Du-te la …
UZP Bihor on YouTubeFeed RSS

”Presa de ieri şi de azi”, în dezbaterea elevilor eminescieni


În programul naţional  „Şcoala altfel”, din această săptămână, organizat la Colegiul Naţional „Mihai Eminescu” Oradea,  elevii claselor de jurnalism şi nu numai, au avut ocazia de a dialoga cu Dinicu Braghină, preşedintele filialei Bihor a Uniunii Ziariştilor Profesionişti din România, pe o temă de mare interes: jurnalismul.

Luni, 30 octombrie, liceul a fost gazda unei dezbateri, a ceea ce înseamnă, în linii mari, presa, animată de comentarii, de întrebări şi curiozităţi ale elevilor „jurnalişti”, de reflexii personale asupra tematicii dar şi de experienţe care sporesc interesul asupra acestui domeniu.

Scopul dialogului? Încurajarea tinerilor spre alegerea acestei cariere, din pură pasiune, din ambiţia personală de a evolua ca cetăţean al societăţii, aducerea la cunoştinţă a unor informaţii de valoare, captarea, menţinerea interesului şi bineînţeles, expunerea presei în mod obiectiv, cu tot ceea ce presupune şi ce se dezvoltă în interiorul ei.

Presa, din toate timpurile, se cunoaşte a fi întregul ansamblu al mijloacelor de informare a publicului. O parte din explicitarea acestei definiţii a avut loc  în sala de festivităţi a Colegiului Eminescu, unde preşedintele uniunii a susţinut o foarte concretă prezentare a conceptului de profesionist în jurnalism.

Introducerea a fost realizată printr-o invitaţie adresată publicului la participare activă: „vreau să vă invit să încercaţi să abordați şi acest domeniu (al presei), pentru că aflaţi tot ce se întâmplă în jurul dumneavoastră, să nu umblați ca-n ”imponderabilitate”. Apoi, e important să transmiteţi, mesajul clar și direct pentru că acesta este scopul de fapt. Eu, jurnalistul, nu am voie să păstrez mesajul doar pentru mine. Țin o informaţie, până în momentul în care o completez cu altele şi apoi îi dau o formă finală în aşa fel încât să satisfac nevoia de cunoaştere a publicului.”

Presa din toate timpurile s-a născut deci din nevoia omului de a cunoaşte ceea ce este în jurul lui, nevoie a cărei dinamică se află într-un crescendo absolut în prezent, în rândul fiecărei grupe de vârstă, de preocupări sau  de interes. Omul presei are rolul capital de a face publică o informaţie adresată colectivității.

„Un jurnalist bun trebuie să ştie să scrie. Câmpul scriiturii jurnalistice trebuie să fie diversificat, eterogen. A scrie bine înseamnă a scrie adecvat: adecvare la public, la canalul mediatic şi la exigenţele genului.” (Mihai Coman).

Urmând sfaturile din cadrul prezentării, este nevoie de transmiterea cât mai completă, corectă şi logică a discursului, dicţia şi vocea potrivite pentru radio, încât „să se lipească urechea de difuzor când o aude”, spontaneitatea, puterea de a te adapta în orice soi de situaţie.

Dintre acestea se remarcă lizibilitatea textului, claritatea, având calitatea de a favoriza înţelegerea lui imediată. Pentru că jurnalismul este deopotrivă o ştiinţă, nu numai o artă, societăţile americane au făcut numeroase încercări de măsurare a lizibilităţii într-un articol. Încercările lor au culminat în ceea ce numim azi „Scara lui Flesch” şi „indicele lui Gunning”, care se bazează pe lungimea aproximativă a unei fraze şi pe cuvintele dificile.

Rudolf Flesch este originar din Austria, fiind consultant în domeniul lizibilităţii şi scrierii. Robert Gunning pe de altă parte, teoreticianul formulei care-i poartă numele, este un matematician specializat în analiza variabilelor complexe, editor al Priceton University Press, foarte familiarizat cu lumea jurnalismului.

Dintre toate acestea, presa online nu este numai cea mai la îndemână, dar este cea care „le întruneşte pe toate”, în condiţiile în care pune la dispoziţia publicului, atât materiale scrise, audio, video cât şi audio-vizuale.

Oamenii presei, ierarhizaţi „pe câteva nivele de competenţă” sunt reporterii, redactorii, editorii, producătorii, redactorii șefi, secretarii generali de redacție.

Pornind de la reporterii, redactorii ori corespondenții de teren, asemenea  „albinuţelor care colectează tot nectarul, din care se va face mierea”, până la editorii și producătorii care au viziunea întregului, care „adună tot ce vine de la redactorii care trimit materialele, ei pot să intervină la titluri, la montaj, pentru a da forma unitară, emisiunii, publicației”, vorbitorul subliniază importanţa preciziei.

Profesorul Mihai Coman pune în circulaţie câteva „sfaturi practice pentru editori”:

  1. Când este oferită o cifră, scrieţi pe margine: Faţă de ce necesităţi?; Comparativ cu anul/luna/săptămâna trecută?; Faţă de alte ţări?; Comparativ cu anul/luna/săptâmâna trecută?
  2. Când este invocat un nume mai puţin cunoscut, lămuriţi cine este persoana, printr-o paranteză sau o notă.
  3. Când apare o siglă, traduceţi-o sau folosiţi numele întreg, la prima apariţie în text.
  4. Când apare un termen tehnic, de argou, nu eliminaţi neapărat cuvântul. Explicaţi-l printr-o apoziţie. Nu uitaţi că presa şi educă, nu numai informează.

Ca jurnalist, precizia este motto-ul esenţial al profesiei, starea de a fi credibil, verosimilitatea, parolismul şi munca în echipă. Pentru ca un articol să fie consistent, să atragă şi să fidelizeze publicul, trebuie respectate, nuanţat, următoarele etape:

a). Adunarea informaţiilor

b). Alegerea perspectivei prezentării

c). Elaborarea schemei de lucru

d). Conceperea trunchioasă (incompletă) a materialului

e). Redactarea şi corectura finală

Pentru a reacţiona cu publicul, fiecărui articol de presă scrisă, on-line, audio, vizuală sau audio-vizuală, i  se impune o paradigmă compusă din 6 întrebări esenţiale: „Cine? Ce? De ce? Unde? Când? Cum?”

„Acesta este setul de întrebări la care trebuie să răspundă fiecare material jurnalistic. El trebuie să conţină răspunsuri la cel puţin 4 întrebări din cele 6, atunci ştirea este completă.” În „Manual de Jurnalism”, Mihai Coman afirmă că „maximum de informaţie în minimum de cuvinte”, una dintre „primele porunci ale decalogului jurnalistic”.„Să nu vă imaginaţi însă că presa înseamnă numai ştire. Ştirea este cea mai uzitată”.

Întrebarea retorică pe care a ridicat-o lectorul (președintele) a fost „de ce nu am pus publicitatea la presă?”, una dintre curiozităţile principale ale elevilor. „Nu e presă. E o activitate comercială, făcută cu metodele specifice presei.”

Tinerii au formulat întrebări, au emis opinii şi au tras concluzii.

Invitatul întâlnirii a afirmat despre avantajele dar mai ales despre  efortul în profesia de jurnalist că: „depinde de instituţia la care lucrezi. De exemplu, există instituţii de presă care nu remunerează la justa valoare munca, una care solicită foarte mult jurnalistul. În plus, este  stresantă. Una din afecţiunile de care suferă majoritatea jurnaliştilor de radio-televiziune, cea scrisă mai puţin, este stressul. Stressul este altceva decât starea de enervare. Este o boală care te macină încet şi sigur, iar dacă nu te autostăpâneşti şi autocontrolezi, rişti complicaţii imposibil de evaluat.

Unul din exemplele stressului: ”azi vă propuneţi să faceţi anumite activităţi. Important este, numărul activităţilor? Răspunsul este maximum 3.  În 8 ore de muncă, ceea ce faceţi trebuie organizat riguros, astfel încât cele 2 sau 3 teme să le finalizați complet, să le duceţi până la capăt.” Crudul adevăr al jurnalismului este că nimic nu se amână, cum zice românul, „nu se lasă pe mâine ceeace poți face azi.” „Mâine există timp pentru alte 2 sau 3 activităţi.”

Nerealizarea sarcinilor stabilite duce la acumularea constantă a stresului, a stării de teamă, de spaimă, pentru că în activitate, amânarea planurilor, afectează întreg colectivul.

Li s-a trezit astfel tinerilor interesul şi ambiţia de a evolua cât mai mult. Spre a spori avansarea în lumea presei, preşedintele dezvăluie reflecţii subiective: „în cei 47 de ani de activitate, eu am realizat peste două sute de mii de reportaje.”

„Ca elevi-jurnalişti în ani terminali, vă aşteaptă examenul de admitere la facultate. Trebuie să ştiţi următorul dicton: cine deţine informaţia, deţine puterea. Presa este cea care deţine informaţia, care poate fi trasmisă publicului. Un om de radio, când porneşte la drum, trebuie să ştie  dinainte pe ce teren calcă.” Cu alte cuvinte, se stabileşte relaţia dintre jurnalist şi eveniment, materialul care alimentează mediul presei.  Acesta este un fapt, iar relatarea temei ori tematicii în mod public constituie punerea sa în formă difuzabilă ori publicabilă.

Evenimentul poate fi de rutină, spre exemplu: o conferinţă de presă despre un accident, care are impact internaţional; scandaluri sau hazarduri. În  general, fiecare abordează o temă de mare interes: politica, societatea, economia, sănătatea, educaţia şi sportul. Pentru ca acestea să alcătuiască un material bun, se stabileşte o relaţie între jurnalist şi sursa de informare, terenul propriu-zis. „Când merg undeva, mă documentez, să văd ce voi întâlni acolo, de aceea există şi siguranţa personală.”

Jurnalismul sau orice altă profesie trebuie practicat cu dăruire și pasiune. „Dacă nu vă implicați cu  pasiune, nu merită făcută. Aşa încât gândiţi-vă ce profesie alegeţi, ca să fie făcută cu plăcere.”

Argumentele şi concluziile s-au tras la final, pe baza întrebărilor publicului. S-a dorit a fi cunoscute avantajele muncii în ziaristică. În primul rând, dorinţa arzândă de a da naştere unor opinii: „trebuie să aveţi opinii, pro sau contra, să nu mergeţi amorfi pe stradă, fără să ştiţi ce se întâmplă în jurul dumneavoastră. Cu cât există mai mult contra, cu atât progresul este în creştere.” Aşadar, jurnaliştii sunt formatorii de opinii, a căror cuvinte au o greutate aparte, de la cele mai mici fapte sau cuvinte adresate cuiva, până în instanţă.

Au fost bine venite şi unele comentarii subiective: „este imposibil ca jurnalist să asculţi radio întreaga zi,  eu nu sunt numai consumatorul ci chiar producătorul. Totuşi, trebuie să ştiu mereu tot ce se întâmplă în jurul meu.”

„Manipularea din presă este  evidentă, mai mult sau mai puțin”, a fost remarca supremă a moderatorului, care pune în lumină toate laturile acestui domeniu, animând interesul liceenilor. „Oamenii de presă în primul rând invaţă cum să manipuleze şi apoi cum să se apere de manipulare. Noi, cei care muncim la radio-ul public, în istituții media publice reprezentăm societatea în întregul ei, funcționăm în instituții plătite de parlament, nu suntem ai guvernului sau  partidelor, nu suntem canalizaţi politic.”

„Avantajele sunt în primul rând sentimentale, fiindcă nu toţi jurnaliştii câştigă la fel de bine. Faptul că eşti mulţumit sau nemulţumit de munca ta, este un câştig. Mai apoi, întâlneşti oameni. Spre exemplu, eu fac şi transmisii de sport (fotbal, handbal, baschet, polo, atletism, tenis) iar când mă întâlnesc cu microbişti dezbatem ultimele noutăţi. Faptul că oamenii te cunosc, că vin şi  apelează la tine, că-ţi cer păreri, e o  bucurie. Pe de altă parte, faptul că te cunoaşte conducerea vre-unei unităţi poți să fii sigur că  îţi va da o mână de ajutor.”

„Pe parcursul experienţei în domeniu, în primul rând am pierdut emotivitatea şi am reuşit să o controlez. Am îndepărtat starea de trac, blocajele, ceea ce m-a făcut să realizez că merită să fac această profesie. Totul a pornit dintr-o pasiune. Dar relaţia cu omul, cu colegii redactori, m-a făcut să-mi îndepărtez această stare. Trebuie să inspiri multă linişte și încredere interlocutorului, pentru că ştiu în ce mediu mă integrez. Am învăţat să transmit mesajul complet.”

Unul dintre cele mai utile sfaturi din acest domeniu, dat chiar de moderator (preşedintele Braghină), este utilizarea cât mai frecventă a umorului: „ştiţi care este secretul profesiei? Să începi cu o glumă, într-o discuţie cu o persoană nouă, glumă despre care sunt convins că-i va plăcea.”

Cu ocazia aceasta, s-a vorbit de aniversarea Radio România, care la 1 noiembrie împlinește 89 de ani de existenţă, promotor al culturii românești şi al tranziţiei spiritului civic, din generaţie în generaţie.

Apelând la istorie, se împlinesc 98 de ani de când există Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România, care de-a lungul a aproape un secol i-a reunit pe marii jurnaliști români care au participat la cele două conflagrații mondiale, până în prezent, neînterupt. Este o performanță notabilă, despre care s-a referit vorbitorul. În același timp se împlinesc 48 de ani de la lansarea mondială a Internetului.

La finalul întâlnirii cu Dinicu Braghină, un veteran al microfonului, elevii s-au declarat mulţumiţi de modul de abordare al presei cât şi de prezentarea acestui domeniu vast.

Mediul jurnalistic a stârnit un real interes, iar viitorului mass-media, i se garantează o viziune nouă, care se plămădește timid dar sigur, în sălile de curs. 

Alexandra Torjoc, elevă în clasa a XI-a, specializarea jurnalism, la Colegiul M. Eminescu Oradea

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *