Du-te la …
UZP Bihor on YouTubeFeed RSS

Societatea romană – plăcerile şi orgiile


Plac5Societatea romană – plăcerile şi orgiile

Homosexualitatea a atins apogeul la romani. În locuinţele bogaţilor patricieni, pe lângă sclavi, mai erau şi persoane pentru satisfacerea bărbaţilor, a căror prezenţă era tot atât de firească precum a medicului sau a maseurului. Locul de predilecţie pentru practicarea relaţiilor de tot genul, îl constituiau vestitele băi romane, sau, într-un cadru mai intim, locuinţele în care festinurile degenerau în orgii indescriptibile, care în zilele noastre au inspirat filmele pornografice.

1) Despre Horaţiu, celebrul poet roman, ni s-a păstrat amintirea iubirii lui cea mare pentru frumosul Ligurin, care nu l-a părăsit până la moarte.

2) Iulius Cezar s-a remarcat pe multiple planuri: strateg militar, orator şi scriitor. Dar avea şi vicii tot aşa de mari ca şi calităţile sale. Astfel, prietenii şi soldaţii ce trăiau în preajma sa, spuneau: „Era bărbatul tuturor femeilor şi femeia tuturor bărbaţilor”. Înainte de a ajunge la cârma statului, a avut o legătură cu Nicomedin, regele Bithiniei. A avut numeroşi amanţi, printre care şi pe Claudiu, urmaşul său la tron. Octav August a fost adoptat de Iulius Cesar„cu preţul tinereţii sale”. În Spania, s-a prostituat lui Aulus Hortius pentru enorma sumă de trei sute de mii de sesterţi.

3) Tiberius, urmaşul lui August, condamna la moarte pe orice bărbat ce nu se lăsa pradă poftelor sale nemăsurate. Suetoniu a povestit viaţa lui în Istoria celor doisprezece cezari.

4) Dar Tiberius a fost, din câte se spune, întrecut de urmaşul său,Caligula, care îmbrăţişa, în public, pe pantomimul Marc Mnester, abuzând şi de tineri din familii consulare. Caligula a constituit prototipul tiranului. Era atât de feroce, încât e de necrezut că poporul s-a lăsat guvernat de acest monstru. Călăii săi erau învăţaţi să chinuiască cât mai mult şi nu uita să le repete: „Faceţi aşa ca ei să se simtă murind”. După care adăuga: „Să mă urască şi să înlăture din toate bibliotecile scrierile lui Virgiliu şi Tit Liviu.”

5) Nero şi-a dobândit o faimă tot aşa de sinistră. Atras de un tânăr, Sporus, a dispus să fie castrat, după care s-a căsătorit cu acesta cu tot fastul şi, după ce l-a înveşmântat ca pe o împărăteasă, îl lua cu sine în lectică la petrecerile şi serbările din Roma şi cetăţile greceşti. Acoperit cu o blană de fiară, se năpustea asupra bărbaţilor legaţi de stâlpi şi după ce-şi satisfăcea poftele violându-i, se lăsa el însuşi pradă unui sclav eliberat, Doriphare (cu care s-a căsătorit, ca şi cu Sporus), gemând şi scoţând ţipete ca o fecioară siluită. De o cruzime fără seamăn, a ucis şi torturat un număr mare de bărbaţi şi femei, pe mulţi siluindu-i, cum este cazul lui Aulus Plautius. Până şi pe Seneca l-a silit să se sinucidă.

6) Şirul împăraţilor romani continuă cu Galba, despre care se vorbea, în mod oficial, că preferă bărbaţii maturi, robuşti, în locul tinerilor cu trăsături efeminate. Othon, favorit al lui Nero, dorea cu orice preţ să fie tratat ca… femeie!

7) Vitellius – un alt împărat roman – a ajuns să ocupe tronul, după ce a fost pe rând obiectul plăcerilor lui Tiberius, Caligula, Claudiu şi Nero. Ne putem uşor imagina ce „experienţă” dobândise. Gradul de depravare şi descompunere ajunsese la paroxism. Pentru a se consola de refuzul cu care fusese tratat de un gladiator, Asiaticus, ce-l părăsise, s-a cufundat într-o serie de orgii de mari proporţii.

8 ) Adrian, la adresa căruia superlativele abundă, e cunoscut şi prin „pasiunea” sa pentru frumosul Antinous, un sclav bithinian, a cărui moarte, survenită în urma unui accident, l-a lăsat neconsolat pe stăpânul şi amantul său imperial. Se pare însă, după unele însemnări, că Adrian, care era un practicant al magiei egiptene şi greceşti, ar fi sacrificat el însuşi pe Antinous pentru a-l… zeifica!

9) Comodiu – fiul lui Marc Aureliu – a fost şi el homos*xual, iar pe favoritul său, sclavul Antherius, îl îmbrăţişa în public. Cruzimile lui sunt de nedescris. Senatul l-a blamat astfel:„Mai crud decât Domiţian, – mai necurat decât Nero, mai respingător decât toţi dictatorii urmaşi ai lui Cezar, el merita ca trupul lui să fie aruncat în spoliarum”, lucru care a şi fost făcut.

