Du-te la …
UZP Bihor on YouTubeFeed RSS

In Memoriam Nistor Bădiceanu


Toată viaţa am fost puternic înzestrată cu darul milei, cea ce a fost la temelia tuturor faptelor mele, ceea ce lămureşte amestecul de putere şi de slăbiciune, ce se războiesc în mine ca două fiinţe vii.

Regina Maria a României

 

 Au trecut deja 15 ani de la trecerea lui Nistor Bădiceanu în lumea celor drepți. Ani grei, în care nu doream nicidecum să mă împac cu pierderea incomensurabilă, neimaginat de grea pentru toți care i-au stat în preajmă și care l-au cunoscut cu adevărat. Pe data de 20 martie ar fi împlinit 92 de ani. Rememoram iar și iar amintirile legate de bunicul meu: responsabilitatea față de oameni și față de misiunea pe care și-au asumat-o total, atunci când a fost ales să-i reprezinte în calitate de senator în Parlamentul României, răbdarea cu care asculta fiecare om întâlnit în cale, sfințenia pe care o avea în privire atunci când mângâia fața de masă rămasă amintire de la mama sa, sentimentele de prietenie și prețuire nemărginită față de prietenul și colegul de partid Corneliu Coposu – seniorul politicii românești, speranţa cu care a organizat primele întâlniri de la Oradea cu Familia Regală din anul 1997, respectiv 1998. Au fost cele mai mari realizări ale sale.

Am avut ocazia să-i cunosc pe unii din colegii lui de detenție și să constat cu uimire că, anii de detenție fiind deținuți politici, nu i-au frânt pe cei din generația lui, au ieșit de acolo hotărâți să continue lupta pentru adevăr, pentru țară, pentru o lume mai bună.

Căutam și caut să-i urmez pașii, reflectând și încercând să înțeleg cum ar fi fost această lume dacă Nistor Bădiceanu, Corneliu Coposu, Iuliu Maniu n-ar fi părăsit-o atât de devreme.

În cadrul facultății de Ştiințe politice a Universității pe care am absolvit-o, dar și în viața cotidiană, am întâlnit adeseori oameni, care tresăreau cu uimire atunci când îmi rosteam numele: Bădiceanu! Acestea m-au făcut să înțeleg că Nistor Bădiceanu, bunicul meu, a fost un simbol de omenie, de corectitudine morală, un bun prieten, un coleg de nădejde.

De la bunica mea, Șarolta am învățat ce înseamnă credința în Dumnezeu, tăria de caracter, eleganța în ținută, iubirea față de familie, față de aproapele si mai cu seamă lupta permanentă pentru visele noastre.

Acum, ca niciodată, se pare că avem nevoie să ne amintim de astfel de repere morale. Avem nevoie să înțelegem că doar printr-o luptă continuă cu tine însuți putem învinge tentațiile timpului, putem revigora adevărurile pentru care au luptat ei.

 

Ana Maria Bădiceanu

 

 

 

Top of Form

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *