Creştinii din România sărbătoresc în fiecare an pe 24 iunie, Sânzienele. În popor, se credea că noaptea care precedă ziua de Sânziene este una magică, în care toate minunile sunt posibile.

Tot în această noapte atât forţele binelui cât şi cele ale răului ating apogeul. Creştinii din Moldova se roagă în aceasta zi la moastele Sfantului Ioan cel Nou de la Suceava, sperand ca astfel vor scapa de necazuri, suferinte dar si de boli.

Numele de Sânziene provine de la zeiţa romană Santa Diana, patroana vânătorilor şi a pădurilor. Totusi, Sanzienele sunt cunoscute si sub alte nume precum: Frumoasele, Zânele sau Drăgaicele (această denumire este folosită în special în sudul ţării). Semnificaţia acestei sărbători este una a iubirii şi a fertilităţii.

Conform credinţei populare, în noaptea de 23 spre 24 iunie, cerurile se deschid iar Sânzienele încep sa danseze. Această sărbatoare este una a Soarelui, a dragostei dar şi a poftei de viaţă.

Dacă ar fi să ne luăm după legende, acestea spun ca sanziene sunt niste fiinte foarte frumoase care traiesc pe câmpii sau în păduri. Acestea se prind în horă şi conferă florilor sau buruienilor întrebuinţări deosebite. Plantele devin de leac, care sa ajute oamenii sa amelioreze sau să vindece  bolile.

Mai mult, în noaptea aceasta, Zânele zboară prin aer sau umblă pe pământ, cântă şi împart rod holdelor, femeilor căsătorite şi contribuie la înmultirea animalelor şi a păsărilor. Iar dacă toate acestea nu sunt de ajuns, Sânzienele tămăduiesc bolnavii, apără semănăturile de grindină, feresc gospodăriile de blesteme şi păcate.

Există superstiţia conform căreia persoanele care nu sărbătoresc corespunzător această zi, vor ajunge să supere Sânzienele şi ca urmare frumoasele zâne se răzbună pe femei, pocindu-le gura. Nici bărbaţii nu scapă uşor. Cei care au jurat strâmb sau au făcut unele fapte rele, vor suferi pedepse îngrozitoare.

În unele regiuni din ţară încă se păstrează tradiţia de Sânziene, când fetele mari culeg flori de sânziene de pe câmp si le impletesc cununi. Mai apoi, fetele aruncă coroniţele peste case. Dacă acestea se lovesc sau ajung să se agaţe de horm, acest lucru înseamnă că urmează o cununie în cel mai scurt timp. În zorii zilei de 24 iunie băieţii se adună în cete şi străbat satele în lung şi în lat, cu flori de sânziene la pălării.

Tot în data de 24 iunie se alege Drăgaica. Ea este aleasă dintr-un grup de şapte fete. Aleasa trebuie să fie cea mai cuminte, cea mai frumoasă, dar şi cu cea mai bună inima dintre toate.

După ce fata este aleasă, ea este împodobită cu spice de grâu, în timp ce restul tinerelor se îmbracă în alb.

Mai apoi, alaiul porneşte prin sat. La răscruri de drumuri fetele fac o horă şi ţncep să cânte voioase.

Una dintre cele mai cunoscute datini ale locului se referă la roua din noaptea de Sânziene. Despre aceasta se crede ca ar avea proprietati miraculoase.

În multe regiuni ale globului credincioşii cred că dacă se stropeşte cu aceasta pe trup, pesoana va deveni frumoasă şi suplă. Iar dacă te speli cu rouă pe faţă, vei deveni chipeş şi mândru.

Dacă te aventurezi şi te decizi să culegi în dimineaţa sărbătorii roua de pe frunzele de sânziene, aceasta va vindeca artroza şi durerile osoase.

Pentru a alunga spiritele rele oamenii aprindeau focuri peste care se aruncau substante foarte puternic mirositoare. Mai mult, se buciuma şi se striga în jurul focurilor pentru a ţine la distanţă spiritele malefice. Unele persoane mai numesc sărbătoarea de Sânziene şi Amuţitul Cucului. Dacă pasărea încetează din cântat înainte de Sânziene, vara va fi una secetoasă, cu multe pierderi pentru comunitatea satului.

Pentru ca bărbaţii să fie sănătoşi şi să aibă spor la munca câmpului, ei se incingeau cu tulpini de cicoare.

În unele sate din sud-vestul Bucovinei se ţinea şi obiceiul boului înstruţat. În cadrul ceremoniei, masca taurină murea şi renastea simbolic la acest început de timp calendaristic. De Sânziene au loc şi cunoscutele bâlciuri. Acestea reprezentau un prilej ideal pentru întâlnirea tinerilor în vederea căsătoriei.

Cele mai cunoscute târguri se desfăşurau la Focşani, Buzău, Câmpulung Muscel, Piteşti, dar şi în alte zone.

A consemnat:  Ioan Degău