Du-te la …
UZP Bihor on YouTubeFeed RSS

O călătorie în jurul Crişanei, la cele mai atractive obiective turistice


Regiunea Crişana, una dintre cele mai verzi regiuni ale ţării, a devenit în ultimele decenii o sămânţă înfloritoare a turismului românesc, potenţialul florei şi faunei fiind exploatat la cote maxime, fără însă a avea efecte antropice negative asupra ecosistemelor.

Numele este unul simbolic şi se datorează celor trei crișuri, râuri care scaldă regiunea: Alb, Negru şi Repede.

O scurtă descriere a zonei, expusă într-unul din ghidurile turistice destinate Crişanei, o prezintă ca fiind situată în jumătatea vestică a ţării. „Graniţele” ei se întind, vestic, până la Râul Tisa, sudic, până la Râul Mureş, estic până Munţii Apuseni şi nordic, până la Râul Someş. Relieful carcateristic este cel muntos, format în carsturi, cei mai cunoscuţi munţi care străbat zona fiind Munţii Pădurea Craiului, Codru-Moma, Zarandului şi Plopiş.

Climatologic vorbind, Crişana este renumită pentru echilibrul dintre clima de câmpie şi cea a depresiunilor. Oradea, alături de Arad, sunt oraşele de referinţă ale regiunii, care numără aproximativ 300.000 din cei 1.000.000 de locuitori ai zonei. Ca potenţial turistic, cele mai exploatate sunt defileele, peşterile şi cheile care servesc drept rezervaţii naturale de cercetare şi domenii arheologice veritabile deschise iubitorilor naturii.

Staţiunea Moneasa este una dintre cele mai îndrăgite de turişti, supranumită şi „Perla Munţilor Apuseni sau „Oraşul Paradisului”. Având proprietăţi balneoclimaterice excepționale, staţiunea se află la poalele munţilor Codru-Moma. Moneasa are renumele unei zone cu proprietăţi curative şi vindecătoare, prin apele sale termominerale (bicarbonatate, calcice, magnezice, sodice). Printre afecţiunile care îşi găsesc tratamentul în clădirile care adăpostesc băile termale, de electroterapie şi kinetoterapie, se numără: afecţiunile sistemului nervos, neurologice, ginecologice, nevroze, astenii, reumatism, afecţiuni ale metabolosmului şi ale nutriţiei. În apropiere pot fi vizitate Cascada Boroaia, Peştera Liliecilor şi Peştera Valea Morii. Cea din urmă este cunoscută speologic ca rezervaţie naturală a liliecilor, din specia Myothis.

Prima pe lista zonelor turistice mai puţin cunoscute de aici, este rezervaţia Balta Rovina, situată în apropierea oraşului Ineu. Rezervaţia de tip biologic măsoară 120 de hectare şi adăposteşte exemplare de barză neagră, vultur codalb, lopătar, buhai de baltă şi nagâţ. Localitatea Ineu, atestată documentar încă din anul 1214, este menţionată sub numele de Villa Ieneu.

În apropiere, Localitatea Gurahonţ, atestată documentar din anul 1386 este gazda rezervaţiei Dosul Laurului, singura din Europa în care crește natural laurul, ocrotit prin lege în România. Plantele de lauri erau folosite odinioară pentru încununarea sacră a eroilor sau a marilor oratori sau poeţi. Se povestește că în trecut, oamenii foloseau tufele dese de lauri pe post de ascunzătoare pentru banii strânşi sau pentru marile valori ale vremii.

Rezervaţia Avenul Câmpeneasca şi Izbucul Boiu, aflate în imediata apropiere a Vaşcăului, constituie unicul ecosistem natural din România în care se găseşte râul Ţarina, care se varsă apoi în aven, formând astfel o cascadă de aproximativ 54 de metri înălţime. Este declarată arie protejată, din anul 2000. Alături de cascada subternă este şi Mănăstirea de la Izbuc.

Tradiţia face ca anual, în 15 august, are un loc un mare pelerinaj la această mănăstire aproape de „Izvorul tămăduirii”. În anul 1924, episcopul orădean Roman Ciorogariu a primit propunerea lui Simion Mehedinţi, de a întemeia acest lăcaş sfânt, mistic.  Îmbrăţişând cu patos evlavios această iniţiativă, episcopul se adresează clericilor şi credincioşilor printr-o scrisoare, în care ierarhul precizează: ”Zace neatinsă de decenii întregi, binecuvântarea mănăstirii: ”De când Dumnezeu ne-a învrednicit să păstorim… această eparhie…ne-am străduit s-o înzestrăm cu așezăminte duhovnicești ca să-și poată împlini cu sfințenie înalta misiune duhovnicească… De astă dată și întâia dată vin să vă cer… fârmituri din prisosințele voastre pentru un loc de închinare a sufletelor ce-și caută mântuire. Acolo în acei munți sfinți ai Bihariei e un izvor minunat, unde după tradiție și chiar după numele satului de lângă izvor, Călugări, odinioară ar fi trebuit să fie o mănăstire”.

Aşa a luat naştere povestea mistică a Izbucului, cu Biserica de lemn având hramul Adormirii Maicii Domnului. Construită sub forma unei nave şi găsindu-şi stabilitatea în pietre, mănăstirea este şi un simbol al unităţii prin credinţă, dovada faptului că un grup de meşteri din judeţul Neamţ au donat catapeteasma de lemn. Legenda care potenţează substratul tămăduitor al locului, spune că un copil orb care a auzit curgerea lină a izvorului din apropierea zonei, s-a spălat cu acea apă, fiind vindecat. Copie a icoanei de la muntele Athos, icoana Maicii Domnului făcătoare de minuni, este un alt motiv pentru care Mănăstirea Izbuc a devenit recunoscută în întreaga Europă, pentru puterile sale tămăduitoare şi de purificare deplină a fiinţei.

