Du-te la …
UZP Bihor on YouTubeFeed RSS

Să fii părinte…      


Să fii părinte, cel mai frumos dar pe care Dumnezeu ți-l poate oferi. În opinia mea, părintele ideal e acela care știe câtă libertate să-i acorde copilului, atât cât să nu-i „strice” îndatoririle, cât să-l facă fericit.

Părintele știe că pentru un copil nu sunt importanți banii. Mlădița preferă să-i aibă pe părinți aproape, pentru fiecare treaptă a vieții pe care o are de parcurs și care știe că orice greșeală se poate repara fără țipete și violență… care știe că mereu, copiii trebuie să fie lăsați să exploreze lumea, „necunoscutul” în așa fel încât să aibă câte ceva de învățat singur, din orice.

Copiii trebuie învățați, potrivit zicalei că „nu tot ce zboară se mănâncă” adică, faptul că nu tot timpul, chiar dacă viața o să li se pară frumoasă, o să și fie așa.

Cel mai important lucru este faptul că indiferent cât de mult se vor maturiza, ei trebuie să-și păstreze sufletul de copil, căruia, dacă nu-i dai voie, nu o să îmbătrânească odată cu trupul.

Pentru ca relația copil-părinte să fie aproape perfectă, pentru că perfecțiune nu există, trebuie ca ”ambele tabere să negocieze limitele” să lase câte puțin de la sine. Părinții trebuie să fie mai indulgenți și să înțeleagă că un copil vrea mereu să încerce experiențe noi. Altfel nu întotdeauna lucrurile vor ieși bine …

Pledoaria mea scurtă e cu intenție nedisimulată. Copiii trebuie să fie mai ascultători, poate mai cumpătați, să înțeleagă că părinții le vor mereu doar binele, că sunt în stare să se sacrifice pe sine pentru fericirea lor …

Ioana Andreea Neag, elevă în clasa a VII-a 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *