Du-te la …
UZP Bihor on YouTubeFeed RSS

Elena Coșarcă – Un profesor model și un suflet curat


Elena Coșarcă, profesoară de Limba și literatura română în cadrul Liceului Tehnologic „Iuliu Maniu” Carei, este o persoană care se dedică cu totul profesiei. S-a născut la data de 24 septembrie 1972, în localitatea Sanislău, județul Satu Mare. O parte din copilăria ei a petrecut-o în localitatea Horea, dar la vârsta de 11 ani s-a mutat în orașul Carei ca să își continue studiile. Visul ei a fost dorința mamei sale de a face mai mult în viață decât au reușit ea. A absolvit Facultatea de Teologie-Litere la Universitatea Babeș-Bolyai.

Care este cea mai frumoasă partea la meseria pe care o predați?

Faptul că lucrez cu copiii, îmi plac, știu să mă apropii de ei, îi simt aproape, vreau să fiu în același timp și profesor, dar și prietenă cu ei. Cred că m-am străduit și, poate, mă voi strădui și mai mult în acele zone în care nu am reușit. Au fost momente foarte plăcute, uneori au fost momente și neplăcute și, poate, i-am supărat. Dar eu consider că, în general, ne înțelegem. Este o satisfacție a mea că elevii mă iubesc.

Ce realizări aveți?

Pe plan personal, pot să spun că sunt împlinită, m-am căsătorit și am o fiică de 15 ani care este un copil extraordinar, sunt foarte mândră de ea. Pe plan profesional, pot să spun că am avut, de asemenea, realizări. Sunt profesor de 25 de ani. Am fost în două perioade, nu foarte lungi, director adjunct, am avut o experiență uneori foarte plăcută, alteori mai puțin plăcută, dar am renunțat la această funcție chiar la începutul acestui an școlar, la 1 septembrie, pentru că eu mă regăsesc mai mult în postura de profesor și vreau să îmi petrec mai mult timp cu elevii.

Cum îi stimulați pe elevi?

Nu neapărat cu note mici! Încerc să le explic că nu învață pentru părinți, profesor sau pentru note.

Cum îi determinați pe elevi să citească sau să învețe?

Cu cititul e puțin mai greu pentru că acum pe aceste rețele de socializare găsesc foarte multe rezumate și de citit nu au răbdarea necesară de a ține o carte în mână, cum era pe vremea noastră.

Ce proiecte aveți cu elevii?

Avem un proiect european chiar în școală, de remediere, „Rose”, în care putem spune că facem consultații, pregătire pentru Bacalaureat, suntem în anul patru al proiectului, se pare că dă roade. Noi mai avem niște mici proiecte, parteneriate cu casele de copii, voluntariatul pe care îl facem și l-am făcut întotdeauna chiar dacă este în contextul de pandemie. Avem proiecte și cu Poliția, cu Casa de cultură unde participăm la diverse activități, cu Biblioteca, cu anumite școli.

Ce înseamnă pentru dumneavoastră să fiți profesoară?

Eu zic că TOTUL, nu m-aș vedea într-un alt loc de muncă, de multe ori m-am gândit ce ar fi dacă aș schimba această meserie, chiar mi s-a recomandat, la începutul carierei mele, să mă angajez în cadrul Armatei ca psiholog. Bineînțeles am refuzat pentru că nu mă vedeam acolo, eu mă văd alături de copii și, mai mult, alături de adolescenți. În primul an al meu de învățământ am lucrat la gimnaziu și îi iubesc și pe cei mici, dar mă regăsesc mai mult alături de adolescenți deoarece altfel pot să dialoghez cu ei.

Cum găsiți idei pentru lecții?

Îmi place și tot ce este nou. Experimentez și încerc să am și schimburi de impresii, de idei și cu alți colegi nu neapărat cu aceeași viziunea ca a mea, pentru că de fiecare dată învăț ceva nou de la un coleg.

 Ce mesaj le-ați transmite adulților, cât și copiilor pentru a avea încredere în școală?

Eu zic că proverbul „Ai carte, ai parte” este foarte adevărat. Fără școală nu poți să progresezi în viață, rămâi undeva. Chiar dacă te realizezi pe plan financiar, nu mai e acea satisfacție că ești respectat, ești cineva la un loc de muncă și nu ești cineva din cauza banilor, ci ești cineva datorită forțelor tale proprii.

 

Victoria VEREȘ, Jurnalism, Anul I

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *