Du-te la …
UZP Bihor on YouTubeFeed RSS

Nu a început bine


Douazecișișase de miniștri în noul cabinet și despărțirea nejustificată a unor ministere și așa ineficiente în entități separate, mi se pare prea mult. Suntem pe locul trei în Europa la numărul de demnitari și asta nu ar fi chiar atât de supărător dacă realitățile vieții de zi cu zi nu ne-ar obliga să avem în vedere și rezultatele extrem de slabe ale guvernelor precedente, la fel de numeroase și ele (mai puțin ultimul, dar pe care nu ar trebui să-l punem la socoteală, întrucât a fost generat și a funcționat într-o situație excepțională).

În actualul context numele noilor demnitari nu prezintă prea mare importanță. Pentru prima dată în ultimii 26 ani, românii au votat programe, promisiuni, speranțe și nu oameni. Nimeni nu l-a votat pe Grindeanu, pe Shaideh și cu atât mai puțin pe Dragnea. Cu toate acestea, parcă e prea de tot să pui la Apărare Națională o persoană care nu a făcut un stagiu militar și a lucrat până ieri prin agricultură, la Externe un ofițer obosit ale SIE care a intrat în minister în… 1967 (!), la sănătate un impostor căruia i s-a ridicat dreptul de mai conduce lucrări științifice și tot așa. Exemplele, din păcate, nu se opresc aici. Până una-alta, sunt site-uri care dau ca sigură inculparea a chiar noului prim-ministru! Un complet din Timișoara, care administrează dosarul finanțării frauduloase a echipei de fotbal Poli din oraș în perioada în care președinte al clubului a fost Marian Iancu l-ar putea cita pe Sorin Grindeanu ca martor, ulterior chiar ca suspect, întrucât alături de fostul primar Gheorghe Ciuhandu și de alți funcționari ai primăriei au autorizat plăți ilegale de peste 31 de milioane de lei către clubul care ulterior a și dat faliment. Sub rezerva unor îndoieli serioase, fiindcă e vorba de fotbal, de bani mulți și de posibile răzbunări, nu pot să nu consemnez cum se fac politica și justiția la noi. Cum naiba că până a doua zi după desemnare nu l-a inculpat nimeni?!?

În ceea ce-l privește pe împricinat, mie unul nu mi-a plăcut deloc cum a început. Cu o osanală dezgustătoare la adresa președintelui PSD care l-a înscăunat și cu o temenea de neînțeles la adresa dnei Shaideh, care i-a fost vârâtă în coastă ca vicepremier. În traducere, eu am înțeles cam așa: „noroc că au pus-o pe doamna lângă mine, fiindcă altfel habar nu aveam ce trebuie să fac”. Se poate să exagerez și să fi fost un simplu gest de politețe, însă mie mi s-a părut nelalocul lui, ba chiar suspect. Mă face să cred că Dragnea nu are suficientă încredere în țuțărul său și că, pentru orice eventualitate, a recurs la dublul control asupra guvernului „său”, în cel mai pur stil securistic (așa era procedura în fosta Securitate, „obiectivul” era supravegheat de doi ofițeri diferiți, care raportau separat). Îndeplinirea programului de guvernare câștigător în alegeri nu justifică spaima lui Dragnea de a scăpa hățurile din mână. Ca toate deciziile guvernamentale să treacă prin birourile din Kiseleff (sediul central al PSD, n.m.) înseamnă nu numai neîncredere în propriul cabinet dar poate duce chiar la subminarea actului de guvernare propriu-zis. Am mai avut un regim în care deciziile naționale se luau în sediul Comitetului Central al partidului și liderii lui au sfârșit-o destul de prost, în fața unui zid din Târgoviște. Desigur că lui Dragnea nu i se poate întâmpla una ca asta, însă este cert că după lecția de depolitizare oferită de guvernul Cioloș românii nu vor accepta sub niciun pretext re-pesedizarea țării, adică numirea pe criterii clientelare de partid de la portar până la director.

Prea mari iluzii nu-mi fac. Avocatul Poporului, Victor Ciorbea, va contesta mâine la Curtea Constituţională legea 90/2001 care interzice unui condamnat penal să ocupe funcţii în Guvern. Ceea ce înseamnă că șeful Camerei Deputaţilor, Liviu Dragnea, nici vorbă să fi renunțat la visul său de a se vedea premier. Discursul de ieri al lui Tăriceanu a avut un singur punct central: Justiția s-o lase mai moale, că doar nu suntem cu toții niște infractori. Mi s-a părut destul de riscant punctul său de vedere, deduc că se simte cu musca pe căciulă de vreme ce-și permite să-i pună pe toți românii în aceeași oală cu domnia sa. Eu unul nu mă simt deloc hăituit, nici de Justiție nici de ANAF.Pe holurile Justiției se aude din ce în ce mai apăsat cuvântul amnistie și este doar o chestiune de timp până el va apărea tipărit într-un act normativ nou-nouț. În fond, trocul al alegeri a fost destul de limpede (sau a devenit abia acum, pentru unii): vă dăm bani, voi ne dați imunitate.

Totuși, fiind vorba de un început de drum, nu cred că trebuie să facem procese de intenție noii echipe de la Palatul Victoria. Să așteptăm primele remanieri, care – în funcție de răspunsul CCR – ar putea să înceapă cu bietul premier, să așteptăm bugetul și apoi seria consecutivă de rectificări, care vor veni fără îndoială și cel mai important, să urmărim filă cu filă (ca să nu spun pas cu pas, fiindcă asta este deja o expresie adjudecată) îndeplinirea fiecărui punct din programul care le-a adus socialiștilor victoria în alegeri. Unele au termen de îndeplinire 2018, 19 sau chiar 20 și sunt sigur că pe parcurs vor apărea sau vor fi invocate tot felul de „piedici”. Numai că, de data asta, fripți fiind de atâtea ori, ar trebui să devenim mult mai intoleranți față de scuze și, în cele din urmă, minciuni.

Virgil Cosma

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *