Du-te la …
UZP Bihor on YouTubeFeed RSS

Jalea și neputința văduvelor


Rămasă văduvă cu trei copii, căci după moartea pe front a bunicului  Constantin Pater, s-a născut și un băiețel, care din păcate s-a îmbolnăvit şi a murit de pojar bunica Barbura, poreclită Bura a fost nevoită să se recăsătorească.

În casa aceea de pe ulicioară, de care se leagă multe din amintirile copilăriei mele, a venit noul ei sot, Dumitru Curpaș, singurul cantor bisericesc cu şcoală din Gepiş. El l-a secondat pe părintele Paroh Marțian Andru (ctitorul Bisericii din Gepiş) la slujbele duminicale si la toate celelalte îndatoriri bisericești. Dumitru Curpaş, poreclit Dede, era un om foarte inteligent si cu şcoală, în comparaţie cu sătenii acelor vremuri. I-a dăruit bunicii încă cinci copii, aşa că și casa de pe ulicioară a devenit neîncăpătoare… Copiii dormeau de-a valma într-un pat, mâncarea era prea puțină. Dede era un om aspru, autoritar, cuvintele lui erau literă de lege.

Spre deosebire de el, bunica Bura, mama mamei era o fiinţă serafică, blândă si bună, nespus de vrednică.

Totdeauna îmbrăcată în negru, avea o eleganţă, o siluetă sveltă, o voce blândă și de câte ori băteam la poarta ei când eram copii, ne poftea în bucătăria de vară și ne prepara la iuţeală o omletă sau ne dădea de mâncare ce găsea prin casă.

Noi, care eram totdeauna lihniți de foame, ne duceam destul de des pe la ea, încercând să evităm întâlnirile cu bunicul vitreg Dede! Când îl găseam acasă, plecam repede, dezamăgiți, flămânzi, cu coada între picioare.

Nu pot uita cum odată vara, când erau pepenii copţi, eu cu fratele meu Lică am ajuns la pepenii lui Dede. Ne pregătem să luăm vreun pepene bun, când, ca din pământ, a apărut Dede. Încremenisem! Fără niciun cuvânt, ne-a privit drept în ochi şi şi-a întins mâna dreaptă zvâcnit spre noi arătându-ne valea. Am luat-o la fugă!

De multe ori ne aminteam şi eu şi Lică de acea scenă care ni s-a lipit de creier!

Mama, al cărei tată, Constantin Pater nu nu s-a mai întors de pe front, a fost nevoită de la16 ani să plece din casă, să slugărească pe la unii și pe la alţii mai înstăriți și fără de copii.

Cel mai adesea mama evocă perioada în care a slujit la nană Fanică si bace Moritz, boldașii, singurii evrei din localitate. S-au purtat foarte bine cu sătenii și, la rândul lor, aceştia i-au preţuit și nu le-a fost dat să sufere vreo persecuţie din partea nimănui în acele timpuri nefaste, când prigoana și progromul erau în toi.

Și eu am cunoscut-o și am iubit-o pe doamna Fany fiindcă a rămas în sat până după ce a trecut persecuţia și apoi s-a mutat la Oradea.

Mama a continuat s-o viziteze și la Oradea, după ce s-a mutat, fie când mergea la piaţă, fie când venea la mine la internat.

După ce a murit domnul Moritz, nană Fanică a plecat la fiul ei, în Israel.

A trimis scrisori de acolo, dar nu era deloc mulțumită cu noua ei viață, după cum ne spunea mama!

Sabina Măduța

Foto:

1) Bunica Barbura cu cele două fetițe rămase orfane după moartea soțului ei pe front în Primul Război Mondial. Era înrolat în armata Austro-Ungară și a murit după ce o avalanșă  de zăpadă  din Munții Dolomiți (la granița dintre Austria și Italia) a căzut, ucigând mai mulți ostași!  Poza i-a fost trimisă bunicului pe front.

2) Bunicul Constantin Pater în uniforma armatei austro – ungare, combatant în Primul Război Mondial unde a și murit. Fotografie trimisă bunicii. 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *