şi mai groteşti, mai breze sau amatoriste, cu privire la conturile şi averile lui Ceauşescu!
Însă, cercetările au dovedit că fostul preşedinte al Republicii Socialiste România nu ar fi avut conturi personale, nici averi sau vile luxoase în proprietate, precum grangurii corupţi ai Puterii „democratice” perindate la cîrma ţării de la grozăvia din decembrie 1989. Vehiculata expresie „conturile lui Ceauşescu” e o metaforă toxică, aruncată în urechea naivilor. Ceauşescu a locuit în imobile ale statului român şi doar a coordonat gestionarea conturilor României, îngropate cu grijă în documente secrete, imediat după lovitura de stat. Să vedem unde au plecat banii Ţării după telerevoluţie. „Primul miliard a dispărut din Trezoreria Gospodăriei de Partid, de la subsolul Comitetului Central, în noaptea loviturii de stat, 22 decembrie 1989″, susţine senatorul Marius Marinescu, citîndu-l pe Ştefan Andrei (viceprim ministru al R.S.R.). Acel moment a declanşat, sub numele privatizării, startul corupţiei, al vînzării pe nimic a economiei (scuzaţi, nu chiar pe nimic, ci la preţul rezonabi de fier vechi), al jafului naţional din banii statului, bani puşi pe seama unor imaginare conturi ale lui Ceauşescu. Conturile U.T.C., ale P.C.R. şi ale Sindicatelor naţionale au fost trecute în conturile unor fundaţii înfiinţate la foc automat sau venite la pachet pe planşeta loviturii de stat. Ulterior, au sosit experţi din Canada pentru verificări, dar, autorităţile improvizate de atunci, implicate, probabil, în deturnarea conturilor, nu le-au dat informaţiile cerute, strict necesare verificărilor respective. Cu toate acestea, experţii străini au ajuns la concluzia că Ceauşescu n-a avut conturi personale, fiind vorba despre conturile României. Potrivit aceleiaşi surse, „Banii Gospodăriei de partid au fost transferaţi la Bancorex (cine ştie ce sumă a fost transferată din total), apoi toate documentele au fost distruse”. Prin astfel de practici mafiote s-au volatilizat banii încasaţi de România, „aproape 9 miliarde de ruble şi peste 13 miliarde de dolari din activităţi de comerţ exterior. U.T.C.-ul s-a transformat în „Fundaţia Naţională pentru Tineret”, condusă de Nicolae Mavrodin, care a preluat în conturile fundaţiei cel puţin 5 miliarde de dolari (!?), apoi şi-a schimbat numele în „Fundaţia Europeană pentru Tineret.” Şi în acest caz, dolarii şi-au pierdut urma.
Ceauşescu a lăsat Ţării o avere fabuloasă
„Aşa-zisele conturi ale lui Ceauşescu, în fapt, conturile României, s-au evaporat cu ajutorul unor băieţi deştepţi din servicii”, afirma Florea Dumitrescu, ministru al finanțelor (1969-1978) şi guvernator al B.N.R. (1984-1989). Este vorba de acei ”băieţi deştepţi din servicii” care cunoșteau toate şmecheriile dubioase din arsenalul capitalismului sălbatic şi care dispuneau şi de capitalul necesar pentru lansarea imediată în cele mai profitabile afaceri, cu ținta extinderii la maximum posibil a jafului – mascat sau chiar fățiș. După execuţia lui Ceauşescu şi a soţiei sale, după ce banii au luat căi sigure, aranjate cu dibăcie de impostori, din codul Penal au fost excluse subminarea puterii de stat şi pedeapsa cu moartea, astfel ca banii furaţi să rămînă, fără riscuri, în posesia jefuitorilor. Ceauşescu a lăsat Ţării o avere fabuloasă, iar Mugur Isărescu are obligaţia să informeze poporul cu privire la drumul banilor din conturile României socialiste. Misterul dispariţiei banilor este strîns legat de misterul loviturii de stat. Pentru aceste conturi, criminalii au tras în tinerii din stradă, care au manifestat pentru libertate, democraţie şi idealuri nobile. Urmele banilor au fost şterse, iarăşi cu mare dibăcie, prin înfiinţarea şi falimentarea unor bănci româneştişi prin alte savantlîcuri numai de ei ştiute. Arhiva Securităţii (a comerţului exterior, care făcea parte din C.I.E.) a luat foc ca prin minune atunci, băieţii deştepţi rămînînd cu greua povară a banilor cu care s-au privatizat, iar unii dintre ei sînt acum la butoanele Puterii prin fiii lor sau alte rubedenii.
Banii s-au vărsat în nou-înfiinţatele întreprinderi de comerţ exterior şi în societăţile-pirat, ulterior băgate în faliment
„Profitorii de război” au înfiinţat întreprinderi de comerţ exterior, paralele celor existente, cu nume aproximativ asemănătoare, iar banii pe care urma să-i încaseze România timp de cîţiva ani buni după lovitura de stat, din activitatea de comerţ exterior, dar şi din imensele creanţe pe care le aveam de încasat de la ţările în care România executase investiţii foarte costisitoare (Sudan, Egipt, Libia, Irak, Zambia, Cuba, Ucraina – Krivoi Rog etc.) au fost deturnaţi spre nou-înfiinţatele întreprinderi şi societăţi-pirat, pe care, ulterior, le-au băgat în faliment. Numai în 1990 s-au încasat 8 miliarde de dolari (U.S.D.) din comerţul exterior şi mai erau de încasat alte 13 miliarde, aceşti bani fiind încasaţi ulterior de cele peste 40 de agenţii de comerţ exterior care se ocupau de export, în care, pînă în 1990, lucrau doar ofiţeri de securitate. De aici graba lui Petre Roman cu „mormanul de fiare vechi” şi privatizarea industriei. Democraţia, economia de piaţă şi privatizarea au fost implementate în scopul deturnării de fonduri, totul făcînd parte din planul minuţios al loviturii de stat. Ca să ajungem la punctul zero al furtului de bani din conturile României, într-un episod viitor vom vedea lista întreprinderilor de comerţ exterior, botezate imediat după telerevoluţie. Trebuie însă ştiut că sume imense de bani mai sînt şi astăzi de încasat în special de la datornicii din ţările lumii a treia, care au beneficiat de serviciile Românei, sub diverse forme, bani de care nu s-a mai interesat nimeni din partea guvernelor Românei de după 1989. Sau poate sau dedulcit şi la aceştia.
Desecretizarea documentelor referitoare la banii României din 1989, ar duce la prăbuşirea unor afacerişti burduşiţi!
Cei care au profitat de conturile României din străinătate ocupă astăzi importante funcţii de stat sau politice şi trăiesc pe picior de multi-miliardari. Deci, care conturi ale lui Ceauşescu, dragi escroci ai României postdecembriste, care aţi jefuit şi v-aţi împărţit banii şi economia Ţării ca pe un tort? Îl confundaţi pe Ceauşescu cu voi – maimuţe hoaţe, care aţi ajuns miliardari peste noapte, pentru că aţi furat fără frică, păgubind statul şi cetăţenii sărmanului nostru popor, crezînd că nu veţi da niciodată socoteală! Conturile lui Ceauşescu sînt o poveste de adormit copiii democraţiei. Da, au existat nişte conturi, dar ale României, unde, repet, se vărsau banii din activitatea de comerţ exterior şi de investiţii, iar povestea banilor „epocii de aur”, povestea conturilor României la borna anului 1989 ar putea fi spusă, foarte simplu, de către matusalemicul şef al B.N.R., Mugur Isărescu, bancherul ros de veşnicie în turnul de fildeş al banilor naţiunii, bancherul care a avut şansa, aproape inexistentă în perioada comunistă, de a pleca în Statele Unite, unde a studiat economia de piaţă internaţională. O desecretizare a documentelor referitoare la banii României de atunci, ar duce la prăbuşirea unor afacerişti burduşiţi de miliardele devalizate din conturile României, ar duce la prăbuşirea unor imperii financiare româneşti şi confiscarea, în folosul Ţării, a averilor obţinute fraudulos.
Conturile „Gospodăriei de Partid”, ale „Uniunii Generae a Sindicatelor din România” şi ale „Uniunii Tineretului Comunist”, se regăsesc în marile afaceri de azi, aparent legale
De ce au fost imediat condamnaţi şi asasinaţi Elena şi Nicolae Ceauşescu de acel ilegal şi criminal complet de judecată, dar şi fratele său Marin Ceauşescu, asasinat la Viena? Ca să iasă din discuţie conturile României, să fie dosite spre însuşire, să li se închidă gura şi să li se pună în cîrcă, pe principiul prinde mortu’ scoate-i ochii! (În paranteză fie spus, Marin Ceaușescu – şeful Agenţiei Economice din Viena, avea ca subordonaţi ierarhic pe Dan Voiculescu şi Teodor Meleşcanu – personajele care exectutau operaţiunile financiare în relaţie cu băncile unde erau conturile României. Înainte de a se „sinucide” prin spînzurare în subsolul clădirii Agenţiei Economice din Viena, Marin Ceaușescu a scris o lungă, interesantă şi emoționantă ”spovedanie”, în care a lăsat şi această exprimare de suflet, ca un adînc oftat: „Sărmane popor, iar te-au folosit! Dar vei fi amăgit…”). Trăiască criminalii capitalismului fără frontiere, care au confiscat toate structurile noastre politice, de stat şi juridice! Unde sînt banii României, unde sînt conturile „Gospodăriei de Partid”, ale „Uniunii Generale a Sindicatelor din România” şi ale „Uniunii Tineretului Comunist”, domnule Mugur Isărescu? Greu de vorbit, dacă nu, chiar imposibil! Banii care se aflau în conturile acestor organizaţii, dar şi banii din conturile externe de comerţ ale României, sînt imposibil de găsit acum, după un sfert de veac, imposibil de confiscat, fiind spălaţi de zeci de ori din 1989 încoace, astăzi, regăsindu-se în marile afaceri, aparent legale. Nu trebuie să ne resemnăm, nici să tot plîngem după laptele vărsat pe foc, ci să cerem socoteală impostorilor. Este dreptul nostru la adevărul istoric!
Ei sînt acum în topul marilor averi, metamorfozaţi în afacerişti, patroni, politicieni
Trebuie ştiut că, tot ceea ce avea România în conturile externe, ceea ce avea de primit ca lichidităţi din contractele de comerţ exterior (România avea de recuperat sume uriaşe din multe dintre cele 144 de ţări unde exporta), a fost luat cu japca de grupări mafiote, care zburdă şi acum prin România. Unii dintre foştii oficiali ai vechiului regim, care se ocupau cu activitatea de comerţ exterior, dar şi mulţi dintre cei care au format primul guvern de tranziţie şi oportuniştii lor succesori, sînt prezenţi şi acum în raiul banilor murdari, în topul marilor averi, metamorfozaţi în afacerişti, patroni, politicieni. Oare să nu ştie nimic despre banii României, Petre Roman, primul premier al României de după ’89, care a dat startul jefuirii industriei româneşti, sub lozinca mormanului de fiare vechi, de care trebuie să scăpăm? „Nu am descoperit indicii prin care să avem certitudinea că Ceauşescu ar fi avut conturi în afara ţării”, a spus la Realitateatv Sabin Cutaş, preşedinte al Comisiei parlamentare de anchetă privind investigarea conturilor lui Ceauşescu. În schimb, conturile României existente în afara ţării pînă în 1989, sînt negate de multe voci autorizate, probabil, interesate, în muşamalizare. În urma cercetărilor, Sabin Cutaş a precizat că „au existat aşa-numitele conturi ale statului român, unde circuitul banilor era foarte bine controlat, astfel că retragerea unor bani din acest circuit în timpul comunismului este pură speculaţie, iar oamenii din Securitate, implicaţi în acest circuit al banilor erau, la rîndul lor, verificaţi drastic”. Verificaţi în timpul comunismului, dar în timpul loviturii de stat şi după, cine era să-i mai verifice? Concluzia este că banii din aceste conturi au dispărut imediat după asasinarea cuplului prezidenţial şi a fratelui lui Nicolae Ceauşescu.
Lovitura de stat şi jefuirea conturilor României nu pot fi casate!
Toate guvernele post decembriste au îngropat şi mai adînc conturile României, prin sintagma Conturile lui Ceauşescu, adică, dînd vina pe mort, folosind sistemul judiciar drept cîine de pază pentru infractori. Anumite personaje, devenite personulităţi bogate sau oameni de afaceri de top, după însuşirea banilor din acele conturi, au tot interesul ca afacerea murdară a conturilor în dolari din perioada socialistă să rămînă în ceaţă şi să se stingă de la sine odată cu trecerea vremii. Mircea Opreanu, soţul Zoiei Ceauşescu a afirmat că „Ceauşescu a investit în aur o parte din banii statului, depuşi într-un cont în Elveţia, pentru a mări rezerva de aur a ţării. Alţii au fost redirecţionaţi către alte instituţii, cum ar fi Armata. Este clar că, după 1989, unii au avut acces la aceste conturi şi le-au făcut dispărute”, a explicat Mircea Opreanu. Zvonurile privind conturile secrete ale fostului preşedinte Nicolae Ceauşescu sînt false. Lovitura de stat şi jefuirea conturilor României nu pot fi casate! Organizaţia „22 Decembrie” a cerut de nenumărate ori recuzarea procurorului de caz! Cu peste 1.400 de volume, dosarul falsei revoluţii trebuie să-şi urmeze cît mai repede cursul, ancheta trebuie continuată, impostorii, trădătorii şi cei care au tras în manifestanţi trebuie pedepsiţi. Închiderea dosarului telerevoluţiei de către procurorii militari a fost o ruşine naţională, acesta fiind redeschis în 2016, de către procurorul interimar Bogdan Licu, la o jumătate de an de la clasare. Procurorul general al României Tiberiu Niţu, demis cu puţină vreme în urmă, cel care a închis dosarul, a recunoscut că era pe atunci un individ care a tras în mulţime! Ca patriot, Ceauseşcu va fi mai tîrziu socotit un gigant al istoriei în lupta poporului împotriva corporaţiilor, împotriva Occidentului ticălos, care a adus efective de mercenari înarmaţi pînă în dinţi pe teritoriul ţării, a adus hoţia, sărăcia, corupţia, războiul şi teama în spatele caselor noastre. În definitiv, sîntem sub ocupaţie americană, sub pretextul apărării de nu ştiu care rus.
Maria Diana Popescu
Citesc aceste randuri si plang, cum de exista asemenea oameni fara constiinta, de ce ii platim pe cei ce dorm, dorm efectiv in parlament si ii platim???
Sunt multe fapte pe care nu le inteleg.. cum de este posibil si totusi este posibil.
Va multumesc ca existati si scriind aceste articole poate mai treziti la realitate si pe alti.
Cu respect,
Maria Dima
Ne bucurăm că putem să vă creăm puţină emoţie şi să informăm publicul, privind echidistant subiectele. În paginile noastre veţi găsi opinii diverse, chiar dacă unora nu le plac unghiurile din care sunt privite şi tratate anumite teme, dar nu vrem să fim „yes mani”. Mulţumim pentru comentariile dv.