Du-te la …
UZP Bihor on YouTubeFeed RSS

Profil în acvaforte: ”Popândăul alfa”


Apele tulburi, nelimpezite nici astăzi, ale lui decembrie 1989 au ridicat la suprafaţa societăţii româneşti cadavre politice ţinute în viaţă de fire ale căror energie nu vrea să-şi trădeze sursa, mormoloci greu identificabili ai căror părinţi îi renegă, oameni „serioşi”, cu urechile ciulite la orice noutate benefică buzunarelor lor, dar şi tinere speranţe trecute, prezente şi viitoare ale politicii de partid, de clan sau interese de dinainte şi de după evenimente.

Dintre aceştia, mereu veşnică tânără speranţă, vreau să vă descriu astăzi un prototip pe care-l puteţi întâlni cel mai adesea la început pe lângă o personalitate reală, de care frecându-şi coatele crede că va putea lua asupra-şi câte puţin din aura şefului.

Milog şi cu studii precare sau neterminate pe care le ascunde sub obrocul unor aşa zise nefericiri istorice, caută în palma şefului boabe de ciugulit. Şef pe care este gata oricând să-l trădeze pentru altul ce-i oferă un mic plus, pe care-l critică după ce mult timp l-a ridicat în slăvi pe post de ţuţăr, la care este gata să se întoarcă spăşit cu lacrimi în ochi cerând iertare, pupând lustrul botinelor, când din altă parte – recunoscut fiind – este dat pe uşă afară.

Categoria aceasta, fără a dori să jignesc specia respectivă din fauna autohtonă, am numit-o „popândău”, după gestul mereu făcut de a se uita în jur să vadă ce mai este de luat, de ciupit, de furat, de căpătat, de însuşit cu şi mai ales fără drept şi nu de puţine ori cu acte cel puţin dubioase.

Ăsta nu stă în picioare ca tot omul ce nu se teme să fie văzut şi care la rândul său doreşte să vadă ce se întâmplă în lume, nu, stă cu genunchii flexaţi, gata oricând la săritura apucătoare, la fuga mântuitoare, la întinsul brichetei, ţigărilor, pixului, carnetului, hârtiei chiar sanitare dacă „împrejurările o cer”, şefului actual sau posibilului şef în viitor.

Ăsta joacă totdeauna la două sau mai multe capete pentru a şi-l feri pe al său, nu riscă de obicei decât câte o pălmuţă, dar i se întâmplă din ce în ce mai des să primească un şut. În spate.

Locurile cel mai des căutate de el sunt cele călduţe, niciodată fierbinţi şi mai ales nu reci, pe la fundaţii, în consilii, la asociaţii, prin conduceri, pe la societaţi comerciale – în special SA- în AGA, pe la ministere pe post de consilier şi când poate da lovitura chiar în partide politice pe câte un loc eligibil la vreo primărie, ceva, sau măcar retribuit din cotizaţiile membrilor.

Ce face pe acolo, pe unde se aciuieşte şi mai ales cum se aciuieşte? Răspunsul este lesne de cunoscut, căutaţi-l în literatură, chiar pe la noi; Dinu Păturică nu s-a inventat astăzi, este mai mult decât secular … şi din păcate, peren!

Intră totdeauna pe uşa din dos smerindu-se şi promiţând marea cu sarea, se zbate câtva timp ca să aducă de la alţii câte ceva pentru noii stăpâni sau susţinători, să-i câştige şi să le adoarmă vigilenţa, se infiltrează apoi cât mai aproape de vârf ca să aibă ce vinde altora sau cu ce influenţa „masele”; indiferent de opinia politică discursul său este de centru stânga către centru dreapta, se crede şi se afirmă specialist în tot şi toate, acum mai ales în economia de piaţă din care doar la controalele instituţiilor abilitate se vede că nu a ştiut nimic decât o eventuală eludare a legilor.

Devenit un mic dictator, sub conducerea sa se îmbogăţeşte din banul public sau colectiv, din vânzări de funcţii sau beneficii nemeritate unora şi altora care-i seamănă.

În final, dacă-i reuşeşte manevra, încearcă să se debaraseze de şefii legali prin orice metodă, îşi atrage amici de aceeaşi teapă cu el şi-i pripăşeşte pe lângă funcţia sa ca să aibă corul propriu de lăudători, iar dacă nu reuşeşte, fuge ca popândăul lăsând în urmă o duhoare grea şi mai ales o amintire de neşters.

Din motive lesne de înţeles.

Şi încă ceva, la plecare ia din grabă şi nebăgarea de seamă a celor ce se bucură să scape de el şi câte o „amintire” pe care chiar cu acte de vreţi s-o recuperaţi nu cred că veţi mai reuşi.

Îl vor apăra noul stăpân sau noua gaşcă care nu ştiu ce îi aşteaptă destul de curând.

Iată de ce, domnilor şefi de partide, de fundaţii, de asociaţii, de cooperative, de societăţi comerciale, culturale, de ministere, de consilii judeţene, primării şi alte alea, vă rog ascultaţi sfatul meu şi feriţi-vă de popândăi !

Daţi-i afară cu şuturile meritate, în spate. Şi faceţi o desinsecţie ca să nu rămână purici în urmă. C-aşa-i mai bine, mai sănătos şi mai sigur.

Mihai Miron

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *