Elena Chioru are 20 de ani și este studentă la Facultatea de Medicină Veterinară a Universității de Stat din Moldova. Încă de mic copil a văzut cât de frumoși sunt oamenii și de aceea și-a dorit foarte mult în fotografiile ei să persiste viață și emoție. De mai bine de 5 ani, Elena a scos de pe raft pasiunea pentru fotografie pe care o dezvoltă zilnic.

„Avem o simbioză puternică și toată energia mea o extrag din fotografie”

Cum a ajuns Elena Chioru fotograf? Ce te-a determinat să alegi acest domeniu?

Această pasiune e cu mine, presupun eu, din clasele gimnaziale. Pe atunci fotografiam frunzulițe, floricele și orice alte detalii ale naturii cu ajutorul telefonului mobil al mamei mele. Un pic mai târziu părinții mi-au dăruit primul meu telefon mobil și de atunci fotografiez absolut totul. Mai târziu am înțeles că cel mai mult îmi doresc să persiste în fotografiile mele viață și emoții, de atunci am început să fotografiez oamenii. Toții sunt atât de diferiți.

N-ai avut până acum momente în care să te plictisească fotografia?

Cred că va fi un răspuns banal, însă nu. Avem o simbioză puternică și toată energia mea o extrag din fotografie. Mă simt mai plictisită atunci când ea lipsește pentru o perioadă.

Descrieți stilul fotografic. Cum ți-ai dezvoltat propriul tău stil?

Deseori în rețelele de socializare afirm că fotografia mea este despre sinceritate și dragoste. Nu e despre poziționări fixe și destul de complicate, nu, deloc. Stilul meu e despre oameni și istoriile lor. Cred că noțiunea ar fi „fotografia vie”.

Cum lucrezi cu persoanele mai timide în fața aparatului?

În experiența mea am întâlnit multe persoane timide, pe alocuri îmi părea foarte complicat să îi relaxezi. Însă de fiecare dată am obținut un rezultat foarte frumos. Nu știu dacă există o formulă concretă, însă știu că cel mai importantă este comunicarea, discutând apare încrederea în mine față de model și aceasta este cel mai minunat lucru.

Care este principala sau cea mai des întâlnită problemă pe care o întâmpini în relația cu clienții?

Cred că cea mai întâlnită problemă este poziția fixă. Unii clienți au rămas la ideea că fotografie e despre „să te uiți în cadru și să zâmbești”, însă fotografia nu e despre asta. În principiu îmi place mișcarea. Doar prin mișcare modelul se relaxează, și poate să mi se deschidă.

Care este sursa ta de inspirație, pentru că, te implici în foarte multe lucruri?

Principalele mele surse de inspirație sunt oamenii, despre care am mai vorbit, și locurile frumoase. Spațiile frumoase mă provoacă la noi încercări, idei și sesiuni foto. Pe când oamenii însăși, ei mă provoacă la a crea. Uneori am nevoia pur și simplu de a fotografia, de aceea, practic, fotografiez gratis, important e să fac asta.

Pe rețelele sociale ești o persoană foarte optimistă, se întâmplă în viața reală să nu ai chef de nimic? Cum treci peste această perioadă?

Este o întrebare complicată pentru mine întrucât, în acest moment, trec printr-o astfel de perioadă. Acum fotografia e mai absentă în viața mea, iar odată cu lipsa ei a dispărut și toată inspirația mea. Însă aceasta se rezolvă mereu ușor cu o sesiune foto pentru suflet. Aceasta mă ajută mai bine decât o terapie.

Ești o mare iubitoare de animale. Îți place să prinzi în obiectivul tău prietenii noștri patrupezi?

În pofida faptului că dragostea mea pentru animăluțe este foarte mare, în portofoliul meu am foarte puține fotografii cu ei. Cred că aceasta se explică prin faptul că având un motănel în brațe uit de fotografie și mă dedic lui.

Ce culoare are viitorul tău?

Ca obiectiv am să mă dezvolt, să descopăr fotografia din toate punctele de vedere. Să îi aflu istoria. Să călătoresc fotografiind. Și nu este exclusă varianta deschiderii unui studio foto. Ceva nou pentru Moldova, deci are culoarea succesului.

Cătălina BOLANDĂU, Jurnalism, Anul l