10) Heliogabal a domnit la Roma timp de trei ani şi se spune că desfrânările lui ar fi întrecut cu mult pe acelea ale lui Nero, Caligula, Tiberius, Comodin… Ne putem imagina cam ce fel de monstru cu chip de om era. Unica lui preocupare, pare-se, era să trimită emisari în căutarea bărbaţilor viguroşi, pentru satisfacerea gusturilor sale depravate. Să reţinem că nu avea decât paisprezece ani când s-a suit pe tron. Pe bărbaţii doriţi îi mângâia în public, ca pe gladiatorul Hierocles, apoi pe căruţaşul Xerocles, sau pe bucătarul herculean Zoticus.

Razboinici care au supus militar trei sferturi din Europa dar, in acelasi timp, neintrecuti epicurieni, vrednici sa dea lectii oricui in materie de placeri ale vietii – cam asa sunt văzuţi  azi locuitorii Romei antice. La apogeul înfloririi sale, lumea romana stia, fara indoiala, sa se bucure de laturile agreabile ale existentei si sa scoata tot ce putea dintr-o viata care, de cele mai multe ori ori scurta – scurtata de razboi sau de boli – se cerea sa fie macar traita intens. Carpe diem!

Plac1

Băile

Nu degeaba expresia “baie romană” evoca lux, bogaţie, eleganţă, calităţi mult desupra simplei noţiuni de confort. Pentru romanii din vremea Imperiului, a merge la baie şi a zăbovi acolo era ceva care ajunsese să aibă puţină legătură cu igiena; curăţarea corpului era un scop secundar, adevăratul rol al băii era acela de a prilejui întâlnirile, socializarea. Astfel încât romanii bogaţi investeau mult în “dotarea” băilor – uneori mai mult decât în cea a sufrageriei. În unele oraşe bogate – precum Pompei – şi băile publice erau foarte elegante. Unii istorici leagă acest fenomen de apariţia sticlei transparente, care a permis confecţionarea unor ferestre prin care trecea lumina zilei. În aceste condiţii, merită să decorezi baia şi s-o transformi într-o încăpere destinată placerilor.

Palc2

La apogeul rafinamentului sau, ritualul băii se desfăşura timp de ore în sir, nu într-o singura încapere, ci într-un un şir de săli elegante, cu pereţi decoraţi cu mozaicuri, cu bazine de marmură, prin care amfitrionul şi oaspeţii treceau succesiv: caldarium (cu apă fierbinte), tepidarium (cu apă călduţă), frigidarium (cu apă rece); baia era însoţită de conversaţii, cupe cu vin, masaj – ce mai, un “spa” în toată regula, somptuos şi plin de desfătări. Bărbaţii romani puteau petrece astfel, ore întregi, “goi-puşca”, deloc inhibaţi, simţindu-se ca  într-un club masculin de lux. Femeile aveau şi ele băi ce le erau special destinate, dar se pare că, ici-colo, ar fi existat şi băi mixte – destinate, aşadar, ambelor sexe – caz în care celorlalte plăceri li se adăuga şi fiorul atracţiei erotice dintre bărbaţi şi femei.

Plac3

Mâncarea şi băutura

Ospeţele romane au rămas de pomină, graţie scrierilor care s-au păstrat şi din care putem afla nu doar ce se mânca în mod obişnuit pe vremea aceea, în cuprinsul Imperiului Roman, dar şi ce presupunea un ospăţ roman rafinat.

Romanii mâncau o mulţime de păsări, nu numai raţe, gâşte, găini, bibilici, potârnichi şi porumbei, ci şi cocori, flamingo, papagali, sturzi şi chiar pitulici. Reţetele din De Re Coquinaria, zisă şi Apicius (o compilaţie de reţete romane alcătuită în sec. al IV-lea sau al V-lea d.Hr.) pomenesc despre multe fructe – mere, pere, struguri, prune, cireşe, pepeni, nuci, gutui, smochine, curmale şi rodii; despre legume şi zarzavaturi ca varză, nalbă şi praz, castraveţi, năut, boabe de linte şi mazăre; conţin sfaturi despre îngrăşarea melcilor (!), despre conservarea cărnii în miere, despre felul de a găti o grămada de specii de peşti dintre care unii nici n-au putut fi identificati. Mâncărurilor li se dădea gust cu miere, vin, oţet, garum (un sos de peşte, cu gust intens, care se punea în toate şi peste toate – era un fel de “potenţiator de gust”, precum glutamatul monosodic de azi), cu cimbru şi izmă, coriandru şi piper, ceapă şi seminţe de pin coconar si cu alte plante din specii care ne-au rămas necunoscute.

Cam asta era societatea romană…

                                                                             Sursa:  Obiectiv România

Tags: , , ,