Rezervaţia Groapa Ruginoasă – Valea seacă, se află în apropierea localităţii Vârtop şi este unul dintre cele mai interesante fenomene naturale din ţară, pentru aspectul ei de “mic canion” săpat în mijlocul muntelui Ţapu.  Situată la o altitudine de 1373 m, Valea Seacă este imposibil de escaladat în condiţii meteo neprielnice, datorită componentelor şi istoricului său geologic, conform căruia ea a luat naştere în mod natural, dintr-un deşert. Dovadă acestui fapt, sta culoarea roşiatică şi gălbuie suprapusă fiecărei muchii, precum şi păstrarea proprietăţilor rocilor. Considerată a fi una dintre cele mai sălbatice zone din Crişana, valea poate fi explorată totuşi prin trasee special construite pentru cunoscătorii alpinismului.

Rezervaţia Gheţarul Focul viu, peştera şi totodată casa unui bloc de gheaţă de aproximativ 25.000 de metri cubi, catalogat ca fiind cel de-al treilea ca mărime din România, în urma celor de la “Scărişoara” şi “Borţig”. Peştera este alcătuită din două sectoare, primul lung de 120 de metri, cel de-al doilea măsurând 68 de metri lungime şi 46 de metri lăţime, adăposteşte şi platforma de gheaţă, deschisă printr-un acoperiş format natural. Denumirea se datorează pătrunderii luminii de la soare, pe timpul zilei, în inima gheţarului, formându-se astfel o imagine care îţi taie răsuflarea.

Rezervaţia Piatra Bulzului şi Platoul Carstic de la Padiş aduc în prim plan un peisaj deosebit în apropierea căruia există zone speciale de campare pentru împătimiții naturii. Coada lacului, care se află în apropiere de Bulz, este de asemenea un loc iubit de turiștii cu corturi, care în fiecare sezon se stabilesc aici, nu doar pentru a admira Barajul Leşu, dar şi pentru atmosfera  proaspătă a pădurii. Stâna de vale de asemenea, este adorată şi recunoscută în Beiuş, pentru “terapia naturii” oferită turiştilor.  Mai puţin cunoscute sunt rezervaţiile din Budureasa: Cetatea Rădesei, Piatra Grăitoare şi Vârful Cârligate. Legendară este însă cea de-a doua, a cărei denumire simbolizează “puterea” văii de a vorbi: ecourile se repetă de până la 5 ori, dacă un cuvânt este strigat la o distanţă de maximum 100 de metri. Peşterile întânite aici sunt Meziad, Farcu, Vacii, Ic-Ciur-Ponor, Topliţa, Izbuc şi Grueţ.

Depresiunea Bălileasa, Groapa de la Barsa, Platoul carstic „Lumea pierdută” aflat în conexiune cu „Cetăţile Ponorului” precum şi numeroasele peşteri deschise pentru turişti, se află în apropierea oraşului Vaşcău, care apare în 1851, pentru prima dată, sub denumirea maghiarizată, de Vaskou, scoţând în evidenţă meseria de topitori de fier, în gropi săpate în piatră.

În apropierea oraşului Vașcău curioșii au posibilitatea de a alege să vadă numeroase atracţii turistice şi de ecosisteme.

Rezervaţia Peştera Igriţa este gazda celebrelor rămăşiţe paleontologice şi arheologice ale arheologului francez Henri Breuil, invitatul lui Emil Racoviţă. Acesta întreprinde cele mai recente documentări la peşteră, între 1921 şi 1926.  La invitaţia lui, abatele francez descoperă vestigii ale culturii aurignaciene. Specifică perioadei paleolitice, cea aurignaciană este cuprinsă între anii 3500 î.d.Hr. şi 1500 î.d.Hr. şi are caracteristice gravurile, mai ales cele ale femeii „Venus”, precum şi obiecte sculptate din oase sau argilă, inclusiv unelte ascuţite şi lame de cuţit. Labiritul” peşterii poate fi explorat doar utilizând intrumente pentru iluminare. Alături de Igriţa, Peştera Gălăşeni şi cea a Vântului reprezintă două puncte principale turistice şi culturale.

Defileul Crişului Repede se întinde pe o lungime de aproximativ 40 de km şi străbate localităţi precum Şuncuiuş sau Vadul Crişului şi adăposteşte circa 1500 de specii de plante, însumând astfel un prestigios tezaur botanic.

Ultima dar nu cea din urmă, Rezervaţia ”Calcarele cu hippuriţi” (melci fosili) de pe Valea Crişului, de tip paleontologic este cea care adăposteşte numeroase exemplare de Actenolla şi…o privelişte rustică !

„Descoperirea acestor locuri îndeamnă pe oricine să se lase furat de pitorescul şi unicitatea oportunităţilor turistice. Printre obiectivele ce nu trebuie omise se numără Parcul Natural Munţii Apuseni cu cele 4 staţiuni turistice, balneare și montane: Băile Felix, 1 Mai, Tinca și Stâna de Vale.

Merită toată atenţia Parcul Naţional Semenic-Cheile Caraşului unde se găseşte unica pădure virgină de făget din Europa, dar şi Parcul Naţional Cheile Nerei-Beuşniţa, farmecă prin sălbăticia sa.

Ospitalitatea localnicilor este la ea acasă ceea ce face ca şederea să fie şi mai plăcută, determinându-l pe vizitator să revină cu fiecare ocazie pe care o are. Suntem mândri de ţinuturile din Banat-Crişana, suntem…” Marin Ciorcârlan.

Alexandra Torjoc

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *